Inhalt

Harta politică

Nicolae Sfetcu

Politica

Politica este procesul de luare a deciziilor de către grupuri de oameni. Termenul se aplică guvernelor civile, dar acest proces s-a observat în toate interacţiile între grupurile umane, inclusiv îm instituţii corporative, academice şi religioase. Ea constă din "relaţii sociale implicând autoritatea sau puterea" şi se referă la reglementări ale unităţilor politice, şi la metode şi tactici folosite pentru a formula şi aplica politica.

Ştiinţa politică (studiile politice) este studiul comportamentului politic, şi examinează preluarea şi aplicarea puterii. Arii conexe ale acestui studiu includ filozofia politică, care caută raţionamente în politică şi un sens etic pentru comportamentul public, şi administraţia publică, care se ocupă cu practicile guvernării.

Originea cuvântului 'Politica'

Polis vine din cuvântul grec "bateus" care înseamnă stat sau oraş. Politikos descrie orice priveşte problemele statului sau oraşului. În latină, echivalentul era "politicus"; în limba engleză se traduce prin "politics", iar în franceză prin "politique".

Puterea din punct de vedere pragmatic

Maxima lui Samuel Gompers, parafrazară adesea ca "Premiază prietenii şi pedepseşte duşmanii" (Gompers, Samuel, “Men of Labor! Be Up and Doing,” editorial, American Federationist, May 1906, p. 319), se referă la două din cele cinci tipuri de putere recunoscute de psihologii sociali: puterea stimulativă (puterea de a premia) şi puterea coercitivă (puterea de a pedepsi). Celelalte trei puteri derivă din acestea.

Puterea legitimităţii, puterea unui poliţist sau a celui care ia decizii, este puterea dată de unei persoane de o autoritate recunoscută pentru a impune standarde comportamentale. Puterea legitimităţii este similară puterii coercitive prin aceea că o comportare inacceptabilă este pedepsită mai mult sau mai puţin direct.

Puterea deciziei este deţinută de persoane în virtutea unor aptitudini sau atitudini. Îndeplinirea dorinţei de a se simţi la fel ca o celebritate sau un erou este premiul pentru obedienţă. Acesta este un exemplu de putere stimulativă în care o persoană se autopremiază.

Puterea expertului derivă din educaţie şi experienţă. De notat că puterea expertului este condiţională circumstanţelor.

Autoritatea şi legitimitatea

Autoritatea în sensul politic este diferită de puterea politică prin aceea că implică legitimitatea şi acceptanţa; ea presupune că persoana sau statul care exercită puterea are dreptul să procedeze astfel ("Authority" at the Stanford Encyclopedia of Philosophy). Legitimitatea este un atribut al guvernării câştigat prin dobândirea şi aplicarea puterii conform unor standarde şi principii recunoscute şi acceptate.

Max Weber a identificat trei surse de legitimitate pentru autoritate, cunoscute drept clasificarea tripartită a autorităţii (Weber, Max, Politics as a Vocation). El a propus trei raţiuni pentru care oamenii urmează dispoziţiile celor care le dau:

Autoritatea tradiţională

Autoritatea tradiţională este acceptată întrucât ea continuă şi sprijină prezervarea valorilor existenţe. Weber a numit-o "autoritatea eternului ieri". Sicietăţile patriarhale (şi mai rar şi cele matriarhale) au acceptat monarhia ereditară în care autoritatea era dată de descendenţii fostului lider. Urmaţii s-au supus acestei autorităţi pentru că "aşa am procedat dintotdeauna". Un exemplu de autoritarism tradiţional este monarhia absolută.

Autoritatea charismatică

Autoritatea charismatică este definită de Weber ca "devoţiunea faţă de o sanctitate excepţională, un erou sau o persoană cu un caracter exemplar, şi faţă de setul de norme sau ordine ale acestei persoane". Iisus Hristos este considerat un exemplu de lider religios charismatic.

