“ŞIPOT”

PROGRAM DE EDUCAŢIE ÎN SPIRITUL PĂSTRĂRII
OBICEIURILOR ŞI TRADIŢIILOR POPULARE

ŞCOALA NR. 15.”A.PĂUNESCU –PITEŞŢI.

DENUMIREA PROGRAMULUI:
“ŞIPOT”

Argument

Am gândit acest program ca o modalitate a educării elevii în spiritul tradiţiilor şi meşteşugurilor populare, care să păstreze originea şi continuitatea poporului român. Prin realizarea unor obiecte artizanale specifice artei şi meşteşugurilor tradiţionale doresc să contribui la dezvoltarea educaţiei şi personalităţii copiilor şi a spiritului lor creator, care să-i ajute să sesizeze şi să preţuiască arta populară, această comoară inestimabilă a poporului nostru, să deosebească arta adevărată de chiciul periculos şi tot mai des întâlnit în comerţul zilelor noastre. Doresc să descopăr şi să dezvolt la elevii mei aptitudinea şi îndemânarea de a realiza obiecte cu specific artizanal, să stăpânească anumite mijloace şi tehnici de lucru de care să se folosească mai târziu în devenirea unor adevăraţi întreprinzători în domeniul artei populare, permanent capabil să se adapteze la schimbările profunde ale societăţii.
Am convingerea că voi putea să realizez acest proiect pentru că arta populară îmi este foarte aproape de suflet, sunt o împătimită a tot ce însemnează artă populară. Vin din zona Rucărului, o zonă ce musteşte de tradiţie, sunt o păstrătoare a artei populare şi o interpretă a cântecului vechi argeşean pentru că sunt fiica Vochiţei Stoian, cel mai cunoscut rapsod al Muscelului, acea Vochiţă pe care etnomuzicologii din ţară o mai numesc şi “Privighetoarea Muscelului”.
Casa mea de la poalele Pietrei Craiului este o colecţie de artă populară.
Şi mai am un argument: cu aceşti elevi în fiecare an eu am realizat multe expoziţii cu obiecte inspirate din arta populară şi la toate am obţinut la etapa judeţeană numeroase premii, aşa că acum elevii mei n-au părut deloc surprinşi când le-am propus acest proiect şi nici nu mi-a fost greu să-i atrag spre arta populară pentru că proiectul pe care eu îl iniţiasem de 3 ani cu ei se numea “Lada de zestre a bunucii”. În fiecare an, de câte ori am avut ocazia, am vizitat cu elevii mei toate “Târgurile meşterilor populari”organizate la Piteşti. Am făcut fotagrafii cu obiectele expuse, am purtat discuţii cu meşterii populari, am asistat la realizarea unor lucrări pe care meşterii le executau chiar în timpul expoziţiei. Pentru copiii mei proiectul “Şipot” a fost doar o schimbare de nume, fondul acţiunii fiindu-le foarte bine cunoscut.

Descrierea programului

DESCRIEREA PROGRAMULUI:
Grup ţintă: elevii clasei aVII-a C, dar nu exclud posibilitatea de a coopta şi alţi elevi din şcoala Nr. 15. care vor dorii să se alăture proiectului nostru şi de care să mă ocup personal.

SCOPUL:

Dezvoltarea personalităţii copiilor prin realizarea unor obiecte ce au caracter popular, colecţionarea unor obiecte populare vechi, realizarea unei expoziţii cu acestea la nivel de şcoală şi o expoziţie finală pe judeţ, unde să fie evaluată activitatea nostru.

OBIECTIVE:

a) să cunoască tradiţiile şi ocupaţiile înaintăşilor noştrii.
b) să aprecieze obiectele vachi şi meşteşugurile prin care se crează obiectele artizanale
c) să-i învăţ să realizeze obiecte cu valoare etno-folclorică.
d) să le stimulez imaginaţia în crearea unor obiecte de artă cu influenţă etno-folclorică folosind materiale refolosibile, sau foarte puţin costisitoare.
e) şi chiar învăţarea unui meşteşug ce le-ar putea asigura existenţa în mod frumos şi cinstit.

