S.T.E.P.

ÎN SPERANȚA unui destin uman cît mai necruțător, evoluția nu se oprește niciodată să-și aducă îmbunătățiri propriei sale fundații. Dar mai ales nu lasă amprente vizibile, care pot fi incriminatorii pentru supraviețuitori săi.

Confruntarea zeilor a atins, în sfîrșit, cotele fatale ale Războiului Troian Total, încît existența fragilă a oamenilor și-a atins finalitatea adîncă. Ascunsă în propria sa fatalitate nucleară. Oricum tranșeele modernizate ale umanității sunt la fel de pline. Inclusiv de sîngele cel mai pur: ca – acum o sută de ani – pe fronturile aglomerate ale primului război mondial sau în laboratoarele microbiene, populate de doctori în halate scrobite impecabil și ferchezuiți după ultima modă a dorinței de a fi iubit!

Nașterea și criminalitatea (ambele, evident, accidentale), consumul intens de droguri sau de opere estetice (doar ultimile solicitate obligatoriu de Programa Școlară), pasiunile declarate și dedesupturile firii umane doar la scanarea cu raze reontgen (dar curios lucru, nu-i așa: ambele inaccesibile inspectorului fiscal?), profesia și ocupația (contabilizate cu rigurozitate mai științifică decît confesiunea religioasă), iubirea scurtă și morțile, de regulă, îndelungate – toate se conțin într-un Început și un Sfîrșit mereu amînate, ca într-un ouroboros care își mușcă necontenit, pe o elipsă imponderabilă și invizibilă, propria coadă. Iată cum se reflectă perpetuu: Totul și Toate. Regăsite și totuși niciodată unite – în șirul replicării in-form-aționale și perpetue – a ADN-ului: Una în Alta, din Interior în Exterior, de Sus în Jos și de la Dreapta spre Stînga.
Grupul de majuscule ADN, binecunoscutul acronim pentru acidul dezoxiribonucleic, e chiar molecula organică misterioasă, care în reprezentare chimică destul de simplificată apare sub formă de Scară Spațială Spiralată (SSS), conectată prin patru "trepte" sau ”pîrghii” metafizice. Notate cu litere latine, în vederea reprezentării umane cît mai eficiente, adenina (A), citozina (C), guanina (G) şi timina (T) nu se pot combina – o știe orice elev care nu a chiulit de la orele de chimie – decît într-o succesiune și consecutivitate mistică strictă, interzisă logicii profane sau mondene: A + T sau T + A. Respectiv G + C sau C + G.

Cu alte cuvinte, o ”bază de tip A” – în oricare parte a lanţului atomic s-ar afla aceasta – nu se poate combina decît cu o ”bază de tip T”. În mod similar și cu totul valabil, ”G” nu se poate combina decît cu ”C”. ”Etica” rigidă – apolitică și extrasocială – a ADN-ului nu ține cont dacă ești, de exemplu, exponentul erotic al Holywood-ului (de exemplu, Brad Pit menținut - la ora acestor însemnări – în top) și te pomenești, într-o bună zi, că ți se cășunează negreșit să te combini cu Robin Simone Givens sau Jill Schoelen, fără a mai spune de Juliette Lewis, Gwyneth Paltrow ori Jennifer Aniston. Altfel zis: cu toate acestea pe rînd, în combinație ori alternativ!
Ei bine, de dragul adevărului estetic, întotdeauna trebuie să te aștepți la ”worse case scenario”, cum zic americanii: ca o ultimă și nesperată achiziție de pe ”lista deschisă” a sorții. Și nu trebuie să te gîndești negreșit la Angelina Jolie, de exemplu, dar asta doar dacă răspunzi la numele de Bradley Pit!

Dublarea bazelor arhetipale indispensabile (A, C, T şi G) prin copiere supra-senzorială aduce, de departe, cu ”analogia, convenenthia, sympatheia, emulatio și signatura” din hermeneutica sacră: evident umanizată parțial din necesități și urgențe existențiale. Astfel, SSS urmărește o structură preexistentă de dublu helix, în care ”forma” nu influenţează ”esența și funcţia” care o guvernează și este gestionată, fiind chiar canonul a ”Genomului uman”: o construcție palpabilă, aplicată pe un schelet divin. Invizibil și interminabil.

Adevărul e că puțini terestrieni își regăsesc în propria corporalitate această masonerie iminentă: chiar și atunci cînd le cade, din secol în secol ori, și mai rar, vreun măr putred pe creștet. Dar lucrările de restaurare se desfășoară neîncetat, conform unui program autodeclanșat și care nu ține de hormoni, enzime sau fermenți.

