ÎNDEMN

 

 

Motto :

„Eu pentru fiecare bucurie am luptat la milimetru şi numai eu ştiu cum.

Până şi iubirea mi-am câştigat-o la milimetru. De aceea este şi trainică.”

 

Sunt cuvintele lui Nichita Stănescu. Le-a rostit mai demult pentru mine, existând şi el, pe undeva, prin împărăţia gândurilor mele.

 

 

 

Când am pornit la drum, hotărât să-mi croiesc un viitor, aveam câteva reguli simple: să reuşesc doar prin forţe proprii, să folosesc ştiinţa şi experienţa celorlalţi, să nu cer cu împrumut nimic de la alţii. Nu aveam ambiţii foarte mari. Mă călăuzeam după Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Eclesiastul), cap.29, al.24:

„Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului sunt: apa, pâinea, haina şi o casă pentru adăpost.”

Eram conştient că fără muncă nu se pot câştiga bani şi fără bani nu-ţi poţi împlini visurile. Totul devine simplu dacă ştii ce vrei. Era clar că trebuie să urmez o şcoală superioară pentru a câştiga bani mai uşor şi, poate, mai mulţi. Trebuia neapărat ca în timpul facultăţii să cunosc şi iubirea vieţii mele.

Ştiam, la fel de bine, că împreună cu EA voi alege locul unde să ne trăim dragostea.

Când am întâlnit-o, eram în anul întâi de facultate. O chema Elena dar eu o alintam Bujorel. Ca să îi împărtăşesc fiorii dragostei am scris prima mea poezie:

 

PORTIŢĂ

 

Vino, coboară-te peste mine şi soarbe-mă.

Cuprinde-mi întâi partea alterabilă astfel încât,

Când ajungi la cel mai mic deget

Eu să te fi cunoscut.

 

Termină-mă ca pe un fruct nesăţios

Şi lasă-mă aşa:

Doar imagine făcută adiere,

Covor mult prea uşor ca să poată fi vânt.

 

Ne-am cunoscut în Iaşi. Era luna septembrie 1992. Eu aveam 24 de ani, ea 21. Ce putea fi mai frumos în acele momente? Eram tineri, amândoi studenţi, îndrăgostiţi până peste urechi. Totul era zambet şi soare.

 

DE DOR

 

Dacă m-aş numi dor,

M-aş transforma-n gând

Şi-aş merge la tine din când în când.

Nu te-aş invita şi nici săruta

Că buzele tale aş vrea să spună da.

Mi-aş face un loc, mai sus de mijloc,

Căldură să-ţi dea, păstrând-o pe-a ta.

Şi astfel, în gând, păşind pe pământ,

Rotund să ne fie,

Nu lacrimă ţie, nu lacrimă mie, dorinţă pustie.

 

Ne cunoşteam de vreo trei luni dar nu ne ţinusem nici măcar de mână în tot acest timp. Eram puri, sinceri şi naivi.

Se apropia ziua mea de naştere şi am invitat-o la mare.

 

SALUT, BUJOREL !

 

Ce faci tu acolo, suflet nămeţit?

E gându-ţi la soare, e puţin umbrit.

Din troian lăsat-ai să-ţi pulseze doar,

Ea, privirea caldă, zâmbet de ştrengar.

Vezi norii de ceară falduri ondulând

Şi-ţi sprijini de pleoape simţul tremurând.

Aştepţi tu, desigur, ca pe faţa ta

Să crească bujorii, să topească nea,

Să-nflorească raze, forme ca să ia,

Grădini de culoare în căsuţa ta.

 

A acceptat invitaţia mea şi-am plecat, plini de dorinţe necunoscute, spre Eforie Nord.

 

ERUPŢIE

 

Şi ce dacă sunt lavă ?

N-am să vă topesc.

N-aveţi nici o grijă,

Mă rostogolesc.

 

Sunt pornit pe drumuri,

Nici nu mă gândesc.

Folosesc batista

Să nu mă răcesc.

 

Nu vreau să relatez în cuvinte ce-am făcut noi trei zile la mare. Ne-am logodit într-un mod special, pe malul mării.

 

CE SĂ-ŢI SPUN

 

Mă gândeam cum să păstrez

Vorba sinceră de ieri

Ca să pot să-ţi dăruiesc minunate primăveri.

Nicidecum nu am oftat,

Azi, că tu-mi vei amăgi

Visul că te voi avea

Şi speranţa că-ntr-o zi,

Drum de piatră vom afla.

Dacă mâine nu am timp

Să te caut şi să-ţi spun

Că-mi eşti dragă

Şi că-n veci doar pe tine te-oi iubi,

Cu ce vorbe m-oi scuza,

Când în lacrimi voi găsi ochi ce-n zare-au căutat

Un izvor şi n-au aflat?

Ne ziceam cândva, într-o zi,

Că noi doi atât suntem

Şi că cei ce-or îndrăzni buruieni a semăna,

Ploaie ei nu vor găsi.

Suspinând că-s încă şchiop

Gropile ca să le sar,

Într-un şanţ s-au arătat pulpe ce şi-au desfăcut

Golul ca să îl cuprind

Ş-apoi, dup-un sărutat,

Ţâţe sterpe am strivit.

Dar ce-am făcut?

Ce să fac, m-am îngropat

Şi m-ascund ca nu cumva

Să apară poate ea

Şi minciună să-i ofer, nu cuvintele de ieri,

Minunate primăveri.