ALŢI PARTENERI POSIBILI:
-Familiile elevilor angajaţi în proiect.
- Elevi din alte clase din şcoală.
MOD DE ATRAGERE ŞI A ALTOR PARTENERI:

a) voi îndruma elevi să scrie articole în care să vorbească despre proiectul nostru şi pe care să le publice în revista literară a şcolii “POVESTEA VORBEI”, revistă a cenaclului “TINERE CONDEIE” pe care îl conduc, dar şi în revistele altor şcoli din Piteşti.
b) voi invita televiziuni din oraş care să asiste la desfăşurarea unor momente ale proiectului nostru şi să mediatizeze activitatea lui.
c) voi invita ziarişti din Piteşti să participe la întâlnirile noastre să vadă cum lucrăm şi să scrie despre noi, despre expoziţiile pe care o să le organizăm în şcoală şi în afara şolii.

Parteneriat educaţional

INSTITUŢIE DE PROFIL - CENTRUL CREAŢIEI POPULARE
Am contactat pe Domnul Director al CENTRULUI DE CREAŢIE POPULARĂ- Alexandrescu Costin, care a apreciat proiectul nostru şi a răspuns pozitiv sprijinirii lui. În perioada 25 septembrie- 29 octombrie am purtat discuţii cu privire la desfăşurarea proiectului şi modalitatea de monitorizare din partea instituţiei judeţene de profil a acţiunii “Şipot”. Am primit lămuriri asupra modului de selecţie a obiectelor vechi pe care le voi colecţiona cu elevii, inregistrarea lor, modalităţi de expunere în expoziţie, criterii de stabilire a valorii unui obiect de artă populară de la Domnul Grigore I Constantinescu, specialist în păstrarea şi conservarea artei populare. Discuţii pe acestă temă am avut şi voi mai avea şi cu domnul profesor George Gomoiu. Voi păstra legătura cu domniile lor pe toată perioada desfăşurării proiectului meu. Am fost sfătuită să consult nişte albume de artă populară pe care o să le găsesc la CENTRUL CREAŢIEI POPULARE şi la biblioteca judeţeană.

Programul proiectului

PROGRAMUL PROIECTULUI:
-25 –oct.-1noi. - aducerea la cunoştinţa elevilor a proiectului, amănunte, lămuriri, modalităţi de lucru.
-1noi. 15noi- demararea programului :
-am eximplificat elevilor cu ajutorul unor obiecte de artizanat din colecţia personală ce înseamnă artă populară.
-am adus nişte fotografii şi albume cu artă populară pe care le-au studiat şi am purtat discuţii.
-15 noi- 15dec- activitate de colecţionare a obiectelor populare din satele de unde fiecare elev are bunici şi rude.
-15 noi -15 dec – realizarea unor obiecte în stil popular sau cu influienţă folclorică , precum şi invăţare unor dansuri populare .
-Vom vizita toate”Târgurile meşterilor populari” organizate la Piteşti şi vom învăţa diferite obiceiuri tradiţionale din zonă.
-15 decembrie vom merge la spectacolul anual de la Teatrul Al. Davila “Gala artei şi tradiţiei populare argeşene”.
-15- 25 ianuarie – vizită la Muzeul judeţean.
-De Crăciun – prima expoziţie cu obiecte tradiţionale colecţionate de elevi şi obiecte realizate de ei cu specific popular sau influienţă etno. (atâtea câte vom reuşi să realizăm pănă la această dată).
-Până la 1 martie continuarea activităţii de colecţionare în paralel cu cea de realizare de lucrări proprii cu care să participăm la expoziţia finală..
-1-15 martie – expoziţie în şcoală cu lucrările selecţionate pentru expoziţia finală
1 aprilie – 1 mai 2005 monitorizarea
-2-5 mai 2005 – expoziţia finală
Coordonator proiect: Prof: Mariana Dobrin.