Autoritatea legal-raţională

Autoritatea legal-raţională are drept de constrângere în virtutea postului pe care îl deţine. Weber a identificat "reglementări create în mod raţional" drept caracteristica principalî a acestei forme de autoritate. Democraţiile moderne sunt exemple de regimuri legal-raţionale. Oamenii se supun în general autorităţii legal-raţionale întrucât îşi dau seama că este spre binele lor şi al societăţii.

Suveranitatea

Suveranitatea este dreptul gubernului de a exercita un control asupra sferelor sale de influenţă fără alte interferenţe externe.

Activism

Activismul, în sensul general, poate fi descris ca acţiunea intenţională pentru a realiza schimbări sociale şi politice. Această acţiune este pentru sau contra unui argument adesea controversat.

Cuvântul "activism" este considerat adesea sinonim cu protest sau dizident, dar activismul poate fi practicat de multiple orientări politice şi poate lua o mare varietate de forme, de la scrisori la ziare sau politicieni, campanii politice, activism economic (precum boicoturile sau afaceri preferenţiale), curse, bloguri, marşuri stradale, greve (prin oprirea lucrului sau greva foamei), sau chiar tactici de gherilă. În cazurile mai disputate, un activist poate fi numit luptător pentru libertate de unii şi terorist de alţii, în funcţie de partea de care se situează comentatorul.

În unele cazuri activismul nu are nimic de a face cu protestul sau confruntarea: de exemplu, unii activişti religioşi, feminişti sau vegetarieni încearcă să convingă oamenii să se schimbe în mod direct, nu prin modificarea legislaţiei de către guvern.

Activismul pe Internet

Activismul pe Internet (cunoscut şi ca e-activism, advocacy electronic, ciberactivism, e-campanii) este folosirea tehnologiei comunicaţiilor precum email, situri web şi podcasturi pentru diferite forme de activism în scopul unei mai rapide comunicări dinspre iniţiatori şi pentru a livra mesajele unei audienţe mult mai mare. Aceste tehnologii Internet sunt folosite în scopul obţinerii de fonduri, pentru lobby, voluntariat, dezvoltarea de comunităţi, organizare, etc.

Tipuri

Sandor Vegh împarte activismul online în trei mari categorii: conştientizare/advocacy, organizare/mobilizare, şi acţiune/reacţiune.

Internetul este resursa cheie pentru activiştii independenţi sau e-activişti, în special cei ale căror mesaje se împotrivesc curentului principal. "În special când se produce o violare serioasă a drepturilor omului, Internetul este esenţial pentru raportarea atrocităţilor în exterior ("Classifying Forms of Online Activism: The Case of Cyberprotests Against the World Bank" in Cyberactivism: Online Activism in Theory and Practice pp. 72-73. Eds. Ayers, Michael D., Mccaughey, Martha. Copyright 2003, Routledge, New York, NY). Liste de discuţii precum BurmaNet şi China News Digest ajută la diseminarea ştirilor care altfel ar fi inaccesibile în aceste ţări.

Activiştii pe Internet folosesc de asemenea petiţii electronice (e-petiţii) care sunt transmise guvernelor şi organizaţiilor pentru a determina schimbări pozitive în politică şi a protesta împotriva multor probleme, de la comerţul cu arme la teste pe animale. Multe organizaţii non-profit şi caritabile folosesc aceste metode, transmiţând petiţii prin email membrilor înscrişi pe listele de discuţii şi solicitând semnarea lor. Siturile imortante de reţele sociale sunt de asemenea instrumente utile pentru e-activişti.

