Vechiul Testament
.
Geneza
Geneza, 1
1La început, Dumnezeu a facut cerurile si pamîntul. 2Pamîntul era pustiu si gol; peste fata adîncului de ape era întunerec, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. 3Dumnezeu a zis: ,,Sa fie lumina!`` Si a fost lumina. 4Dumnezeu a vazut ca lumina era buna; si Dumnezeu a despartit lumina de întunerec. 5Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l -a numit noapte. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua întîi. 6Dumnezeu a zis: ,,Sa fie o întindere între ape, si ea sa desparta apele de ape.`` 7Si Dumnezeu a facut întinderea, si ea a despartit apele cari sînt dedesuptul întinderii de apele cari sînt deasupra întinderii. Si asa a fost. 8Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a doua. 9Dumnezeu a zis: ,,Sa se strînga la un loc apele cari sînt dedesuptul cerului, si sa se arate uscatul!`` Si asa a fost. 10Dumnezeu a numit uscatul pamînt, iar gramada de ape a numit -o mari. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun. 11Apoi Dumnezeu a zis: ,,Sa dea pamîntul verdeata, iarba cu samînta, pomi roditori, cari sa faca rod dupa soiul lor si cari sa aiba în ei samînta lor pe pamînt.`` Si asa a fost. 12Pamîntul a dat verdeata, iarba cu samînta dupa soiul ei, si pomi cari fac rod si cari îsi au samînta în ei, dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun. 13Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a treia. 14Dumnezeu a zis: ,,Sa fie niste luminatori în întinderea cerului, ca sa desparta ziua de noapte; ei sa fie niste semne cari sa arate vremile, zilele si anii; 15si sa slujeasca de luminatori în întinderea cerului, ca sa lumineze pamîntul.`` Si asa a fost. 16Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori, si anume: luminatorul cel mai mare ca sa stapîneasca ziua, si luminatorul cel mai mic ca sa stapîneasca noaptea; a facut si stelele. 17Dumnezeu i -a asezat în întinderea cerului, ca sa lumineze pamîntul, 18sa stapîneasca ziua si noaptea, si sa desparta lumina de întunerec. Dumnezeu a vazut ca lucrul acesta era bun. 19Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a patra. 20Dumnezeu a zis: ,,Sa misune apele de vietuitoare, si sa sboare pasari deasupra pamîntului pe întinderea cerului.`` 21Dumnezeu a facut pestii cei mari si toate vietuitoarele cari se misca si de cari misuna apele, dupa soiurile lor; a facut si orice pasare înaripata dupa soiul ei. Dumnezeu a vazut ca erau bune. 22Dumnezeu le -a binecuvîntat, si a zis: ,,Cresteti, înmultiti-va, si umpleti apele marilor; sa se înmulteasca si pasarile pe pamînt``. 23Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a cincea. 24Dumnezeu a zis: ,,Sa dea pamîntul vietuitoare dupa soiul lor, vite, tîrîtoare si fiare pamîntesti, dupa soiul lor.`` Si asa a fost. 25Dumnezeu a facut fiarele pamîntului dupa soiul lor, vitele dupa soiul lor si toate tîrîtoarele pamîntului dupa soiul lor. Dumnezeu a vazut ca erau bune. 26Apoi Dumnezeu a zis: ,,Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa stapîneasca peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamîntul si peste toate tîrîtoarele cari se misca pe pamînt.`` 27Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l -a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i -a facut. 28Dumnezeu i -a binecuvîntat, si Dumnezeu le -a zis: ,,Cresteti, înmultiti-va, umpleti pamîntul, si supuneti -l; si stapîniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, si peste orice vietuitoare care se misca pe pamînt.`` 29Si Dumnezeu a zis: ,,Iata ca v'am dat orice iarba care face samînta si care este pe fata întregului pamînt, si orice pom, care are în el rod cu samînta: aceasta sa fie hrana voastra.`` 30Iar tuturor fiarelor pamîntului, tuturor pasarilor cerului, si tuturor vietatilor cari se misca pe pamînt, cari au în ele o suflare de viata, le-am dat ca hrana toata iarba verde.`` Si asa a fost. 31Dumnezeu S'a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune. Astfel a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea.
Geneza, 2
1Astfel au fost sfîrsite cerurile si pamîntul, si toata ostirea lor. 2În ziua a saptea Dumnezeu Si -a sfîrsit lucrarea, pe care o facuse; si în ziua a saptea S'a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. 3Dumnezeu a binecuvîntat ziua a saptea si a sfintit -o, pentruca în ziua aceasta S'a odihnit de toata lucrarea Lui, pe care o zidise si o facuse. 4Iata istoria cerurilor si a pamîntului, cînd au fost facute. 5În ziua cînd a facut Domnul Dumnezeu un pamînt si ceruri, nu era înca pe pamînt nici un copacel de cîmp si nici o iarba de pe cîmp nu încoltea înca: fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse înca ploaie pe pamînt si nu era nici un om ca sa lucreze pamîntul. 6Ci un abur se ridica de pe pamînt si uda toata fata pamîntului. 7Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarîna pamîntului, i -a suflat în nari suflare de viata, si omul s'a facut astfel un suflet viu. 8Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina în Eden, spre rasarit; si a pus acolo pe omul pe care -l întocmise. 9Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamînt tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mîncare, si pomul vietii în mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului. 10Un rîu iesea din Eden si uda gradina; si de acolo se împartea si se facea patru brate. 11Numele celui dintîi este Pison; el înconjoara toata tara Havila, unde se gaseste aur. 12Aurul din tara aceasta este bun; acolo se gaseste si bedelion si piatra de onix. 13Numele rîului al doilea este Ghihon; el înconjoara toata tara Cus. 14Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la rasaritul Asiriei. Al patrulea rîu este Eufratul. 15Domnul Dumnezeu a luat pe om si l -a asezat în gradina Edenului, ca s'o lucreze si s'o pazeasca. 16Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ,,Poti sa manînci dupa placere din orice pom din gradina; 17dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manînci, caci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negresit.`` 18Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa -i fac un ajutor potrivit pentru el.`` 19Domnul Dumnezeu a facut din pamînt toate fiarele cîmpului si toate pasarile cerului; si le -a adus la om, ca sa vada cum are sa le numeasca; si orice nume pe care -l dadea omul fiecarei vietuitoare, acela -i era numele. 20Si omul a pus nume tuturor vitelor, pasarilor cerului si tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s'a gasit niciun ajutor, care sa i se potriveasca. 21Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a închis carnea la locul ei. 22Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus -o la om. 23Si omul a zis: ,,Iata în sfîrsit aceea care este os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentruca a fost luata din om.`` 24Deaceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa, si se vor face un singur trup. 25Omul si nevasta lui erau amîndoi goi, si nu le era rusine.