În fiecare corp, de exemplu, este plasat un Centru de comandă, în frunte cu ”Șeful de șantier” care urmărește scrupulos îndeplinirea comenzilor;
Cromozomii sunt ”meseriașii constructori”;
Proteinele sunt ”zilierii necalificați”;
Ribozomii sunt ”fabrica de ciment”;
Dineinele sunt ”cisternele care transportă mortarul;
Lizozomii reciclează ”materialele uzate”;
În sfîrșit, dar inevitabil ca în păpurișul corporaților stufoase ce atîrnă, între viață și moarte, de efectele stilistice ale comunicării, urmează ”aparatul Golgi”, indispensabilul departament genetic responsabil de transmiterea ”mesajelor” speciale.

La fel și ”soarta” terestră, construită pe ”arhitectura” șubredă a ”destinului”, e ”in-FORM-ată” de o mitologie arhitecturală inerentă, în care cele patru categorii de bază – Sfinții și Teroriștii, Epilepticii și Poeții (S, T, E și P) – joacă ”rolul” de elemente originare ale ADN-ului existențial. O construcție evident nesigură, adesea închipuită, dar pe care toată lumea, ajunsă la o densitate ce ține de ordinul numeric al miliardelor, o adulează cu obstinație, năzuind să fie capabilă de a o cuceri cu orice preț. Inclusiv cu cel al vieții!

Într-o ”formulă a fericirii” plauzibilă și debordantă, ”codonul” social ar trebui sintetizat așadar din combinația preferențială a celor patru stîlpi: S, T, E și P.

O excepție ”fericită”, unică în felul ei, a fost și rămîne pentru cei care caută cheia mistică pentru a intra în ”lumea bună”: William Shakespeare. Mai întîi, meseria de bază a ”părintelui lui Hamlet” a fost cea de ”cămătar” și doar apoi – de ”antreprenor teatral”. Mă rog, cu totul și cu totul sporadic, Shakespeare a făcut-o și pe ”actorul”. Și, doar pe a patra poziție în acest top ad hoc, se poate spune că a cel mai cunoscut scriitor al lumii a avut necesitatea să se simtă ”poet și dramaturg”.

În acest context, faptul că ”ultimul va fi și primul” nu poate fi decît o ipoteză biblică care urmează să o demonstreze – pe piele proprie dar cu prezență divină diferită de la caz la caz – fiecare dintre noi: cei care ne sprijinim de un stîlp, cît de mic, al șansei de a rămîne înregistrat în Cartea Vieții (CV). Sau, măcar, în Carnetul de Muncă, verificat cu strășnicie de fiscul ”cerberial” (nu are nimic în comun cu rădăcina semantică ”cerebral”!).

E adevărat, într-o formă extrem de rudimentară, lumea însăși pare a fi o construcție himerică care uneori dă impresia că trebuie distrusă de la rădăcini: la fel ca turnurile Eiffel sau cel din Pizza. Unul și acum e înclinat față de axa care unește Cerul cu Pămîntul, iar altul ruginește fără scop: celest ori terestru. Sau invers. Dar nu contează, atîta timp cît Contractul ”mitologic” și cel ”social” au fost încălcate, sau mai degrabă confundate din ignoranță informațională, cu cel ”archetipal” și ”genital”. Așa cum e cazul legendar al balcanicului Meșter Manole, cel care și-a zidit proria soție în zidurile Mănăstirii, pentru a le opri prăbușirea repetată.

Desigur, unele excepții nu fac decît să întărească regula plictisitoare. Așa cum s-a întîmplat cu zidul trasat direct pe mijlocul orașului Berlin. O bandă rock, germană dar faimoasă, a vîndut, cu această ocazie, single-ul ”Time of change” în sute de mii de exemplare. Un pretext numai bun de a face bani la ”Bursa Marii Politici”. Fals fluctuantă doar pentru ignoranții realității palpabile.

Acum – s-o spunem pe șleau – orice avans în ”cunoaștere umanoidă” necesită jertfe. Inclusiv de ”cromozomi și proteine” sociale.

Primii au fost, desigur, Sfinții.
Biblicul Turn Babel – înălțat, spre exasperarea alternativă a zeilor, pînă la cer – a fost ”imitat” perfect de către primii turiști cosmici sovietici: patrupedele canine Belka și Strelka. Unul dintre cei doi Armstrongi-americanii, anume ”pietonul selenar”, a urmat cărarea bătătorită de animalele inteligente: de data aceasta pe satelitul natural al Pămîntului. Cazul exemplar îi revine totuși bravului cosmonaut Iury Gagarin, rămas în memoria colectivă a umanității ca ”Primul Apostol Kosmic”. Nu mai zic de arhiva criminală a Serviciilor Speciale Sovietice (SSS) care i-a asigurat o nemurire evanescentă: ca un Sfînt veritabil și karismatic, Apostolul Kosmic nu s-a mai întors, din ultimul său zbor de rutină, în avionul civil experimental cu care și-a luat zborul.