VINTAGE ART – autor Mariana Dobrin

Comorile de la bunici,
nu vreau să moară în uitare,
le-am strân cu drag şi dor aici,
sunt paşaportul meu sub soare.
În ele spiritul vibrează,
stau mărturii din vremi apuse,
o vrajă încă mai păstreză,
secrete care n-au fost spuse.
Cu grijă le voi decripta,
la răndu-mi, le voi dărui
şi doruri multe-or deştepta,
în sufletele de copii.

POVESTEA EXPOZIŢIEI MELE DE ARTĂ POPULARĂ DIN ŞCOALA - POVESTE DEPĂNATĂ MAI MULT DE 7 ANI ŞI VA MAI URMA ...

Proiectul pe care l-am iniţiat şi coordonat la nivel de şcoală şi nu numai, a avut ca scop cunoaşterea, preţuirea şi colecţionarea de piese de artă tradiţională şi realizarea în şcoală a unei expoziţii de profil. Mi s-a spus că într-o şcoală de la oraş nu se poate realiza aşa ceva. Eu m-am incapatanat si am dorit sa arat ca se poate ... daca este pasiune si iubire. Mai întâi mi-am atras elevii de partea mea, povestindu-le despre proiect amănunte, lămuriri, modalităţi de lucru. Le-am eximplificat elevilor, cu ajutorul unor obiecte de artizanat din colecţia personală, ce este arta populară. Am adus nişte fotografii şi albume pe care le-au studiat şi am purtat discuţii, după care am trecut la demararea programului . În prima parte am început activitate de colecţionare a obiectelor populare din satele de unde avea fiecare elev bunici şi rude. Şi eu am scotocit prin toate lazile de zestre de la mătuşi, bunici, vecinele de la mine de la Rucar şi Dâmbovicioara, apoi am vizitatpoduri şi alte locuri uitate de vreme şi de lume şi le-am scos la lumină, le-am adus din nou la viaţă, spre bucuria copiilor şi a vizitatorilor, care, de-a lungul anilor, n-au fost deloc puţini. Încet, încet expoziţia noastră prindea contur, dar şi poezii cu dor de arta veche, scrise în anii când m-am ocupat de expoziţie sau prin alte vremuri îndepărtate.
Vreţi să vedeţi expoziţia?

Secvenţe...

Am copii frumosi si harnici la mine la scoala!! Au invatat sa depene la rotan sculul de lana , cealalta fetita face mancare , altii curata porumbul... ce mai, ca la sezatoarea. Sunt si alti copii care canta si spun povesti despre obiceiuri vechi, dar nu se vad in fotografie. Daca va uitati cu atentie o sa vedet si un leagan, este legat sus de tavan sus, (sta suspendat langa parul fetei care pregateste de mancare).


STERGARUL ROMANESC


O poezie a mea de la pag. nr. 114 din caietu meu ingălbenit de vreme.
Pentru că aveam un scris cam ... urâţel voi reda mai jos textul scris la calculator:

ŞTERGARUL - autor Mariana Dobrin

Mâini maiastre cu arnici şi ac
Vise fermecate povestesc,
Cu migală o pecete fac
Din ştergarul nostru românesc.

O cicoare-albastră înfloreşte
Pe ştergar ţesut în nopţi cu dor,
Cănd în şezători se şi doineşte,
Acul mic aleargă mai cu spor.

Peticul de cer e-adus aproape,
Frunzele din codri seculari,
Scânteierea undelor de ape,
Norii care fug în zări hoinari.

Spicele de grâu şi fluturi mii
Pe ştergar se-aşază cătinel,
Florile din dealuri şi câmpii,
Strugurii din via din Muscel.

Un ştergar e pus la loc de vază
Peste tot în case la bunici,
Şi la ploscă un ştergar se-aşază,
Mirii-l ţin frumos peste tunici.

Parcă-ar fi pictate cu penele
Mândrele ştergare colorate,
Talismane sunt ce poartă-n ele
Semnele din vremi îndepărtate.