Geneza, 3
1Sarpele era mai siret decît toate fiarele cîmpului pe cari le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: ,,Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: ,,Sa nu mîncati din toti pomii din gradina?`` 2Femeia a raspuns sarpelui: ,,Putem sa mîncam din rodul tuturor pomilor din gradina.`` 3Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: ,,Sa nu mîncati din el, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti.`` 4Atunci sarpele a zis femeii: ,,Hotarît, ca nu veti muri: 5dar Dumnezeu stie ca, în ziua cînd veti mînca din el, vi se vor deschide ochii, si veti fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele si raul``. 6Femeia a vazut ca pomul era bun de mîncat si placut de privit, si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui, si a mîncat; a dat si barbatului ei, care era lînga ea, si barbatul a mîncat si el. 7Atunci li s'au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele. 8Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin gradina în racoarea zilei: si omul si nevasta lui s'au ascuns de Fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina. 9Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, si i -a zis: ,,Unde esti?`` 10El a raspuns: ,,Ti-am auzit glasul în gradina; si mi -a fost frica, pentruca eram gol, si m'am ascuns.`` 11Si Domnul Dumnezeu a zis: ,,Cine ti -a spus ca esti gol? Nu cumva ai mîncat din pomul din care îti poruncisem sa nu manînci?`` 12Omul a raspuns: ,,Femeia pe care mi-ai dat -o ca sa fie lînga mine, ea mi -a dat din pom si am mîncat.`` 13Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: ,,Ce ai facut?`` Femeia a raspuns: ,,Sarpele m'a amagit, si am mîncat din pom.`` 14Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: ,,Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti între toate vitele si între toate fiarele de pe cîmp; în toate zilele vietii tale sa te tîrasti pe pîntece, si sa manînci tarîna. 15Vrasmasie voi pune între tine si femeie, între samînta ta si samînta ei. Aceasta îti va zdrobi capul, si tu îi vei zdrobi calcîiul.`` 16Femeii i -a zis: ,,Voi mari foarte mult suferinta si însarcinarea ta; cu durere vei naste copii, si dorintele tale se vor tinea dupa barbatul tau, iar el va stapîni peste tine.`` 17Omului i -a zis: ,,Fiindca ai ascultat de glasul nevestei tale, si ai mîncat din pomul despre care îti poruncisem: ,Sa nu manînci deloc din el,` blestemat este acum pamîntul din pricina ta. Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el în toate zilele vietii tale; 18spini si palamida sa-ti dea, si sa manînci iarba de pe cîmp. 19În sudoarea fetei tale sa-ti manînci pînea, pîna te vei întoarce în pamînt, caci din el ai fost luat; caci tarîna esti, si în tarîna te vei întoarce.`` 20Adam a pus nevestei sale numele Eva: caci ea a fost mama tuturor celor vii. 21Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui haine de piele, si i -a îmbracat cu ele. 22Domnul Dumnezeu a zis: ,,Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscînd binele si raul. Sa -l împedecam dar acum ca nu cumva sa-si întinda mîna, sa ia si din pomul vietii, sa manînce din el, si sa traiasca în veci.`` 23Deaceea Domnul Dumnezeu l -a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamîntul, din care fusese luat. 24Astfel a izgonit El pe Adam; si la rasaritul gradinii Edenului a pus niste heruvimi, cari sa învîrteasca o sabie învapaiata, ca sa pazeasca drumul care duce la pomul vietii.
Geneza, 4
1Adam s'a împreunat cu nevasta-sa Eva; ea a ramas însarcinata, si a nascut pe Cain. Si a zis: ,,Am capatat un om cu ajutorul Domnului!`` 2A mai nascut si pe fratele sau Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar. 3Dupa o bucata de vreme, Cain a adus Domnului o jertfa de mîncare din roadele pamîntului. 4Abel a adus si el o jertfa de mîncare din oile întîi nascute ale turmei lui si din grasimea lor. Domnul a privit cu placere spre Abel si spre jertfa lui; 5dar spre Cain si spre jertfa lui, n'a privit cu placere. Cain s'a mîniat foarte tare, si i s'a posomorît fata. 6Si Domnul a zis lui Cain: ,,Pentruce te-ai mîniat, si pentruce ti s'a posomorît fata? 7Nu -i asa? Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pîndeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa -l stapînesti.`` 8Însa Cain a zis fratelui sau Abel: ,,Haidem sa iesim la cîmp.`` Dar pe cînd erau la cîmp, Cain s'a ridicat împotriva fratelui sau Abel, si l -a omorît. 9Domnul a zis lui Cain: ,,Unde este fratele tau Abel?`` El a raspuns: ,,Nu stiu. Sînt eu pazitorul fratelui meu?`` 10Si Dumnezeu a zis: ,,Ce ai facut? Glasul sîngelui fratelui tau striga din pamînt la Mine. 11Acum blestemat esti tu, isgonit din ogorul acesta, care si -a deschis gura ca sa primeasca din mîna ta sîngele fratelui tau! 12Cînd vei lucra pamîntul, sa nu-ti mai dea bogatia lui. Pribeag si fugar sa fii pe pamînt.`` 13Cain a zis Domnului: ,,Pedeapsa mea e prea mare ca s'o pot suferi. 14Iata ca Tu ma izgonesti azi de pe fata pamîntului; eu voi trebui sa ma ascund de Fata Ta, si sa fiu pribeag si fugar pe pamînt; si oricine ma va gasi, ma va omorî.`` 15Domnul i -a zis: ,,Nicidecum; ci daca va omorî cineva pe Cain, Cain sa fie razbunat de seapte ori.`` Si Domnul a hotarît un semn pentru Cain, ca oricine îl va gasi, sa nu -l omoare. 16Apoi, Cain a iesit din Fata Domnului, si a locuit în tara Nod, la rasarit de Eden. 17Cain s'a împreunat cu nevasta-sa; ea a ramas însarcinata si a nascut pe Enoh. El a început apoi sa zideasca o cetate, si a pus acestei cetati numele fiului sau Enoh. 18Enoh a fost tatal lui Irad; Irad a fost tatal lui Mehuiael; Mehuiael a fost tatal lui Metusael; si Metusael a fost tatal lui Lameh. 19Lameh si -a luat doua neveste: numele uneia era Ada, si numele celeilalte era Tila. 20Ada a nascut pe Iabal: el a fost tatal celor ce locuiesc în corturi si pazesc vitele. 21Numele fratelui sau era Iubal: el a fost tatal tuturor celor ce cînta cu alauta si cu cavalul. 22Tila, de partea ei, a nascut si ea pe Tubal-Cain, fauritorul tuturor uneltelor de arama si de fer. Sora lui Tubal-Cain era Naama. 23Lameh a zis nevestelor sale: ,,Ada si Tila, ascultati glasul meu! Nevestele lui Lameh, ascultati cuvîntul meu! Am omorît un om pentru rana mea, Si un tînar pentru vînataile mele. 24Cain va fi rasbunat de seapte ori, Iar Lameh de saptezeci de ori cîte sapte.`` 25Adam s'a împreunat iaras cu nevasta-sa; ea a nascut un fiu, si i -a pus numele Set; ,,caci``, a zis ea, ,,Dumnezeu mi -a dat o alta samînta în locul lui Abel, pe care l -a ucis Cain.`` 26Lui Set i s'a nascut si lui un fiu, si i -a pus numele Enos. Atunci au început oamenii sa cheme Numele Domnului.
Geneza, 5
1Iata cartea neamurilor lui Adam. În ziua cînd a facut Dumnezeu pe om, l -a facut dupa asemanarea lui Dumnezeu. 2I -a facut parte barbateasca si parte femeiasca, i -a binecuvîntat, si le -a dat numele de ,,om``, în ziua cînd au fost facuti. 3La vîrsta de o suta treizeci de ani, Adam a nascut un fiu dupa chipul si asemanarea lui, si i -a pus numele Set. 4Dupa nasterea lui Set, Adam a trait opt sute de ani; si a nascut fii si fiice. 5Toate zilele pe cari le -a trait Adam, au fost de noua sute trei zeci de ani; apoi a murit. 6La vîrsta de o suta cinci ani, Set a nascut pe Enos. 7Dupa nasterea lui Enos, Set a mai trait opt sute sapte ani, si a nascut fii si fiice. 8Toate zilele lui Set au fost de noua sute doisprezece ani; apoi a murit. 9La vrîsta de nouazeci de ani, Enos a nascut pe Cainan. 10Dupa nasterea lui Cainan, Enos a mai trait opt sute cincisprezece ani, si a nascut fii si fiice. 11Toate zilele lui Enos au fost de noua sute cinci ani; apoi a murit. 12La vrîsta de sapte zeci de ani, Cainan a nascut pe Mahalaleel. 13Dupa nasterea lui Mahalaleel, Cainan a mai trait opt sute patruzeci de ani; si a nascut fii si fiice. 14Toate zilele lui Cainan au fost de noua sute zece ani; apoi a murit. 15La vrîsta de sase zeci si cinci de ani, Mahalaleel a nascut pe Iared. 16Dupa nasterea lui Iared, Mahalaleel a mai trait opt sute treizeci de ani; si a nascut fii si fiice. 17Toate zilele lui Mahalaleel au fost de opt sute nouazeci si cinci de ani; apoi a murit. 18La vrîsta de o suta sasezeci si doi de ani, Iared a nascut pe Enoh. 19Dupa nasterea lui Enoh, Iared a mai trait opt sute de ani; si a nascut fii si fiice. 20Toate zilele lui Iared au fost de noua sute sase zeci si doi de ani; apoi a murit. 21La vrîsta de sase zeci si cinci de ani, Enoh a nascut pe Metusala. 22Dupa nasterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani; si a nascut fii si fiice. 23Toate zilele lui Enoh au fost trei sute sase zeci si cinci de ani. 24Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s'a mai vazut, pentru ca l -a luat Dumnezeu. 25La vrîsta de o suta opt zeci si sapte de ani, Metusala a nascut pe Lameh. 26Dupa nasterea lui Lameh, Metusala a mai trait sapte sute opt zeci si doi de ani; si a nascut fii si fiice. 27Toate zilele lui Metusala au fost de noua sute sase zeci si noua de ani; apoi a murit. 28La vîrsta de o suta optzeci si doi de ani, Lameh a nascut un fiu. 29El i -a pus numele Noe, zicînd: ,,Acesta ne va mîngîia pentru osteneala si truda mînilor noastre, cari vin din acest pamînt, pe care l -a blestemat Domnul.`` 30Dupa nasterea lui Noe, Lameh a mai trait cinci sute noua zeci si cinci de ani; si a nascut fii si fiice. 31Toate zilele lui Lameh au fost de sapte sute saptezeci si sapte de ani; apoi a murit. 32Noe, la vrîsta de cinci sute de ani, a nascut pe Sem, Ham si Iafet.