Internetul permite unor organizaţii precum organizaţiile neguvernamentale să comunice ieftin şi rapid cu membrii lor. Mitingurile şi protestele pot fi organizate şi ajutate atât de către organizatori cât şi de participanţi. Lobby se realizează de asemenea mai uşor prin Internet, cu ajutorul mesajelor transmise în masă şi a abilităţii de a răspândi un mesaj cât mai mult cu costuri minime. (Personal, la solicitarea unei organizaţii americane pentru protecţia animalelor, am folosit o metodă de tip viral marketing, utilizată de obicei în marketingul pe Internet, pentru a răspândi mesajul acestei organizaţii: am creat trei ghiduri pentru diferite animale (reptile, păsări şi peşti), în care am inclus mesajul organizaţiei şi pe care le-am transpus în module ale diferitelor sisteme de management al conţinutului (PHP-Nuke, XOOPS, Joomla, PostNuke, etc.), oferindu-le gratuit tuturor webmasterilor şi proprietarilor de situri care doreau să îşi îmbogăţească conţinutul siturilor cu astfel de ghiduri. În circa două luni, ghidurile respective au fost incluse în mii de situri web, cu un trafic total zilnic de milioane de vizitatori interesaţi de aceste animale. Impactul mesajului a fost deosebit.)

Organizarea/mobilizarea se referă la activităţi care au loc doar online, doar offline (în sistem clasic) dar organizate online, sau o combinaţie a acestor două variante.

Acţiunea/reacţiunea este o categorie care constă în principal din astfel de acţiuni. Atacurile denial-of-service, preluarea şi vandalizarea unor situri web, încărcarea de cai troieni şi spamuri, sunt toate exemple de activism pe Internet efectuate la limita sau dincolo de limita legalităţii. Multe din aceste tipuri de "acţiuni direct" poartă numele de hacktivism.("Classifying Forms of Online Activism: The Case of Cyberprotests Against the World Bank" in Cyberactivism: Online Activism in Theory and Practice pp. 71-95. Eds. Ayers, Michael D., Mccaughey, Martha. Copyright 2003, Routledge, New York, NY)

Activismul transformaţional

Activismul transformaţional promovează ideea că oamenii au nevoie să se transmforme atât intern cât şi extern pentru a crea schimbări importante în lume.

Un exemplu de activism transformaţional este pacifismul care, aşa cum este definit de Naţiunile Unite, este "un mod de a ajuta ţările sfâşiate de conflicte să creeze condiţii pentru o pace sustenabilă". Observatorii monitorizează procesele de pace în zonele post-conflict şi ajută combatanţii să implementeze acordurile de pace semnate. Astfel de suport poate avea forme multiple, inclusiv măsurători ale creşterii încrederii, aranjamente pentru delimitarea puterii, sprijin electoral, consolidarea respectării legillor, şi dezvoltarea economică şi socială. Deci pacifiştii ONU (denumiţi adesea Căştile Albastre datorită culorii căştilor lor) pot include soldaţi, ofiţeri de poliţie civili, precum şi alt personal civil.

Un alt exemplu este încurajarea alagerii de a trăi în comunităţi multirasiale. Astfel de comunităţi se pot "transforma" literar prin deschideri ale rezidenţilor către noi idei, noi culturi, noi perspective istorice, şi o mai largă viziune asupra vieţii, beneficiarul final fiind relaţiile sociale.

Un alt exemplu de activism transformaţional este economia transformaţională. Aici ideea este de schimbare a modului în care circulă resursele într-o societate prin introspecţie. Oamenii îşi examinează propriile reacţii emoţionale faţă de nevoile pe care le au. Aceasta le permite să vadă că unele din lucrurile de care credeau că au nevoie, de fapt nu au nevoie de ele. Această perspectivă alterează circulaţia bunurilor într-o societate datorită schimbării nevoilor fundamentale.

Politica transformaţională încearcă să convingă oamenii să descopere prin introspecţie ce cred ei despre adevărata putere. Pot descoperi asfel că adevărata putere este descoperirea conexiunilor dintre fiecare cu fiecare şi posibilitatea de a acţiona asupra acestei reţele. În acest caz, puterea nu este cea direcţionată asupra cuiva anume, ci cea care dezlănţuie creativitatea colectivă creând o nouă societate.