Soba pe care o vedeţi este facută de mine şi de copiii mei de la clasa la care eram dirigintă.


Vă aştept la masă!!!!!!!!!! ha, ha, ha, haaa! Nici eu nu prea ştiu ce-o să iasă aici în blidul acesta....


Acum vă învăţ cum se toarce. Am pus pe furcă un caier din lană ţigaie şi torc fir pt. bataie sa lucrez un macat pe care o sa-l ţes în război.


Pe eleva mea deja am învăţat-o... Hai!! ... Cine mai doreşte???? Azi este gratis lecţia de tors,... bonus pt. vizită.

PLOSCA – MAGIE ŞI MESAJ - autor Mariana Dobrin

E un crâmpei rotund din trunchiul de copac
Pe care unii-l iau s-apridă câte-un foc,
Doar meşterii cu har din el minune fac –
O ploscă fermecată ce-aduce mult noroc.

Înfăţişarea ei atât de pitorească,
E-o lume de mesaje, istoria-ncrustată,
La nunta de români nu poate să lipsească,
De musafirii toţi pe rând e sărutată.

Se-asează-apoi cu grijă pe un ştergar frumos
La masă lângă miri, aproape de nănaşi,
Se umple cât mai des cu vinul tămâios
Şi iar mai face-o tură la mese, la nuntaşi.

Vesteşte bucuroasă pe cei ce sunt de faţă
Că azi în rândul lumii doi tineri au intrat,
Îi binecuvântează să aibă-o lungă viaţă,
Copii frumoşi şi sprinteni, belşug şi gând curat!


Eu îi aşez pe cap marama unei colege. În ziua aceea aveam oaspeţi de la un ziar local şi doreau să vadă tehnica de montarea a maramei.


Numai mama ştie să poarte adevarata maramă, mama şi toţi cei ca ea !

TAINA MARAMEI - autor Mariana Dobrin

E plină de mister, e ancestrală,
Se plămădeşte în coconul mic,
Ce în povestea lui de vis, florală,
Construieşte-un strop de borangic.

Micul făurar sfârşind lucrarea,
Borangicu-ajunge în fuior,
Fusu-ncepe bucuros cântarea,
Jocul în vârtej ametitor.

Firele, ca razele de lună,
În marama fină sunt ţesute,
Şi în zestrea ei bogat se-adună
Cântecul străvechi şi doine multe.

O întreagă pulbere de stele
Peste faţă i s-a revărsat,
E podoabă sfâtă-a maicii mele
Când e sărbătoare mare-n sat.

E ca boarea lină-n prag de zori
Şi ca adierea de zefir,
O maramă e un câmp de flori,
Straluceşte … ca un patrafir!


Acesta este un rotan şi o vârtelniţă
Pe vârtelniţă am un scul cu fir gros, din lănă ţurcană (lână cu fir lung). Se foloseşte pt. urzeală din care se fac săricile, dar mai întâi trebuie să depan firul pe ţeava din rotan. Rotanul şi vârtelniţa au pese 150 de ani. Sunt facute de străbunicul meu, care a trăit 114 ani, iar bunicul a trait 89 de ani. (A murit de 40 ani). Imi cer scuze pt. acest pomelnic , dar am dorit sa aduc nişte argumente serioase, ca să ma credeţi căt de vechi sunt aceste unelte.


Iată aici componente de război: vătale, scripeţi, spată, sul cu urzeală pe el pentru ţesut sărica, tindeche, suveică şi iepe. Tot materialul din lână, care se vede expus aici, este materialul necesar pt. bataie si urzireala unei sărici care urmeză a fi ţesută in razboi.


În fotografie se vede şi mâna mea, ţineam un pieptene şi le arătam elevilor cum se pegateşte caierul de lână pt. a se torce firele pe care le vedeţi pe sulul de pe masa şi în cele 5 drugi , care se folosesc drept material pt. ţesut sarica (acea piesă artizanală cu laţe (fire) mari). Drugile se folosesc pt. bătaie, iar firele de pe sul se folosesc pt. urzeala de pe război.