Geneza, 6
1Cînd au început oamenii sa se înmulteasca pe fata pamîntului, si li s'au nascut fete, 2fiii lui Dumnezeu au vazut ca fetele oamenilor erau frumoase; si din toate si-au luat de neveste pe acelea pe cari si le-au ales. 3Atunci Domnul a zis: ,,Duhul Meu nu va ramînea pururea în om, caci si omul nu este decît carne pacatoasa: totus zilele lui vor fi de o suta douazeci de ani.`` 4Uriasii erau pe pamînt în vremurile acelea, si chiar si dupa ce s'au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, si le-au nascut ele copii: acestia erau vitejii cari au fost în vechime, oameni cu nume. 5Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamînt, si ca toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rau. 6I -a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamînt, si S'a mîhnit în inima Lui. 7Si Domnul a zis: ,,Am sa sterg de pe fata pamîntului pe omul pe care l-am facut, dela om pîna la vite, pîna la tîrîtoare, si pîna la pasarile cerului; caci Îmi pare rau ca i-am facut.`` 8Dar Noe a capatat mila înaintea Domnului. 9Iata cari sînt urmasii lui Noe. Noe era un om neprihanit si fara pata între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu. 10Noe a nascut trei fii: Sem, Ham si Iafet. 11Pamîntul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pamîntul era plin de silnicie. 12Dumnezeu S'a uitat spre pamînt, si iata ca pamîntul era stricat; caci orice faptura îsi stricase calea pe pamînt. 13Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: ,,Sfîrsitul oricarei fapturi este hotarît înaintea Mea, fiindca au umplut pamîntul de silnicie; iata, am sa -i nimicesc împreuna cu pamîntul. 14Fa-ti o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s'o împarti în camarute, si s'o tencuiesti cu smoala pe dinlauntru si pe dinafara. 15Iata cum s'o faci: corabia sa aiba trei sute de coti în lungime, cincizeci de coti în latime si treizeci de coti în înaltime. 16Sa faci corabiei o fereastra, sus, lata de un cot; usa s'o pui în laturea corabiei; si sa faci un rînd de camari jos, altul la mijloc si altul sus. 17Si, iata ca Eu am sa fac sa vina un potop de ape pe pamînt, ca sa nimiceasca orice faptura de supt cer, care are suflare de viata; tot ce este pe pamînt va pieri. 18Dar cu tine fac un legamînt; sa intri în corabie, tu si fiii tai, nevasta-ta si nevestele fiilor tai împreuna cu tine. 19Din tot ce traieste, din orice faptura, sa iei în corabie cîte doua din fiecare soi, ca sa le tii vii cu tine: sa fie o parte barbateasca si o parte femeiasca. 20Din pasari dupa soiul lor, din vite dupa soiul lor, si din toate tîrîtoarele de pe pamînt dupa soiul lor, sa vina la tine înlauntru cîte doua din fiecare soi, ca sa le tii cu viata. 21Si tu, ia-ti din toate bucatele cari se manînca, si fa-ti merinde din ele, ca sa-ti slujeasca de hrana tie si lor.`` 22Asa a si facut Noe: a facut tot ce -i poruncise Dumnezeu.
Geneza, 7
1Domnul a zis lui Noe: ,,Intra în corabie, tu si toata casa ta; caci te-am vazut fara prihana înaintea Mea în neamul acesta de oameni. 2Ia cu tine cîte sapte perechi din toate dobitoacele curate, cîte o parte barbateasca si cîte o parte femeiasca; o pereche din dobitoacele care nu sînt curate, cîte o parte barbateasca si cîte o parte femeiasca; 3si cîte sapte perechi de asemenea, din pasarile cerului, cîte o parte barbateasca si cîte o parte femeiasca, pentru ca sa le tii vie samînta pe toata fata pamîntului. 4Caci dupa sapte zile, voi face sa ploaie pe pamînt patruzeci de zile si patruzeci de nopti; si voi sterge astfel de pe fata pamîntului toate fapturile pe cari le-am facut.`` 5Noe a facut tot ce -i poruncise Domnul. 6Noe era de sase sute de ani, cînd a venit potopul pe pamînt. 7Si Noe a intrat în corabie cu fiii sai, cu nevasta-sa si cu nevestele fiilor sai, din pricina apelor potopului. 8Din dobitoacele curate si din dobitoacele necurate, din pasari si din tot ce se tîraste pe pamînt, 9au intrat în corabie la Noe, doua cîte doua, cîte o parte barbateasca si cîte o parte femeiasca, asa cum poruncise Dumnezeu lui Noe. 10Dupa cele sapte zile, au venit apele potopului pe pamînt. 11În anul al sasesutelea al vietii lui Noe, în luna a doua, în ziua a saptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s'au rupt toate izvoarele Adîncului celui mare si s'au deschis stavilarele cerurilor. 12Ploaia a cazut pe pamînt patruzeci de zile si patruzeci de nopti. 13În aceeas zi au intrat în corabie: Noe, Sem, Ham si Iafet, fiii lui Noe, nevasta lui Noe si cele trei neveste ale fiilor lui cu ei: 14ei, si toate fiarele cîmpului, dupa soiul lor, toate vitele dupa soiul lor, toate tîrîtoarele cari se tîrasc pe pamînt dupa soiul lor, toate pasarile dupa soiul lor, toate pasarelele, tot ce are aripi. 15Au intrat în corabie la Noe, doua cîte doua, din orice faptura care are suflare de viata. 16Cele cari au intrat, erau cîte o parte barbateasca si cîte o parte femeiasca, din orice faptura, dupa cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis usa dupa el. 17Potopul a fost patruzeci de zile pe pamînt. Apele au crescut si au ridicat corabia, si ea s'a înaltat deasupra pamîntului. 18Apele au ajuns mari si au crescut foarte mult pe pamînt, si corabia plutea pe deasupra apelor. 19Apele au ajuns din ce în ce mai mari si toti muntii înalti, cari sînt supt cerul întreg, au fost acoperiti. 20Cu cincisprezece coti s'au înaltat apele deasupra muntilor, cari au fost acoperiti. 21Si a pierit orice faptura care se misca pe pamînt, atît pasarile cît si vitele si fiarele, tot ce se tîra pe pamînt, si toti oamenii. 22Tot ce rasufla, tot ce avea suflare de duh de viata în nari, tot ce era pe pamîntul uscat, a murit. 23Toate fapturile cari erau pe fata pamîntului au fost nimicite, dela om pîna la vite, pîna la tîrîtoare si pîna la pasarile cerului: au fost nimicite de pe pamînt. N'a ramas decît Noe si ce era cu el în corabie. 24Apele au fost mari pe pamînt o suta cincizeci de zile.