Activismul transformaţional caută valorile comune ascunse şi, pornind de aici, să ajute fiecare dintre părţi să îşi ia ceea ce doresc. În acest proces una sau ambele părţi au şansa să-şi găsească propriul teritoriu intern şi să schimbe paradigmele.

Activismul transformaţional cu sursă deschisă înseamnă că poţi acţiona asupra unui colectiv şi a creativităţii sale într-un mod care transformă oamenii implicaţi într-o colectivitate amabilă, paşnică, altruistă.

Dizidenţa

Dizidenţa este un sentiment sau filozofie de dezacord sau opoziţie contra unei idei (de ex., politicile guvernamentale) sau entităţi (de ex., un individ sau un partid politic care sprijină astfel de politici). Anatomia termenului include acordul, consensul (când toate sau aproape toate părţile cad de acord asupra unui aspect) şi consimţământul (când una din părţi este de acord cu o propunere făcută de o altă parte).

În unele sisteme politice, dizidenţa poate fi formal exprimată prin politici de opoziţie, în timp ce regimurile politice represive pot interzice orice formă de dizidenţă, ducând la suprimarea dizidenţei şi încurajarea activismului social sau politic. Persoanele care nu se conformează sau nu sprijină politicile anumitor state pot fi denumiţi "dizidenţi" sau, în cazuri extreme, "duşmani ai statului". Anumiţi analişti au argumentat că o cosietate sănătoasă are nevoie nu numai de protecţie, dar şi de încurajarea dizidenţei.

Într-o binecunoscută scrisoare către Arnold Ruge, Karl Marx scria: "dacă proiectarea viitorului şi stabilirea necesităţilor pentru totdeauna nu este treaba noastră, este mai mult decât clar ce trebuie să realizăm în prezent. Mă refer la critica fără milă a tot ceea ce există, nemiloasă atît în ideea de a nu ne fi teamă de ce va rezulta de aici, cât şi în ideea că nu trebuie să avem nici cea mai mică teamă de conflicetele implicite cu puterile."

Grupuri de interese

Un grup de interese (grup de advocacy, grup de lobby, grup de presiune sau grup de interese speciale) este o grupare organizată de persoane care încearcă să influenţeze deciziile politice.

Grupuri de profil

Grupurile de profil reprezintă interesele membrilor săi. Ele includ:

grupuri de afaceri, gen confederaţii industriale;
corpuri profesionale, precum asociaţii ale medicilor; şi
uniuni comerciale.

În reprezentarea intereselor membrilor săi, aceste grupuri sunt adesea participante active în procesul politic. Ele pot avea atât agende politice bine definite cât şi resursele financiare necesare exercitării unor puternice influenţe asupra procesului politic şi legislativ, folosind lobby-ul direct, campanii prin scrisori, şi influenţarea votanţilor pe perioada alegerilor.

Grupuri promoţionale sau cu scop unic

Grupurile promoţionale sau cu scop unic (grupuri de cauză sau de atitudine) încearcă să influenţeze politic într-o anumită zonă, precum mediul (Greenpeace), legea împotriva armelor, protecţia păsărilor, sau drepturile animalelor. Acestea tind să fie aliniate unei anumite ideologii politice sau încearcă să influenţeze în domenii politice specifice.

'Pompierii'

Grupurile de lobby 'pompieri' acţionează pentru o anumită problemă specifică precum războiul din Irak, sau taxele. Ele se desfiinţează de obicei imediat după ce problema a fost rezolvată.

