Youssef RZOUGA, poet tunisian de expresie arabă şi franceză, poetul s-a născut în 1957, la Ksour Essef, Mahdia, în Tunisia. Youssef Rzouga este iniţiatorul unui ritm occidentalo-oriental după introducerea metricii arabe în poezia franceză. El este unul dintre poeţii reprezentativi ai poeziei tunisiene moderne. Poetul şi-a făcut studiile la Facultatea de Litere şi Ştiinţe Umaniste din Tunis, până în 1980, apoi la Institutul de Presă şi Ştiinţe ale Informaţiei unde a obţinut o diplomă în ştiinţe politice. În prezent se ocupă de jurnalism cultural.
Poetul a debutat publicistic în anul 1970, scrie atât în limba arabă cât şi în limba franceză. De asemenea, el este şi un cunoscut traducător. Amintesc doar câteva dintre numeroasele volume pe care le-a publicat: Je vous transcende par mes tristesses (1978); L’idiome des branches dissemblables (1982); Le pays d’entre les deux mains (2001); Oeuvres poétiques /Première Partie (2003); Le fils de l’araignée (cu o prefaţă de Chantal Morcrette, 2005); L’archipel (1986), roman.

Poezia lui Youssef Rzouga este puterinc marcată de existenţialism, de altfel, poezia lui fiind caracterizată de o sensibilitate deosebită, autenticitatea poetului constă tocmai în puterea de concentrare asupra temelor majore ale existenţei umane. Poetul pleacă de la lucruri care par, la prima vedere, uşor de receptat însă, pe parcursul demersului poetic ajunge la scopul propus: esenţa revelatoare a cunoaşterii de sine şi a celorlalţi. Timpul pe care îl trăieşte poetul pare intenţionat încetinit încât el lasă la vedere delimitarea spaţiului propriu. Fără a provoca neliniştile sufleteşti, odată cu actul poetic autorul traversează zonele cele mai sensibile ale fiinţei umane folosindu-se în egală măsură de latura psihică şi fizică. În poemele lui Youssef Rzouga găsim o voce bine timbrată şi constantă. Această voce asigură echilibrul stărilor emoţionale şi învestirea lor cu formula poetică cea mai potrivită receptării poemelor sale. Bun cunoscător al literaturii universale, poetul Youssef Rzouga foloseşte destul de des mitul, elemente filosofice, elemente matematice, toate acestea demonstrează spiritul lui contemplativ. Nu ştiu dacă citindu-i poemele în limba franceză ori arabă l-am recepta mai bine pe poet, dar sunt sigură că dacă l-am asculta pe Youssef Rzouga citindu-şi poemele, receptarea noastră s-ar apropia de intensitatea trăirii actului său creator.

Niculina OPREA

Reversul vieţii

De-a lungul zilelor
Ai devenit reversul vieţii mele.
Asta se vede în tot;
La mine sau aiurea
Totul este înflorit:
Străzile, deşertul,
Cele două şine ale unui metrou
Şi, pe scurt,
Viaţa.

Tu ai devenit
Cadenţa tuturor zilelor mele-
Legenda mea,
Şi trecerea mea...


Plouă
Acolo unde eşti tu,
Cuvintele înfloresc în
Sufletul meu-
Cântecul meu de azi.

Ariciul adulmecă aerul proaspăt,
Sub o mie şi una de ace
Începe şi dansează
Vesel,
vesel,
vesel.


Pentru că e curajoasă, o iubesc

Pentru că îndrăzneşte
Şi îşi scoate
Paltonul
Înainte de a descrie
Împrejurimile grădinii sale,
O iubesc.

Pentru că îndrăzneşte
Şi vorbeşte despre
«Gilles Deleuze »*
în "Logica sensului"
Fără ca Afrodita să-i ştie sensul,
O iubesc.


Pentru că îndrăzneşte
Şi spune despre un trandafir
Ce nu se poate spune
(şi nu doar de dragul îndrăznelii),
O iubesc.