Geneza, 8
1Dumnezeu Si -a adus aminte de Noe, de toate vietuitoarele si de toate vitele cari erau cu el în corabie; si Dumnezeu a facut sa sufle un vînt pe pamînt, si apele s'au potolit. 2Izvoarele Adîncului si stavilarele cerurilor au fost închise, si ploaia din cer a fost oprita. 3Apele au scazut de pe fata pamîntului, scurgîndu-se si împutinîndu-se, si, dupa o sutacincizeci de zile, apele s'au micsorat. 4În luna a saptea, în ziua a saptesprezecea a lunii, corabia s'a oprit pe muntii Ararat. 5Apele au mers scazînd pîna în luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întîi a lunii, s'au vazut vîrfurile muntilor. 6Dupa patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o facuse. 7A dat drumul unui corb, care a iesit, ducîndu-se si întorcîndu-se, pîna cînd au secat apele de pe pamînt. 8A dat drumul si unui porumbel, ca sa vada daca scazusera apele de pe fata pamîntului. 9Dar porumbelul n'a gasit nici un loc ca sa-si puna piciorul, si s'a întors la el în corabie, caci erau ape pe toata fata pamîntului. Noe a întins mîna, l -a luat, si l -a bagat la el în corabie. 10A mai asteptat alte sapte zile, si iaras a dat drumul porumbelului din corabie. 11Porumbelul s'a întors la el spre seara; si iata ca în ciocul lui era o frunza de maslin rupta de curînd. Noe a cunoscut astfel ca apele scazusera pe pamînt. 12A mai asteptat alte sapte zile; si a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s'a mai întors la el. 13În anul sase sute unu, în luna întîi, în ziua întîi a lunii, apele secasera pe pamînt. Noe a ridicat învelitoarea corabiei: s'a uitat, si iata ca fata pamîntului se uscase. 14În luna a doua, în a douazeci si saptea zi a lunii, pamîntul era uscat de tot. 15Atunci Dumnezeu a vorbit lui Noe, si i -a zis: 16,,Iesi din corabie, tu si nevasta-ta, fiii tai si nevestele fiilor tai cu tine! 17Scoate afara împreuna cu tine toate vietuitoarele de tot felul cari sînt cu tine, atît pasarile cît si vitele si toate tîrîtoarele cari se tîrasc pe pamînt: sa misune pe pamînt, sa creasca si sa se înmulteasca pe pamînt.`` 18Si Noe a iesit afara cu fiii sai, cu nevasta-sa si cu nevestele fiilor sai. 19Toate dobitoacele, toate tîrîtoarele, toate pasarile, tot ce se misca pe pamînt, dupa soiurile lor, au iesit din corabie. 20Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate si din toate pasarile curate, si a adus arderi de tot pe altar. 21Domnul a mirosit un miros placut; si Domnul a zis în inima Lui: ,,Nu voi mai blestema pamîntul, din pricina omului, pentruca întocmirile gîndurilor din inima omului sînt rele din tinereta lui; si nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am facut. 22Cît va fi pamîntul, nu va înceta samanatul si seceratul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea!``
Geneza, 9
1Dumnezeu a binecuvîntat pe Noe si pe fiii sai, si le -a zis: ,,Cresteti, înmultiti-va, si umpleti pamîntul. 2S'apuce groaza si frica de voi pe orice dobitoc de pe pamînt, pe orice pasare a cerului, pe tot ce se misca pe pamînt si pe toti pestii marii: vi le-am dat în mînile voastre! 3Tot ce se misca si are viata, sa va slujeasca de hrana: toate acestea vi le dau, ca si iarba verde. 4Numai carne cu viata ei, adica sîngele ei, sa nu mîncati. 5Caci voi cere înapoi sîngele vietilor voastre; îl voi cere înapoi dela orice dobitoc; si voi cere înapoi viata omului din mîna omului, din mîna oricarui om, care este fratele lui. 6Daca varsa cineva sîngele omului, si sîngele lui sa fie varsat de om; caci Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Lui. 7Iar voi, cresteti si înmultiti-va; raspînditi-va pe pamînt, si înmultiti-va pe el!`` 8Dumnezeu a mai vorbit lui Noe si fiilor lui cari erau cu el, si a zis: 9,,Iata, Eu fac un legamînt cu voi, si cu samînta voastra, care va veni dupa voi; 10cu toate vietuitoarele, cari sînt cu voi, atît pasarile cît si vitele, si toate fiarele de pe pamînt cari sînt cu voi; cu toate cele cari au iesit din corabie si cu orice alte dobitoace de pe pamînt. 11Fac un legamînt cu voi ca nicio faptura nu va mai fi nimicita de apele potopului, si nu va mai veni potop ca sa pustiasca pamîntul.`` 12Si Dumnezeu a zis: ,,Iata semnul legamîntului pe care -l fac între Mine si voi, si între toate vietuitoarele cari sînt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: 13curcubeul Meu, pe care l-am asezat în nor, el va sluji ca semn al legamîntului dintre Mine si pamînt. 14Cînd voi strînge nori deasupra pamîntului, curcubeul se va arata în nor; 15si Eu Îmi voi aduce aminte de legamîntul dintre Mine si voi si dintre toate vietuitoarele de orice trup; si apele nu se vor mai face un potop, ca sa nimiceasca orice faptura. 16Curcubeul va fi în nor; si Eu Ma voi uita la el, ca sa-Mi aduc aminte de legamîntul cel vecinic dintre Dumnezeu si toate vietuitoarele de orice trup de pe pamînt``. 17Si Dumnezeu a zis lui Noe: ,,Acesta este semnul legamîntului pe care l-am facut între Mine si orice faptura de pe pamînt.`` 18Fiii lui Noe, cari au iesit din corabie, erau: Sem, Ham si Iafet: Ham este tatal lui Canaan. 19Acestia au fost cei trei fii ai lui Noe, si din ei s'au raspîndit oameni peste tot pamîntul. 20Noe a început sa fie lucrator de pamînt, si a sadit o vie. 21A baut vin, s'a îmbatat si s'a desgolit în mijlocul cortului sau. 22Ham, tatal lui Canaan, a vazut goliciunea tatalui sau, si a spus celor doi frati ai lui afara. 23Atunci Sem si Iafet au luat mantaua, au pus -o pe umeri, au mers dea'ndaratelea si au acoperit goliciunea tatalui lor; fiindca fetele le erau întoarse înapoi, n'au vazut goliciunea tatalui lor. 24Noe s'a trezit din ameteala vinului, si a aflat ce -i facuse fiul sau cel mai tînar. 25Si a zis: ,,Blestemat sa fie Canaan! Sa fie robul robilor fratilor lui!`` 26El a mai zis: ,,Binecuvîntat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, Si Canaan sa fie robul lui! 27Dumnezeu sa largeasca locurile stapînite de Iafet, Iafet sa locuiasca în corturile lui Sem, Si Canaan sa fie robul lor!`` 28Noe a trait, dupa potop, trei sute cincizeci de ani. 29Toate zilele lui Noe au fost de noua sute cincizeci de ani; apoi a murit.