Nici nu caut să mă ierţi

Că la tine am privit,

De mă cerţi, un lucru-ţi zic:

Hai să fim iar cei de ieri!

 

Am revenit fiecare la treburile lui. Pe mine mă frământau problemele sociale. Nu mă puteam împăca cu ideea ca răul face parte din societate şi căutam, prin poezie, să exprim anumite trăiri pe care le aveam, văzând cum se manifestă semeni de-ai noştri.

 

CÂTEODATĂ…

 

Nu conteaza ce fel de bălegar sunt:

Astupat cu hârtie igienică,

Şters cu foaia de ziar sau cu lăbuţele,

Ascuns în umbră, căzut în mijlocul drumului

De la un metru, mai mult sau mai puţin

Sau din zbor am murdărit pălăria ciupercilor.

Uneori şi păsările visează mălai privindu-i pe calici la praznic.

Am, pe cât se pare, un miros îmbietor

De sunt călcat câteodată în picioare.

Nu mi-e frică de nimeni şi niciodată nu mă ascund.

Vin pe la mine şi gâzele şi viermii

Care-mi sunt lăutarii şi-mi răspândesc notele mai peste tot.

Viermii mă cântă pe sub pământ,

Gâzele zumzăie-n aerul văzduhului.

Se spune despre mine că aduc noroc.

Unii mă mănâncă când sunt mici,

Iar alţii mă mănâncă în fiecare zi.

Câţiva, cei care cred că sunt foarte înalţi,

Vorbesc despre mine foarte urât şi rânjesc greţos

Când află că-s folosit doar pentru a îngrăşa pământul.

 

La 20 şi ceva de ani ţi se pare ca eşti în centrul Universului, că eşti buricul pământului. Dacă mă gândesc bine, este şi normal să fie aşa.

 

GATA, M-AM HOTĂRÂT !

 

Voi fi mireasa celui ce-mi va purta năravul de căpăstru.

Îl voi iubi pe cel ce căuş îşi face mâinile

pentru ca eu să pot urca ş-apoi călări.

Voi căuta să-i răsplătesc bunul simţ al răbdării

şi acceptarea ca eu să-mi plimb şezutul

în şaua mergătorului, după pricepere.

Şi pentru că tu eşti alesul meu,

încep prin a-ţi mulţumi că m-ai dat jos de pe cal.

 

 

Într-adevăr, greu găseşti pe cineva să-ţi ducă năravul de căpăstru. Am dedicat aceasta poezie domnişoarei Mihaela G.

Eram fericit. Aveam şi motive… Viaţa mea se desfăşura exact aşa cum îmi propusesem. Munceam la o şcoală, aveam banii mei, eram student şi aveam, deja, logodnică.

 

VORBIM DESPRE SARE

 

C-aşa m-am născut să am pe masă sarea, e-adevărat.

Că-n bucate dacă e,

Nu mă-ntrebaţi

C-am să răspund c-un sughiţat

Al papilelor de om asudat.

Dar dacă tot vrei să afli ce-am visat,

Mai lasă-mă o clipă să cred că-s împărat,

Că am o masă nouă şi hrană la sărat

Şi că papilele s-au desfundat, acum când

Masa nouă de brad e plină de parfum.

 

În societatea românească, la acele vremuri, toata lumea făcea afaceri. Toţi erau comercianţi desăvârşiţi. După căderea comunismului în decembrie 1989, lumea s-a trezit la realitate. Eram, în sfârşit, liberi. S-au deschis graniţele pentru toţi cei care doreau să plece din ţară. Economia capitalistă, de piaţă, începea să prindă contur.

Eu nu am plecat din ţară ca alţi amici de-ai mei şi nu m-am implicat în vreo afacere.

Totul era permis în România acelor vremuri. Azi erai sărac, mâine milionar. Azi ziarist, mâine cârciumar. Dacă nu-ţi mergea cârciuma, îţi făceai formaţie de muzică uşoară. Era important să iasă banul. Nu mai conta poziţia socială.

În acele momente, artistul se confunda cu bişniţarul.

 

SOARTA

 

S-a ivit neprevăzutul:

Ce zici, o faci pe dirijorul?

Hai, că nu-i greu, eşti precum chiorul

Şi dai din mâini

Aşa, ca mutul –

Mai greu îi începutul,

Că doar orchestra face totul.

Să dirijez, să fiu şi chior şi mut

Şi unde mai adaugi că-s dezbrăcat la suprafaţă

Şi gol pe dedesubt?

Ce mai încolo-ncoace – sunt mic şi sunt mărunt.

Te-am întrebat şi vreau răspuns

Că-ţi este-ndeajuns s-auzi

Şi să zâmbeşti cu mulţumită

La cele ce gândeşti, că-n sală-s chipuri mult mai nefireşti.

La soartă eu ce să-i explic

Şi cui să dau azi socoteală

Că sus pe munte-s cel voinic

Şi c-am urcat, ca-ntr-o greşeală,

Să ţin o piatră, ce-avea să dea năvală

Oprind muzica să mai pătrundă-n sală.

Că totul dirijat a fost,

Vă spun aplauzele, dacă mai are vreun rost.

 

Aveam planurile mele şi nu mă interesa prea mult capra vecinului. Ştiam precis ce am de făcut până la adânci bătrâneţi. Planurile de viitor ale oricărui tânăr au sorţi de

Impressum

Verlag: BookRix GmbH & Co. KG

Tag der Veröffentlichung: 05.05.2015
ISBN: 978-3-7368-9331-3

Alle Rechte vorbehalten