Beneficii şi stimulente

Teoria generală spune că oamenii trebuiesc ademeniţi cu anumite forme de beneficii pentru a se alătura unui grup de interese (John R. Wright "Interest Groups and Congress, Lobbying, Contributions, and Influence" pg. 19-22.). O teorie cunoscută ca Free Rider Problem (o traducere aproximativă ar fi Problema Consumului Gratuit), vorbeşte de dificultatea aderării de noi membri la un grup de interese specific când beneficiile sunt deja utilizate fără a fi nevoie să fii membru. De exemplu, un grup de interese dedicat îmbunătăţirii standardelor la ferme va lupta pentru scopul general de îmbunătăţire a lucrului în toate fermele, chiar şi în cele care nu sunt membre ale acelui grup particular de interese. Astfel, nu există stimulente directe pentru a adera la acel grup şi a plăti cotizaţie atâta timp cât se va beneficia oricum de rezultatele activităţii grupului (Mancur Olson, The Logic of Collective Action (Harvard U. Press, 1971)pp.111-131.). Pe de altă parte, grupurile de interese au nevoie de cotizaţiile şi contribuţiile membrilor săi pentru a activa. Deşi toată lumea beneficiază de un mediu înconjurător mai curat, grupurile de interese pentru protecţia mediului nu primesc fonduri de la toate persoanele din lume (John R. Wright "Interest Groups and Congress, Lobbying, Contributions, and Influence" pg. 19-21.).

Beneficiile materiale selective sunt de obicei beneficii indirecte. De exemplu, dacă un grup de interese oferă beneficii materiale membrilor săi, ele se regăsesc sub forma reducerii preţurilor călătoriilor, mâncare gratuită în anumite restaurante, abonamente gratuite la reviste, ziare şi publicaţii (Olson, The Logic of Collective Action pg. 133-134.). Multe grupuri de interese comerciale şi profesionale tind să ofere aceste tipuri de beneficii membrilor săi. Un beneficiu solidar selectiv este un alt tip de beneficiu oferit actualilor sau potenţialilor membri ai unui grup de interese. Aceste stimulente implică beneficii precum "împrietenire prin socializare, mândria de a fi identificat ca aparţinând unui anumit grup de interese, stutul rezultat în urma apartenenţei, amuzament şi divertisment, întreţinerea unor distincţii sociale, etc. (Peter B. Clark and James Q. Wilson, "Incentive Systems: A Theory of Organizations" Administrative Science Quarterly 6 (1961): pg. 134-135.). Un stimulent se consideră a fi solidar atunci când beneficiile rezultate din participare sunt de ordin social şi sunt externe actului de asociere.

Stimulentele expresive sunt un alt tip de stimulente sau beneficii oferite pentru a adera la un grup de interese. Persoanele care aderă la un grup de interese datorită beneficiilor expresive o fac de obicei pentru a exprima o valoare morală sau ideologică în care cred. Unele din acestea sunt libertatea de exprimare, drepturile civile, justiţia economică, sau egalitatea politică. Pentru a obţine aceste tipuri de beneficii membrii plătesc cotizaţia iar, unii din ei , dedică o parte din timpul lor şi chiar din banii proprii pentru a-şi putea exprima astfel valorile şi principiile politice în care cred. Indiferent dacă grupul de interese şi-a atins obiectivele sau nu, aceşti membri vor putea spune că ei au ajutat în procesul de încercare de atingere a acestor obiective, posibilitatea acestor afirmaţii fiind stimulentele expresive, de exprimare, de care ei aveau nevoie (Robert H. Salisbury, "An Exchange Theory of Interest Groups." Midwest Journal of Political Science 13 (1969): pg 1-32.). Grupurile de interese care se bazează pe benficii sau stimulente expresive sunt, de multe ori, grupuri pentru protecţia mediului şi grupuri care fac lobby în interesul public (John R. Wright "Interest Groups and Congress, Lobbying, Contributions, and Influence" pg. 19-21.).

Harta politică - Dicţionar explicativ

Un mic ghid despre conceptele politice pentru politicieni şi activişti.