Geneza, 10
1Iata spita neamului fiilor lui Noe: Sem, Ham si Iafet. Dupa potop li s'au nascut fii. 2Fiii lui Iafet au fost: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Mesec si Tiras. 3Fiii lui Gomer: Aschenaz, Rifat si Togarma. 4Fiii lui Iavan: Elisa, Tarsis, Chitim, si Dodanim. 5Dela ei se trag popoarele din tarile neamurilor de pe malul marii, dupa tinuturile lor, dupa limba fiecaruia, dupa familiile lor, dupa semintiile lor. 6Fiii lui Ham au fost: Cus, Mitraim, Put si Canaan. - 7Fiii lui Cus: Seba, Havila, Sabta, Raema si Sabteca. Fiii lui Raema: Seba si Dedan. 8Cus a nascut si pe Nimrod: el este acela care a început sa fie puternic pe pamînt. 9El a fost un viteaz vînator înaintea Domnului; iata de ce se zice: ,,Ca Nimrod, viteaz vînator înaintea Domnului.`` 10El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad si Calne, în tara Sinear. 11Din tara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah 12si Resen între Ninive si Calah; aceasta este cetatea cea mare. - 13Mitraim a nascut pe Ludimi, Anamimi, Lehabimi, Naftuhimi, 14Patrusimi, Casluhimi, (din cari au iesit Filistenii) si pe Caftorimi. 15Canaan a nascut pe Sidon, întîiul lui nascut, si pe Het; 16si pe Iebusiti, pe Amoriti, pe Ghirgasiti, 17pe Heviti, pe Architi, pe Siniti, 18pe Arvaditi, pe Temariti, pe Hamatiti. În urma, familiile Cananitilor s'au împrastiat. 19Hotarele Cananitilor se întindeau dela Sidon, cum mergi spre Gherar, pîna la Gaza, si cum mergi spre Sodoma, Gomora, Adma si Teboim, pîna la Lesa. 20Acestia sînt fiii lui Ham, dupa familiile lor, dupa limbile lor, dupa tarile lor, dupa neamurile lor. 21Si lui Sem, tatal tuturor fiilor lui Eber, si fratele cel mai mare al lui Iafet, i s'au nascut fii. 22Fiii lui Sem au fost: Elam, Asur, Arpacsad, Lud si Aram. 23Fii lui Aram: Ut, Hul, Gheter si Mas. 24Arpacsad a nascut pe Selah; si Selah a nascut pe Eber. 25Lui Eber i s'au nascut doi fii: numele unuia era Peleg, numit asa pentru ca pe vremea lui s'a împartit pamîntul; iar numele fratelui sau era Ioctan. 26Ioctan a nascut pe Almodad, pe Selef, pe Atarmavet, pe Ierah, 27pe Adoram, pe Uzal, pe Dicla, 28pe Obal, pe Abimael, pe Seba, 29pe Ofir, pe Havila, si pe Iobab. Toti acestia au fost fiii lui Ioctan. 30Ei au locuit dela Mesa, cum mergi spre Sefar, pîna la muntele rasaritului. 31Acestia sînt fiii lui Sem, dupa familiile lor, dupa limbile lor, dupa tarile lor, dupa neamurile lor. 32Acestea sînt familiile fiilor lui Noe, dupa spita neamului lor, dupa neamurile lor. Si din ei au iesit neamurile cari s'au raspîndit pe pamînt dupa potop.
Geneza, 11
1Tot pamîntul avea o singura limba si aceleasi cuvinte. 2Pornind ei înspre rasarit, au dat peste o cîmpie în tara Sinear; si au descalecat acolo. 3Si au zis unul catre altul: ,,Haidem! sa facem caramizi, si sa le ardem bine în foc.`` Si caramida le -a tinut loc de piatra, iar smoala le -a tinut loc de var. 4Si au mai zis: ,,Haidem! sa ne zidim o cetate si un turn al carui vîrf sa atinga cerul, si sa ne facem un nume, ca sa nu fim împrastiati pe toata fata pamîntului.`` 5Domnul S'a pogorît sa vada cetatea si turnul, pe care -l zideau fiii oamenilor. 6Si Domnul a zis: ,,Iata, ei sînt un singur popor, si toti au aceeas limba; si iaca de ce s'au apucat; acum nimic nu i-ar împedeca sa faca tot ce si-au pus în gînd. 7Haidem! sa Ne pogorîm si sa le încurcam acolo limba, ca sa nu-si mai înteleaga vorba unii altora.`` 8Si Domnul i -a împrastiat de acolo pe toata fata pamîntului; asa ca au încetat sa zideasca cetatea. 9De aceea cetatea a fost numita Babel, caci acolo a încurcat Domnul limba întregului pamînt, si de acolo i -a împrastiat Domnul pe toata fata pamîntului. 10Iata spita neamului lui Sem. La vîrsta de o suta de ani, Sem a nascut pe Arpacsad, la doi ani dupa potop. 11Dupa nasterea lui Arpacsad, Sem a trait cincisute de ani; si a nascut fii si fiice. 12La vrîsta de treizeci si cinci de ani, Arpacsad a nascut pe Selah. 13Dupa nasterea lui Selah, Arpacsad a mai trait patrusute trei ani; si a nascut fii si fiice. 14La vrîsta de treizeci de ani, Selah a nascut pe Eber. 15Dupa nasterea lui Eber, Selah a mai trait patrusute trei ani; si a nascut fii si fiice. 16La vîrsta de treizeci si patru de ani, Eber a nascut pe Peleg. 17Dupa nasterea lui Peleg, Eber a mai trait patrusute treizeci de ani; si a nascut fii si fiice. 18La vîrsta de treizeci de ani, Peleg a nascut pe Reu. 19Dupa nasterea lui Reu, Peleg a mai trait douasute noua ani; si a nascut fii si fiice. 20La vîrsta de treizeci si doi de ani, Reu a nascut pe Serug. 21Dupa nasterea lui Serug, Reu a mai trait douasute sapte ani; si a nascut fii si fiice. 22La vîrsta de treizeci de ani, Serug a nascut pe Nahor. 23Dupa nasterea lui Nahor, Serug a mai trait doua sute de ani; si a nascut fii si fiice. 24La vîrsta de douazeci si noua de ani, Nahor a nascut pe Terah. 25Dupa nasterea lui Terah, Nahor a mai trait o suta nouasprezece ani; si a nascut fii si fiice. 26La vîrsta de saptezeci de ani, Terah a nascut pe Avram, pe Nahor si pe Haran. 27Iata spita neamului lui Terah. Terah a nascut pe Avram, pe Nahor si pe Haran. -Haran a nascut pe Lot. 28Si Haran a murit în fata tatalui sau Terah, în tara în care se nascuse, în Ur în Haldea. - 29Avram si Nahor si-au luat neveste. Numele nevestei lui Avram era Sarai, si numele nevestei lui Nahor era Milca, fiica lui Haran, tatal Milcai si Iscai. 30Sarai era stearpa: n'avea copii deloc. 31Terah a luat pe fiul sau Avram, si pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului sau, si pe Sarai, norusa, nevasta fiului sau Avram. Au iesit împreuna din Ur din Haldea, ca sa mearga în tara Canaan. Au venit pînala Haran, si s'au asezat acolo. 32Zilele lui Terah au fost de doua sute cinci ani; si Terah a murit în Haran.