Vedeţi ce atenţi şi interesaţi sunt elevii mei????


Avem şi putinei. Îl puteţi vedea in fotografie. Când o să veniţi pe la mine o să bat smântâna şi o să vă servesc cu mămăligă şi unt proaspat... fara E-euri. Poate va fac şi un bulz cu brânză de coşuleţ de brad, sau de burduf.

Să nu-mi spuneţi că nu vă este foame!!! Vedeţi ce masă bogată v-am pregătit??


Acest manechin, confecţionat de noi (eu şi elevii mei) poartă un costum din zona Argeşului de nord, pe care mi l-a dăruit bunica mea. Astăzi bunica nu mai este, mi-a mai rămas amintirile.

DOINA - autor Mariana Dobrin

Tu doină – cântec lin, duios
Pui aripă de vis la dor,
Împaci iubitul mânios
Pe înserat, lângă izvor.

Ne cânţi în luncă ziua-întreagă
Pe iarbă şi pe fân cosit,
Prin codrii cu păstori, pribeagă,
Ţi-e cântecul neobosit.

Şi seara lângă foc erai,
Curgeai din fluierul vrăjit
Şi lacrimile le ştergeai
De pe obrazul necăjit.

Când inima era rănită
De dor de casă, de părinţi,
Tu, doină, alergai grăbită,
Ştiai durerea să ne-alinţi.

Şi când vreunul dintre noi
În lumea celor drepţi se duce,
Te schimbi în lacrimă-şuvoi,
Boceşti căzută lângă cruce.

Nu poate nimeni să te uite,
Eşti moştenire sacră, veche,
Avem cărările-mpletite,
Noi suntem suflete – pereche.


Eu, în costum tradiţional de Rucăr.
Acesta este legănuţul despre care v-am vorbit mai sus. Când eram copil o rugam pe bunica să mi-l dea să-mi legăn păpuşa. Ea îl folosea pt. păstrarea ţevilor cu care ţesea la război. Am crerscut leganată intr-un leagăn adevarat, adică mai mare şi prins de belciugele din tavan cu sfoară. Mă legana mama din grindă-n grindă şi-mi câta de răsuna casa, mai ales că se şi pricepea ca nimeni alta.


Eu -în costum naţional de Muscel, costum moştenit de la mama, iar mama îl avea de la bunica. Acest costum are peste 60 de ani. Fota este ţesută în război cu urzeala şi bătaie de bumbac rosu, iar motivele florale şi geometrice sunt "alese" (lucrate) cu mătase naturală cu fir răsucit. Port ie cusută cu arnici, pe pănză naturală de casa , ţesută în război. Modelul este în relief , adică buclat- se numeşte "cusătură pe gras".
ZESTREA - autor Mariana Dobrin

Frumoasă ie românească
Te-ating sfioasă-nfiorată,
Că eşti comoară stărmoşască,
Eşti giuvaer, eşti nestemată!

Te mângâi ca pe nişte moaşte
Că spiritul străbun trăieşte
În pânza ce mă recunoaşte
Şi-atât de multe-mi povesteşte.

O Cosâmzeană te-a urzit
În şezători, cântând de dor
Şi-ncetişor te-a limpezit
Cu apă-adusă în ulcior.

Ţi- a adunat un câmp de flori
Pe-altiţă, pe ciupag, pe poale,
Să străluceşti în sărbători
Cu borangicul fin şi moale.

Când te-o-mbrăca să-i porţi noroc
La horă-n sat când o ieşi,
S-o prindă badea de mijloc,
Şi mândră-n horă va păşi.

Când jocul straşnic se porneşte
Şi sare colbul sub picior,
Parfum de floare răspândeşte,
Feciorii să-i îmbeţi de dor!

Mireasma – leac bun pentru soartă
E-a florilor de busuioc
Şi Cosânzeana ce te poartă
În viaţă va avea noroc.