Pentru că îndrăzneşte
Şi mă iubeşte deodată
Fără să pună vasul
În mod decorativ,
În umbră, pe inima ei,
O iubesc.

Pentru că îndrăzneşte
Şi moare de foame
Pentru ca un spic
Să fie sfâşiat între Spadă şi Pace
Şi să renască şapte pe şapte,
O iubesc.


Pentru că îndrăzneşte
În rochie de ţară
Să se emoţioneaze pur şi simplu
Pentru un cartof
Copt ca pe vremea lui Adam,
O iubesc.


Pentru că îndrăzneşte
Să nu vină la petrecere
Decât în cortegiu:
Stea
Dar sărăcăcios îmbrăcată,
O iubesc.


Pentru că îndrăzneşte
Să se ţină departe, semeaţă
Şi asta
Pentru Vânt -
Pachebotul (numit Libertate)
Dansând cu aurul ei
Şi trecătorii ei,
O iubesc.

Pentru că îndrăzneşte
Şi face ceea ce trebuie făcut
Ritmând în mod diferit
Gesturile, haiku-urile
Şi vede natura în kimono,
O iubesc.

Pentru că îndrăzneşte
Să se expună
Destinului ei: Dragoste / Moarte
Decât la soare şi la miezul nopţii,
O iubesc.


Pentru că îndrăzneşte
Să repicteze luminarea turnului său
(Turnul Eiffel)
Respirând posibilul mosc al unui Rimbaud,
O iubesc.

Pentru că îndrăzneşte
Să retrăiască afară,
Departe de pepiniera copleşitoare
În faţa micii sale oglinzi,
O iubesc.

Pentru că îndrăzneşte
Să pună o problemă
Pe care o rezolvă
Apoi pe îndelete
La malul mării,
O iubesc.


Pentru că îndrăzneşte
Să viseze lucruri mărunte:
Să aibe motiv
Să fie altundeva
Regină a nimicurilor,
O iubesc.

Pentru că îndrăzneşte
să-mi spună: du-te,
Nu te mai iubesc!,
"Du-te, nu te urăsc deloc"**
O iubesc.

Pentru că îndrăzneşte
Să demoleze un zid,
O iubesc.


Pentru că îndrăzneşte
Şi nu îndrăzneşte în deajuns,
În fine:
O iubesc.

EA este cântul neterminat,
Şi asta în sensul
Că o iubesc
Ca Evă – femeie
Copleşită de ea însăşi.

-----------
* Gilles Deleuze (1925-1995)
**Citat din Pierre Corneille (1606-1684)


Cuvântul sensibil

Detest aurul,
Gunoiul care străluceşte
În spaţiul sărac
Al săracului.

Orologiul
Care nu există.

Detest impactul
Unei monede mici
În târg -
Calea romană -
Şi iubesc imposibilul.
(Este posibil, nu?)


Detest
Ca într-o zi
Un trandafir să-şi piardă sensul
Existenţei.

Detest pe cel
Care detestă pe celălalt
Fără să-l cunoască.

Detest
Ca vântul să sufle
Doar pentru a sufla.
Vântul posibil, arbitrar
Beat de toate şi de nimic.

Fără ca un cub
Să-l deteste pe celălalt cub
Detest totul şi TE IUBESC –

Firavă femeie a tuturor timpurilor,
Tu eşti cuvântul sensibil,
Dragostea
Şi trecerea mea.


O inimă în formă de cub

De altfel,
Am pe cineva, undeva,
Care mă iubeşte:
O inimă în formă de cub
care îmi spune
Bună ziua,
ce faci?
Astfel îmi dă importanţa
Cuiva
Care iubeşte viaţa.


De altfel,
Am pe cineva, undeva,
Care mă iubeşte:
O inimă în formă de cub
Care bate pentru mine
Plină de nebunie
Şi îmi dă importanţa
Cuiva care cântă
Viaţa.

Traducere din limba franceză – Clava NOUR

Impressum

Tag der Veröffentlichung: 22.01.2010

Alle Rechte vorbehalten