Geneza, 12
1Domnul zisese lui Avram: ,,Iesi din tara ta, din rudenia ta, si din casa tatalui tau, si vino în tara pe care ti -o voi arata. 2Voi face din tine un neam mare, si te voi binecuvînta; îti voi face un nume mare, si vei fi o binecuvîntare. 3Voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamîntului vor fi binecuvîntate în tine. 4Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, si a plecat si Lot împreuna cu el. Avram avea saptezeci si cinci de ani, cînd a iesit din Haran. 5Avram a luat pe Sarai, nevasta-sa, si pe Lot, fiul fratelui sau, împreuna cu toate averile, pe cari le strînsesera si cu toate slugile pe cari le cîstigasera în Haran. Au plecat în tara Canaan, si au ajuns în tara Canaan. 6Avram a strabatut tara pîna la locul numit Sihem, pîna la stejarul lui More. Cananitii erau atunci în tara. 7Domnul S'a aratat lui Avram, si i -a zis: ,,Toata tara aceasta o voi da semintei tale.`` Si Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se aratase. 8De acolo a pornit spre munte, la rasarit de Betel, si si -a întins cortul, avînd Betelul la apus si Ai la rasarit. A zidit si acolo un altar Domnului, si a chemat Numele Domnului. 9Avram si -a urmat drumul, înaintînd mereu spre meazazi. 10A venit însa o foamete în tara; si Avram s'a pogorît în Egipt, ca sa locuiasca pentru cîtava vreme acolo; caci era mare foamete în tara. 11Cînd era aproape sa intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: ,,Iata, stiu ca esti o femeie frumoasa la fata. 12Cînd te vor vedea Egiptenii, vor zice: ,Aceasta este nevasta lui!` Si pe mine ma vor omorî, iar pe tine te vor lasa cu viata. 13Spune, rogu-te, ca esti sora mea, ca sa-mi mearga bine din pricina ta, si sufletul meu sa traiasca datorita tie.`` 14Cînd a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au vazut ca nevasta lui era foarte frumoasa. 15Slujbasii cei mai de frunte ai lui Faraon au vazut -o si ei, si au laudat -o la Faraon; si femeia a fost adusa în casa lui Faraon. 16Pe Avram l -a primit bine din pricina ei; si Avram a capatat oi, boi, magari, robi si roabe, magarite si camile. 17Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon si casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai. 18Atunci Faraon a chemat pe Avram, si i -a zis: ,,Ce mi-ai facut? Pentruce nu mi-ai spus ca este nevasta-ta? 19De ce ai zis: ,Este sora mea`, si am luat -o astfel de nevasta? Acum, iata-ti nevasta; ia -o, si pleaca!`` 20Si Faraon a dat porunca oamenilor lui sa -l petreaca pe el, pe nevasta-sa si tot ce avea.
Geneza, 13
1Avram s'a suit din Egipt în tara dela meazazi, el, nevasta-sa, si tot ce avea, împreuna cu Lot. 2Avram era foarte bogat în vite, în argint, si în aur. 3Din tara dela meazazi s'a îndreptat si a mers pîna la Betel, pîna la locul unde fusese cortul lui la început, între Betel si Ai, 4în locul unde era altarul, pe care -l facuse mai înainte. Si acolo, Avram a chemat Numele Domnului. 5Lot, care calatorea împreuna cu Avram, avea si el oi, boi si corturi. 6Si tinutul acela nu -i încapea sa locuiasca împreuna; caci averile lor erau asa de mari, încît nu puteau sa locuiasca împreuna. 7S'a iscat o cearta între pazitorii vitelor lui Avram si pazitorii vitelor lui Lot. Cananitii si Feresitii locuiau atunci în tara. 8Avram a zis lui Lot: ,,Te rog, sa nu fie cearta între mine si tine, si între pazitorii mei si pazitorii tai, caci sîntem frati. 9Nu -i oare toata tara înaintea ta? Mai bine desparte-te de mine: daca apuci tu la stînga, eu voi apuca la dreapta; daca apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stînga.`` 10Lot si -a ridicat ochii, si a vazut ca toata Cîmpia Iordanului era bine udata în întregime. Înainte de a nimici Domnul Sodoma si Gomora, pîna la Toar, era ca o gradina a Domnului, ca tara Egiptului. 11Lot si -a ales toata Cîmpia Iordanului, si a mers spre rasarit. Astfel s'au despartit ei unul de altul. 12Avram a locuit în tara Canaan, iar Lot a locuit în cetatile din Cîmpie, si si -a întins corturile pîna la Sodoma. 13Oamenii din Sodoma erau rai, si afara din cale de pacatosi împotriva Domnului. 14Domnul a zis lui Avram, dupa ce s'a despartit Lot de el: ,,Ridica-ti ochii, si, din locul în care esti, priveste spre meaza noapte si spre meaza zi, spre rasarit si spre apus; 15caci toata tara pe care o vezi, ti -o da tie si semintei tale în veac. 16Îti voi face samînta ca pulberea pamîntului de mare; asa ca, daca poate numara cineva pulberea pamîntului, si samînta ta va putea sa fie numarata. 17Scoala-te, strabate tara în lung si în lat; caci tie ti -o voi da``. 18Avram si -a ridicat corturile, si a venit de a locuit lînga stejarii lui Mamre, cari sînt lînga Hebron. Si acolo a zidit un altar Domnului.
Geneza, 14
1Pe vremea lui Amrafel, împaratul Sinearului, lui Arioc, împaratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împaratul Elamului, si lui Tideal, împaratul Goiimului, 2s'a întîmplat ca ei au facut razboi cu Bera, împaratul Sodomei, cu Birsa, împaratul Gomorei, cu Sineab, împaratul Admei, cu Semeeber, împaratul Teboimului si cu împaratul Belei sau Toarului. 3Acestia din urma s'au adunat cu totii în valea Sidim, adica Marea Sarata. 4Timp de doisprezece ani fusesera supusi lui Chedorlaomer; si în anul al treisprezecelea s'au rasculat. 5Dar, în anul al patrusprezecelea Chedorlaomer si împaratii cari erau cu el au pornit, si au batut pe Refaimi la Asterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Save-Chiriataim, 6si pe Horiti în muntele lor Seir, pîna la stejarul Paran, care este lînga pustie. 7Apoi s'au întors, au venit la En-Mispat, sau Cades, si au batut pe Amaleciti pe tot tinutul lor, ca si pe Amoriti, cari locuiau la Hataton-Tamar. 8Atunci au iesit împaratul Sodomei, împaratul Gomorei, împaratul Admei, împaratul Teboimului si împaratul Belei sau Toarului, si s'au asezat în linie de batae împotriva lor, în valea Sidim, 9si anume: împotriva lui Chedorlaomer, împaratul Elamului, împotriva lui Tideal, împaratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împaratul Sinearului si împotriva lui Arioc, împaratul Elasarului: patru împarati împotriva a cinci. 10Valea Sidim era acoperita cu fîntîni de smoala. Împaratul Sodomei si împaratul Gomorei au luat -o la fuga, si au cazut în ele; ceilalti au fugit spre munte. 11Biruitorii au luat toate bogatiile Sodomei si Gomorei, si toate merindele lor, si au plecat. 12Au luat si pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat si averile lui, si au plecat. 13A venit unul, care scapase, si a dat de stire lui Avram, Evreul; acesta locuia lînga stejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Escol, si fratele lui Aner, cari facusera legatura de pace cu Avram. 14Cum a auzit Avram ca fratele sau fusese luat prins de razboi, a înarmat treisute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, nascuti în casa lui, si a urmarit pe împaratii aceia pîna la Dan. 15Si -a împartit oamenii în mai multe cete, s'a aruncat asupra lor noaptea, i -a batut, si i -a urmarit pîna la Hoba, care este la stînga Damascului. 16A adus înapoi toate bogatiile; a luat înapoi si pe fratele sau Lot, cu averile lui, precum si pe femei, si norodul. 17Dupace s'a întors Avram dela înfrîngerea lui Chedorlaomer si a împaratilor cari erau împreuna cu el, împaratul Sodomei i -a iesit în întîmpinare în valea Save, sau Valea Împaratului. 18Melhisedec, împaratul Salemului, a adus pîne si vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt. 19Melhisedec a binecuvîntat pe Avram, si a zis: ,,Binecuvîntat sa fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului si al pamîntului. 20Binecuvîntat sa fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrajmasii tai în mînile tale!`` Si Avram i -a dat zeciuiala din toate. 21Împaratul Sodomei a zis lui Avram: ,,Da-mi oamenii, si tine bogatiile pentru tine.`` 22Avram a raspuns împaratului Sodomei: ,,Ridic mîna spre Domnul, Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului si al pamîntului, 23si jur ca nu voi lua nimic din tot ce este al tau, nici macar un fir de ata, nici macar o curea de încaltaminte, ca sa un zici: ,Am îmbogatit pe Avram.` Nimic pentru mine! 24afara de ce au mîncat flacaii, si partea oamenilor cari au mers cu mine, Aner, Escol si Mamre: ei pot sa-si ia partea lor!``
Geneza, 15