Politica este procesul de luare a deciziilor de către grupuri de oameni. Termenul se aplică guvernelor civile, dar acest proces s-a observat în toate interacţiile între grupurile umane, inclusiv în instituţii corporative, academice şi religioase. Ea constă din "relaţii sociale implicând autoritatea sau puterea" şi se referă la reglementări ale unităţilor politice, şi la metode şi tactici folosite pentru a formula şi aplica politica.
Maxima lui Samuel Gompers, parafrazată adesea ca "Premiază prietenii şi pedepseşte duşmanii", se referă la două din cele cinci tipuri de putere recunoscute de psihologii sociali: puterea stimulativă (puterea de a premia) şi puterea coercitivă (puterea de a pedepsi). Celelalte trei puteri derivă din acestea.
Puterea legitimităţii, puterea unui poliţist sau a celui care ia decizii, este puterea dată de unei persoane de o autoritate recunoscută pentru a impune standarde comportamentale. Puterea legitimităţii este similară puterii coercitive prin aceea că o comportare inacceptabilă este pedepsită mai mult sau mai puţin direct.
Puterea deciziei este deţinută de persoane în virtutea unor aptitudini sau atitudini. Îndeplinirea dorinţei de a se simţi la fel ca o celebritate sau un erou este premiul pentru obedienţă. Acesta este un exemplu de putere stimulativă în care o persoană se autopremiază.
Puterea expertului derivă din educaţie şi experienţă. De notat că puterea expertului este condiţională circumstanţelor.
Pentru oportunitățí de sponsorizare vă rog să mă contactați.

Ediţia digitală (EPUB, Kindle, PDF): https://www.setthings.com/ro/e-books/harta-politica/

Ediţia tipărită: https://www.createspace.com/5172706
Data publicării: 19 mai 2014
ISBN-13: 978-1505546545
ISBN-10: 1505546540
BISAC: Political Science / General

Referinţe

Ghidul include texte traduse din Wikipedia.

Nicolae Sfetcu

Experienţă în domeniile ingineriei, asigurarea calităţii, electronică şi servicii Internet (traduceri, web design, marketing pe Internet, soluţii de afaceri online)

Asociat şi manager MultiMedia SRL. Partener cu MultiMedia în mai multe proiecte de cercetare-dezvoltare la nivel naţional şi european

Coordonator de proiect European Teleworking Development Romania (ETD)

Membru al Clubului Rotary Atheneum Bucureşti.

Cofondator al asociaţiei regionale şi preşedinte al Filialei Mehedinţi al Asociaţiei Române pentru Industrie Electronica şi Software Oltenia

Iniţiator, cofondator şi preşedinte al Asociaţiei Române pentru Telelucru şi Teleactivităţi

Membru al Internet Society

Cofondator şi vicepreşedinte al Filialei Mehedinţi a Asociaţiei Generale a Inginerilor din România

Inginer fizician - Licenţiat în fizică, specialitatea Fizică nucleară

Sute de publicaţii proprii (cărţi, cărţi electronice, articole în ziare şi reviste, precum şi în publicaţii electronice), în special din domeniul TI

Limbi străine: engleza, franceza

Servicii oferite: web design, comerţ electronic, alte aplicaţii web * internet marketing, seo, publicitate online, branding * localizare software, traduceri engleză şi franceză * articole, tehnoredactare computerizată, secretariat * prezentare powerpoint, word, pdf, editare imagini, audio, video * conversie, editare şi publicare cărţi electronice, isbn

Contact

Tel./ WhatsApp: +40 745 526 896
E-mail: office@multimedia..com.ro
Skype: nic01ae

MultiMedia SRL: http://www.multimedia.com.ro
Dezvoltă afacerea online: http://www.setthings.com

Facebook/Messenger: https://www.facebook.com/nicolae.sfetcu
Twitter: http://twitter.com/nicolae
LinkedIn: http://www.linkedin.com/in/nicolaesfetcu
Google Plus: https://www.google.com/+NicolaeSfetcu
YouTube: https://www.youtube.com/c/NicolaeSfetcu

Impressum

Tag der Veröffentlichung: 08.04.2018

Nächste Seite

Seite 1 /