Apoi au urmat, fiind presați de circumstanțe de neantizare a corpului și a ideologiei, Teroriștii lumii.
De la o epocă lizozomică la alta, alternează aceleași măști extatice care expun omenirea la experiențe dezagreabile: fie Copernicus sau Galileu, fie teoria infinitului lui Georg Cantor sau cea a spațiului-timp în patru dimensiuni emisă de Hermann Minkowski!
De la geometria lui Riemannian și analiza tensorială vectorială la inflația primordială și anisotropia microundelor cosmice: în toate acestea nu e decît aceeași sfidare a tradițiilor pacifiste!
În sfîrșit, atît energia neagră care propulsează accelerarea Universului, cît și bezna din cavernele pakistaneze care îl găzduiesc pe teroristul Osama bin Laden: toate sunt ”deconspirate” de același ”pattern” inconfundabil!

Atunci a urmat, inevitabil, episodul ”transă”.
Cu rețeaua lui capilară de dineine corporeale, devenite, inevitabil ca și cele patru religii mondiale oficiale, corporative. Călătoriile astrale au devenit foarte profitabile în ultimul timp, fără referință strictă la foloasele pur senzoriale. Pentru că, în căutarea Libertății Absolute, oamenii își fac nu numai bariere verticale, ci și orizontale.
Vizele de circulație internațională și credința în divinități specializate nu sunt decît un reflex sofisticat al Marelui zid chinezesc și genealogiile familiale regale. Ori lipsa totală a lor!
Organizația Mondială a Comerțului și Acordul Schengen de circulație liberă pe teritoriul Europei: libertatea de a te vinde și dreptul de a te vinde scump.

Prezența totală a libertăților elementare în obligațiile majore ale existenței noastre monotone a devenit indispensabilă așadar. Dintr-un motiv destul de simplu, de altfel: indiferent de Pedeegri-ul Său Celest revendicat, ”Dumnezeul Meu” are o arie de acoperire mai largă decît ”Dumnezeul Tău”. Pentru că, nu-i așa, de ce ar mai exista Suprema Inchiziție, Revoluționarii și Torționarii? În toate regimurile totalitar-ideologice și mafiot-economice!

În sfîrșit, ultima barieră a oamenilor a devenit chiar propriul lor corp. Ca o textură de ribozomi care nu au utilitate i-mediată decît dacă nu sunt stimulați energetic!

Inițial, unii renunțau la corp, plus sufletul ca ”bonus”, doar din obligația de a da ceva în schimb circulației de bunuri kosmice: aproape ca la cazino. Așa cum a fost în Războiul-de-Şase-Zile din Pămîntul-Sfînt: mai mult decît o crimă – o parodie fără gust la însăși Geneza Lumii! În orele de rugăciune prestabilite, de exemplu, vitejii ostașii ai islamului opreau inevitabil – nu atît din motive ideologice cît religioase – motorul tancurilor. Atît tancurile cît și motoarele propulsive aveau impregnate – în conștiința lor blindată afectiv – o adîncă empatie karamazovskiană, din cîte înțeleg: ca și producătorul lor care deține aproape integral platoul euroasiatic. Apoi ostașii lui Allah ieșeau din ”burta chitului metalic”: cu armele atîrnate la gît și cu tot cu covorașele de rugăciune.

Atîta timp cît luptătorii nu ieșeau de pe același teritoriu industrial perfect securizat al ”fabricii de miracole a lui Alladin”, nu mai conta că scot mai întîi capul sau, invers, covorul: de la adăpostul ”fiarelor” rusești blindate. De bună seamă, adversarului religios, care a moștenit în sînge scara miraculoasă a lui Iacov, nu îi rămînea decît să-i ciuruiască cu frecvență plictisitoare: perfectată în tot răstimpul stabilit de rugăciune!
Dar și urmașii lui Israel nu ieșeau securizați, de fiecare dată, ca Iona din burta chitului natural. Dumnezeii nu bat, de puține ori, cu bățul, dar și mai adesea cu ”refrenul” uzat al crizei financiare: țările cu tehnologie avansată știu cel mai bine ”prețul” adevărat la ”prețuri”!