1Dupa aceste întîmplari, Cuvîntul Domnului a vorbit lui Avram într'o vedenie, si a zis: ,,Avrame, nu te teme; Eu sînt scutul tau, si rasplata ta cea foarte mare.`` 2Avram a raspuns: ,,Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Caci mor fara copii; si mostenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.`` 3Si Avram a zis: ,,Iata ca nu mi-ai dat samînta, si slujitorul nascut în casa mea va fi mostenitorul meu.`` 4Atunci Cuvîntul Domnului i -a vorbit astfel: ,,Nu el va fi mostenitorul tau, ci cel ce va iesi din tine, acela va fi mostenitorul tau.`` 5Si, dupa ce l -a dus afara, i -a zis: ,,Uita-te spre cer, si numara stelele, daca poti sa le numeri.`` Si i -a zis: ,,Asa va fi samînta ta.`` 6Avram a crezut pe Domnul, si Domnul i -a socotit lucrul acesta ca neprihanire. 7Domnul i -a mai zis: ,,Eu sînt Domnul, care te-am scos din Ur din Haldea, ca sa-ti dau în stapînire tara aceasta.`` 8Avram a raspuns: ,,Doamne Dumnezeule, prin ce voi cunoaste ca o voi stapîni?`` 9Si Domnul i -a zis: ,,Ia o juncana de trei ani, o capra de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea si un pui de porumbel.`` 10Avram a luat toate dobitoacele acestea, le -a despicat în doua, si a pus fiecare bucata una în fata alteia; dar pasarile nu le -a despicat. 11Pasarile rapitoare s'au napustit peste stîrvuri; dar Avram le -a izgonit. 12La apusul soarelui, un somn adînc a cazut peste Avram; si iata ca l -a apucat o groaza si un mare întunerec. 13Si Domnul a zis lui Avram: ,,Sa stii hotarît ca samînta ta va fi straina într'o tara, care nu va fi a ei; acolo va fi robita, si o vor apasa greu, timp de patru sute de ani. 14Dar pe neamul caruia îi va fi roaba, îl voi judeca Eu: si pe urma va iesi deacolo cu mari bogatii. 15Tu vei merge în pace la parintii tai; vei fi îngropat dupa o batrîneta fericita. 16În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; caci nelegiuirea Amoritilor nu si -a atins înca vîrful.`` 17Dupa ce a asfintit soarele, s'a facut un întunerec adînc; si iata ca a iesit un fum ca dintr'un cuptor, si niste flacari au trecut printre dobitoacele despicate. 18În ziua aceea, Domnul a facut un legamînt cu Avram, si i -a zis: ,,Semintei tale dau tara aceasta, dela rîul Egiptului pîna la rîul cel mare, rîul Eufrat, 19si anume; tara Chenitilor, a Chenizitilor, a Cadmonitilor, 20a Hetitilor, a Ferezitilor, a Refaimitilor, 21a Amoritilor, a Cananitilor, a Ghirgasitilor si a Iebusitilor.``
Geneza, 16
1Sarai, nevasta lui Avram, nu -i nascuse deloc copii. Ea avea o roaba egipteanca numita Agar. 2Si Sarai a zis lui Avram: ,,Iata, Domnul m'a facut stearpa; intra, te rog, la roaba mea; poate ca voi avea copii dela ea.`` Avram a ascultat cele spuse de Sarai. 3Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, si a dat -o de nevasta barbatului sau Avram, dupa ce Avram locuise ca strain zece ani în tara Canaan. 4El a intrat la Agar, si ea a ramas însarcinata. Cînd s'a vazut ea însarcinata, a privit cu dispret pe stapîna-sa. 5Si Sarai a zis lui Avram: ,,Asupra ta sa cada batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ti-am dat în brate pe roaba mea; si ea, cînd a vazut ca a ramas însarcinata, m'a privit cu dispret. Sa judece Domnul între mine si tine!`` 6Avram a raspuns Saraiei: ,,Iata, roaba ta este în mîna ta; fa -i ce-ti place!`` Atunci Sarai s'a purtat rau cu ea; si Agar a fugit de ea. 7Îngerul Domnului a gasit -o lînga un izvor de apa în pustie, si anume lînga izvorul care este pe drumul ce duce la Sur. 8El a zis: ,,Agar, roaba Saraiei, de unde vii, si unde te duci?`` Ea a raspuns: ,,Fug de stapîna mea Sarai.`` 9Îngerul Domnului i -a zis: ,,Intoarce-te la stapîna-ta, si supune-te supt mîna ei.`` 10Îngerul Domnului i -a zis: ,,Îti voi înmulti foarte mult samînta, si ea va fi atît de multa la numar, ca nu va putea fi numarata.`` 11Îngerul Domnului i -a zis: ,,Iata, acum esti însarcinata, si vei naste un fiu, caruia îi vei pune numele Ismael; caci Domnul a auzit mîhnirea ta. 12El va fi ca un magar salbatic printre oameni; mîna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, si mîna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; si va locui în fata tuturor fratilor lui.`` 13Ea a numit Numele Domnului care -i vorbise: ,,Tu esti Dumnezeu care ma vede!`` Caci a zis ea: ,,Cu adevarat, am vazut aici spatele Celuice m'a vazut!`` 14De aceea fîntîna aceea s'a numit ,,Fîntîna Celui viu care ma vede``; ea este între Cades si Bared. 15Agar a nascut lui Avram un fiu; si Avram a pus fiului, pe care i l -a nascut Agar, numele Ismael. 16Avram era de optzeci si sase de ani, cînd i -a nascut Agar pe Ismael.
Geneza, 17
1Cînd a fost Avram în vîrsta de nouazeci si noua ani, Domnul i S'a aratat, si i -a zis: ,,Eu sînt Dumnezeul Cel atotputernic. Umbla înaintea Mea, si fii fara prihana. 2Voi face un legamînt între Mine si tine, si te voi înmulti nespus de mult``. 3Avram s'a aruncat cu fata la pamînt; si Dumnezeu i -a vorbit astfel: 4,,Iata legamîntul Meu, pe care -l fac cu tine: vei fi tatal multor neamuri. 5Nu te vei mai numi Avram; ci numele tau va fi Avraam; caci te fac tatal multor neamuri. 6Te voi înmulti nespus de mult; voi face din tine neamuri întregi; si din tine vor iesi împarati. 7Voi pune legamîntul Meu între Mine si tine si samînta ta dupa tine din neam în neam; acesta va fi un legamînt vecinic, în puterea caruia, Eu voi fi Dumnezeul tau si al semintei tale dupa tine. 8Tie, si semintei tale dupa tine, îti voi da tara în care locuiesti acum ca strain, si anume îti voi da toata tara Canaanului în stapînire vecinica; si Eu voi fi Dumnezeul lor.`` 9Dumnezeu a zis lui Avraam: ,,Sa pazesti legamîntul Meu, tu si samînta ta dupa tine, din neam în neam. 10Acesta este legamîntul Meu pe care sa -l paziti între Mine si voi, si samînta ta dupa tine: tot ce este de parte barbateasca între voi sa fie taiat împrejur. 11Sa va taiati împrejur în carnea preputului vostru: si acesta sa fie semnul legamîntului dintre Mine si voi. 12La vîrsta de opt zile, orice copil de parte barbateasca dintre voi sa fie taiat împrejur, neam dupa neam: fie ca este rob nascut în casa, fie ca este cumparat cu bani dela vreun strain, care nu face parte din neamul tau. 13Va trebui taiat împrejur atît robul nascut în casa cît si cel cumparat cu bani; si astfel legamîntul Meu sa fie întarit în carnea voastra ca un legamînt vecinic. 14Un copil de parte barbateasca netaiat împrejur în carnea preputului lui, sa fie nimicit din mijlocul neamului sau: a calcat legamîntul Meu.`` 15Dumnezeu a zis lui Avraam: ,,Sa nu mai chemi Sarai pe nevasta-ta Sarai; ci numele ei sa fie Sara. 16Eu o voi binecuvînta, si îti voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvînta, si ea va fi mama unor neamuri întregi; chiar împarati de noroade vor iesi din ea.`` 17Avraam s'a aruncat cu fata la pamînt si a rîs, caci a zis în inima lui: ,,Sa i se mai nasca oare un fiu unui barbat de o suta de ani? Si sa mai nasca oare Sara la nouazeci de ani?`` 18Si Avraam a zis lui Dumnezeu: ,,Sa traiasca Ismael înaintea Ta!`` 19Dumnezeu a zis: ,,Cu adevarat, nevasta-ta Sara îti va naste un fiu; si -i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legamîntul Meu cu el, ca un legamînt vecinic pentru samînta lui dupa el. 20Dar si cu privire la Ismael te-am ascultat. Iata, îl voi binecuvînta, îl voi face sa creasca, si îl voi înmulti nespus de mult; doisprezece voievozi va naste, si voi face din el un neam mare. 21Dar legamîntul meu îl voi încheia cu Isaac, pe care ti -l va naste Sara la anul pe vremea aceasta.`` 22Cînd a ispravit de vorbit cu el, Dumnezeu S'a înaltat dela Avraam. 23Avraam a luat pe fiul sau Ismael, pe toti ceice se nascusera în casa lui, si pe toti robii cumparati cu bani, adica pe toti cei de parte barbateasca dintre oamenii din casa lui Avraam, si le -a taiat împrejur carnea preputului, chiar în ziua aceea, dupa porunca, pe care i -o daduse Dumnezeu. 24Avraam era în vîrsta de nouazeci si noua de ani, cînd a fost taiat împrejur în carnea preputului sau. 25Fiul sau Ismael era în vîrsta de treisprezece ani, cînd a fost taiat împrejur în carnea preputului sau. 26Avraam si fiul sau Ismael au fost taiati împrejur chiar în ziua aceea. 27Si toti oamenii din casa lui: robi nascuti în casa lui, sau cumparati cu bani dela straini, au fost taiati împrejur împreuna cu el.