OUL– autor Mariana Dobrin
Atâtea minţi prealuminate
L-au definit în mii de feluri,
De mult, chiar din antichitate
I-au scris poeme şi rondeluri.

Un ou cuprinde lumea-ntreagă,
Tot Universul e-ntr-o coajă,
Misterul vieţii-n ou se-ascunde,
E-o epopee, e o vrajă!

Divină e menirea lui!
E ciclul vieţii, nemurirea,
Mesajul ancestralului,
Legenda, mitul, primenirea.

Spre bucurie şi-nchinare,
Încondeiat a fost de om,
Cu flori, iubire şi răbdare,
Cu linii, frunze de la pom.

În haina nouă oul poartă
Mesaje pline de-nţelesuri,
Sunt pentru privitor o hartă,
Un alfabet cu multe sensuri.

Biserica e semn creştin
Şi crucea tot creştină este,
Simboluri pentr-un neam latin
De la puterile celeste.

Cunoaşterea, eternitatea,
Purificarea, apa, timpul,
Gândirea, moartea, pietatea
Cu ele ou-şi umple chipul.

Se desenează linii fine
Orizontal sau vertical,
Garoafe, spice şi albine
Împodobesc un ou Pascal.

Şervetul, iia, steaua mare,
Ori brâul popii, grebla, plugul
Şi calea rătăcită-apare,
Lopata, şarpele şi rugul.

Un ou îcondeiat transmite
Uimire, bucurii-mpăcare,
Smerenie – sunt stări ivite
Când vezi măiastra lui lucrare.

La Paşti un ou se dăruieşte,
E obicei înălţător,
Culoarea roşie-aminteşte
De jertfă şi Mântuitor.


Detaliu din camaşa de ginere a bunicului : tesută în război şi lucrată din pânză de bumbac, motive geometrice din matase naturală umplute, cu fir de janil (un fir aurit), iar la poale si încheierea clinilor este cu broderie croşetată din matase.


Ie cusută pe pânză tesuta in casă, cu punctul numit "muscă" pe slab şi toiagă, cu bumbac negru si colorat. Este încheiată cu broderie croşetată, din bumbac.


Detaliu din ie pe marchizet- (pânză ţesută din borangic) , un material fin ca marama. Este decorată cu motive florale, iar materialul folosit este arniciul. Tunica din postav de csă şi decoraţiuni florale din arnici şi janil.- zona Vâlce de câmpie.


Detaliu din şort de Vâlcea de sud . Vechime- de peste 150 de ani.


Detaliu din şort de Valcea de nord- influienţe din portul sibian.


Macat (cuvertura de pat) ţesut din lână , decoraţiuni geometrice din lână şi arnici. A fost ţesut de mama când eu aveam cam 7-8 ani. ţin bine minte acest amanunt pt. ca am facut diverse încercări de manevrare a suveicii, vătalelo, iţelor ( sigur, doar când nu era mama pe aproape).


Şaua primului cal a lui bunicu. În imagie mai sunt şi două iţe şi o ulcică f. veche!

Aici a trebuit să le arăt cum se toarce elevilor de la Liceul N. Bălcescu, din Piteşti, care au venit în vizită. Poza tot ei mi-au facut-o.


HORA – autor Mariana Dobrin

Rotundă ... ca o pâine caldă,
Ca o coroană boreală,
Pe toţi în bucurii îi scaldă
Ea, hora tradiţională.

Se joacă hora pe la noi
Cum se juca şi de moşneni,
Doi paşi în faţă şi-napoi,
Întocmai ca la Cucuteni.

O horă e cu drag jucată,
Că cercul ei e o magie,
Ca sorele se-nvârte roată,
De-acolo prinde energie.

Relicva de la vechii daci
Arată-n horă şase fete,
Trei cercuri, puse-n mod dibaci,
Păstrează-a sacrului pecete.

Un cerc de bază, ce uneşte
Piciorele, el însemnează
Pământul ce ne ocroteşte
Şi rodu-i binecuvântează.

Iar forţa care generează
Fecunditate, dor de viaţă,
E cercul ce îmbrăţişează,
De talie semeţ se-agaţă.