Penultima categorie, a Epilepticilor, care va fi și prima supusă salvării obligatorii, a fost reabilitată de urgență. La fel ca deportații și exilații Imperiilor, de oricare sorginte ideatică, epilepticii din toată lumea își strîng tot mai încrezători rîndurile! Unii post-mortem, iar alții, numărați pe degetele de la o mînă, cu un cec semnat în alb: dar cu spațiu de manevră suficient cît să-și gestioneze contul bancar din șase cifre!

Chiar dacă nu este evident încă pentru toată lumea, Iulius Caesar și Fiodor Dostoievsky nu mai intră în formulele pecuniare acceptate de Organismele Financiare Internaționale, abilitate să tipărească și formularele de plată respective.
Principalul e că, de acum încolo, nu va mai conta motivul estetic sau, mă rog, ideologic pentru care o persoană să facă crize de incompatibilitate cu propriul ei corp.

Acum trendul a căpătat ascensiune.
Oamenii își părăsesc – fără frică irațională ori susceptibilitate științifică – corpurile perisabile. Greoaiele și inutilele corpuri pămîntene. Oamenii ies afară din ele ca din niște scafandre ridicole, le examinează cu atenția adolescentului la prima lor experiență sexuală: eșuată a doua oară consecutiv!

Cei mai mulți le mutilează: corpurile pe care le-au primit făr ăsă dea nimic la schimb. Din ură inexplicabilă. Puținii rămași – ca să învețe iubirea! Pe propria piele proaspăt jupuită.
Alții își abandonează trupurile: ca pe niște epave dintr-o eră apusă odată cu conștiința.
O altă categorie chiar îndrăznește să le pipăie: cu recunoștință și empatie canină!
Dar majoritatea oficială, devenită implacabil minoritară, se miră cum de ”corpurile fără suflet” nu au înghețat, în lipsa ultimului element din ecuație. Și, Doamne, nimeni nu e ferit de aceste simptome sociale infecțioase: la fel cum altădată era tuberculoza sau, mai nou, crizele financiare mondiale!

S-ar putea să vezi – chiar de mîine și cu ochiul liber – deja unele modificări organice.

Te simți suficient de emotiv ca poetul Ovidiu?
Ca Humbert-cel-cu-multe-lecturi al lui Nabokov, poate? Ori talentat genuin ca Miguel Angel Asturias?
Ar fi cazul să accesezi pagina imaculată din CV-ul celest, ca dovadă diabolică pentru materializarea ”exilului” edenic!

Dar, nu mai puțin, ar putea fi acesta un pretext suficient de motivat să te regăsești în biografia Poeților blamați de ”maladia înaltă” (diagnosticată în modul cel tragic posibil de către Boris Pasternak), care îți face cel mai mare rău: estetic! Exact ca în societățile care au ființat de-a lungul bătucit al Istoriei: la fel cum au dispărut de-a latul mocirlos al ideologiei. Și care, de fiecare dată, și-au ridicat fortărețe grandioase, materiale și spirituale: de-asupra creștetului acoperit al vecinului ori în fața propriei inimi dezgolite de carnea alterabilă.

Următorul pas uriaș al Umanității încă așteaptă înainte pentru a fi soluționat: cine poate garanta faptul că, în perioada cît a fost decorporalizat, corpul, bietul de el, nu și-a găsit propria sa ”formulă a fericirii”?

Oamenii de știință, în special chimiștii și fizicienii, au mult de lucru pînă cînd vor sparge codul mistic al moleculei organice ADN. Unde mai pui că și Scara Spațială Spiralată (SSS) nu e chiar așa ușor de construit! Ideea majoră din ”agenda terestrială” – în perioada imediat previzibilă – e faptul că Martirii tuturor celor patru ”categorii spirituale” prind contur demn de efigiile unor elogii viitoare, alegîndu-se, în finalitatea fatală a Istoriei, ca untul gras din smîntînă: în ”corpul” pantagruelic al tuturor taberelor ideologice și religioase.
Adevărul îi face pe toți liberi!
Inclusiv să se înscrie gratis la cursurile de arhitectori sau zidari necalificat (dacă nu sunt în stare să descopere pe cont propriu ”șmecheria” care stă la baza SSS!).

Plătește cine poate.
Dar nu scapă cine dorește! Inclusiv de obligația de a fi sintetizat, inevitabil în stil poetic, în una dintre combinațiile preferențiale S, T, E ori P.

Scris, pe scurt, ”S. T. E. P.”
Dublin, 2003

Impressum

Tag der Veröffentlichung: 23.04.2010

Alle Rechte vorbehalten