Şi forţa spiritului şade
Pe cap, în cerc superior,
Zeiţa-mamă şi naiade
Veghează-n horă protector.

Se ştie - cea mai sacră horă,
Ce-adună mitul zeilor
În incantaţia sonoră -
E hora căluşarilor.


Şorţuri din postav , cu broderie spartă, din zona Vâlcea de nord (mi le-a dăruit şi lucrat mama soacră -Dumnezeu s-o odihnească). Această ie este din marchizet şi decorată cu matase naturală .


Ţin în mână un dispozitiv pt. măsurarea pământului- ete asemănător unei ruleta.

Îmi ajut colega să încalţe cu opincile pe care le-a adus din Vrancea. Ea susţine ca nu ştie, aşa că i-am dat o mână de ajutot, mai ales că aveam în vizită nişte curioşi de la televitiune. Au fost cam grăbiţi, n-au asteptat sa inchei operaţiunea si apoi să facă fotografia.

CERAMICĂ DE COLECŢIE

Avem şi lampă veritabilă!


Această oală are peste 200 de ani.

Cea mai vieche piesă de ceramică din colecţie, atestată de un specialist de la Centrul de Consevare si Promovare a Culturii Traditionale- Piteşti, D-l Constantinescu . Ceşcuţa este realiză manual (nu cu roata olarului) şi are peste 250 de ani. Acum întelegeţi de ce-mi tremură mâna când o ţin pt. fotografiere?


Aici, în acest vechi tablou, sunt toţi moşii şi strămoşii mei, în frumoase costume romaneşti. Aşa mergeau la sărbatoare, la horă şi la Sfânta Slujbă de Duminică, iar pe masa sunt două tâlvuri (dovleci) pictate de mine ( trei icoane pe fiecare dovleac). Ce poati sa mai faci cu un dovleac?
S-al pictez.


ULCIORUL – autor Mariana Dobrin
Olăritul este vechiul meşteşug,
Este sacră artă, cu puteri divine,
Har şi frumuseţe poartă din belşug,
Cu aceste daruri către mine vine.
Roata de olar e ca o magie
Pusă în mişcare de un meşter care
S-a împărtăşit din mitologie
Şi cu lutul intră în armonizare.
Aliat îi este soarele şi focul,
Florile câmpiei, apa de izvor,
Măna lui vânjoasă, ce cunoaşte jocul,
Face să răsara un frumos ulcior.
E ca o solie de la vechii daci,
Un răvaş cu slove încrustate-n lut,
Tălmăcirea slovei tu smerit s-o faci,
Cu iubire dusă pân’la absolut!


Suportul de la vârtelniţă, realizat dintr-o singura creangă de copac (fară cuie şi alte accesorii), iar în mâna stânga ţin crucea vârtelniţei, pe care stă sculul de lână, pregatit pentru depanat.


Activitate cu elevii în clasa- muzeu ( ore de dirigenţie, literatura, desen, abilitaţi- lucru manual, concursuri). Aici desfasor activitatea in colaborare cu mai multe colege.

Iată una dintre sesiunile ştiintifice pe care le-am desfaşurat în sala-muzeu, cu profesori şi elevi de la noi din şcoală, dar şi din alte şcoli. În sală sunt şi ziarişti, oameni de cultură ai oraşului, oaspeţi de la televiziunile locale.


Bătrânul Gramofon! Să ştiţi, funcţionează!


Poate o să vă întrebaţi de ce am adus aici această piesă? Este prima maşină de scris a şcolii şi m-am gândit că la un TARG DE VINTAGE poate găseşte câţiva ... admiratori. Am găsit-o prăfuită şi aruncată printr-o magazie, când am făcut curaţenie pe vremea cân eram directorul şcolii.

Impressum

Texte: Mariana Dobrin
Bildmaterialien: Mariana Dobrin
Lektorat: Elena Vornicescu
Tag der Veröffentlichung: 01.11.2012

Alle Rechte vorbehalten