Geneza, 18
1Domnul i S'a aratat la stejarii lui Mamre, pe cînd Avraam sedea la usa cortului, în timpul zadufului zilei. 2Avraam a ridicat ochii, si s'a uitat: si iata ca trei barbati stateau în picioare lînga el. Cînd i -a vazut, a alergat înaintea lor, dela usa cortului, si s'a plecat pîna la pamînt. 3Apoi a zis: ,,Doamne, daca am capatat trecere în ochii Tai, nu trece, rogu-Te, pe lînga robul Tau. 4Îngaduie sa se aduca putina apa, ca sa vi se spele picioarele; si odihniti-va subt copacul acesta. 5Am sa ma duc sa iau o bucata de pîne, ca sa prindeti la inima, si dupa aceea va veti vedea de drum; caci pentru aceasta treceti pe lînga robul vostru.`` ,,Fa cum ai zis``, i-au raspuns ei. 6Avraam s'a dus repede în cort la Sara, si a zis: ,,Ia repede, trei masuri de faina alba, framînta, si fa turte.`` 7Si Avraam a alergat la vite, a luat un vitel tînar si bun, si l -a dat unei slugi sa -l gateasca în graba. 8Apoi a luat unt si lapte, împreuna cu vitelul pe care -l gatise, si l -a pus înaintea lor. El însus a statut lînga ei, sub copac, si le -a slujit pana ce au mîncat. 9Atunci ei i-au zis: ,,Unde este nevasta-ta Sara?`` ,,Uite -o în cort,`` a raspuns el. 10Unul dintre ei a zis: ,,La anul pe vremea aceasta, Ma voi întoarce negresit la tine; si iata ca Sara, nevasta-ta, va avea un fiu.`` Sara asculta la usa cortului, care era înapoia lui. 11Avraam si Sara erau batrîni, înaintati în vîrsta; si Sarei nu -i mai venea rînduiala femeilor. 12Sara a rîs în sine, zicînd: ,,Acum, cînd am îmbatrînit, sa mai am pofte? Domnul meu barbatul de asemenea este batrîn.`` 13Domnul a zis lui Avraam: ,,Pentru ce a rîs Sara, zicînd: ,Cu adevarat sa mai pot avea copil eu, care sînt batrîna?` 14Este oare ceva prea greu pentru Domnul? La anul pe vremea aceasta, Ma voi întoarce la tine, si Sara va avea un fiu.`` 15Sara a tagaduit, si a zis: ,,N'am rîs.`` Caci i -a fost frica. Dar El a zis: ,,Ba da, ai rîs.`` 16Barbatii aceia s'au sculat sa plece, si s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, sa - i petreaca. 17Atunci Domnul a zis: ,,Sa ascund Eu oare de Avraam ce am sa fac?... 18Caci Avraam va ajunge negresit un neam mare si puternic, si în el vor fi binecuvîntate toate neamurile pamîntului. 19Caci Eu îl cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina Calea Domnului, facînd ce este drept si bine, pentruca astfel Domnul sa împlineasca fata de Avraam ce i -a fagaduit``... 20Si Domnul a zis: ,,Strigatul împotriva Sodomei si Gomorei s'a marit, si pacatul lor într'adevar este nespus de greu. 21Deaceea Ma voi pogorî acum sa vad daca în adevar au lucrat în totul dupa zvonul venit pîna la Mine; si daca nu va fi asa, voi sti.`` 22Barbatii aceia s'au departat, si au plecat spre Sodoma. Dar Avraam statea tot înaintea Domnului. 23Avraam s'a apropiat, si a zis: ,,Vei nimici Tu oare si pe cel bun împreuna cu cel rau?`` 24Poate ca în mijlocul cetatii sînt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare si pe ei, si nu vei ierta locul acela din pricina celor cinci zeci de oameni buni, cari sînt în mijlocul ei? 25Sa omori pe cel bun împreuna cu cel rau, asa ca cel bun sa aiba aceeasi soarta ca cel rau, departe de Tine asa ceva! Departe de Tine! Cel ce judeca tot pamîntul nu va face oare dreptate?`` 26Si Domnul a zis: ,,Daca voi gasi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetatii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.`` 27Avraam a luat din nou cuvîntul, si a zis: ,,Iata, am îndrasnit sa vorbesc Domnului, eu care nu sînt decît praf si cenusa. 28Poate ca din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toata cetatea?`` Si Domnul a zis: ,,N'o voi nimici, daca voi gasi în ea patruzeci si cinci de oameni buni.`` 29Avraam I -a vorbit mai departe, si a zis: ,,Poate ca se vor gasi în ea numai patruzeci de oameni buni.`` Si Domnul a zis: ,,N'o voi nimici pentru cei patruzeci.`` 30Avraam a zis: ,,Sa nu Te mînii, Doamne, daca voi mai vorbi. Poate ca se vor gasi în ea numai treizeci de oameni buni.`` Si Domnul a zis: ,,N'o voi nimici, daca voi gasi în ea treizeci de oameni buni.`` 31Avraam a zis: ,,Iata, am îndrasnit sa vorbesc Domnului. Poate ca se vor gasi în ea numai douazeci de oameni buni.`` Si Domnul a zis: ,,N'o voi nimici, pentru cei douazeci.`` 32Avraam a zis: ,,Sa nu Te mînii, Doamne, daca voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate ca se vor gasi în ea numai zece oameni buni.`` Si Domnul a zis: ,,N'o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.`` 33Dupa ce a ispravit de vorbit lui Avraam, Domnul a plecat. Si Avraam s'a întors la locuinta lui. Cei doi îngeri la Sodoma.
Geneza, 19
1Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; si Lot sedea la poarta Sodomei. Cînd i -a vazut Lot, s'a sculat, le -a iesit înainte, si s'a plecat pîna la pamînt. 2Apoi a zis: ,,Domnii mei, intrati, va rog, în casa robului vostru, ca sa ramîneti peste noapte în ea si spalati-va picioarele; mîne va veti scula de dimineata, si va veti vedea de drum.`` ,,Nu``, au raspuns ei, ,,ci vom petrece noaptea în ulita``. 3Dar Lot a staruit de ei pîna au venit si au intrat în casa lui. Le -a pregatit o cina, a pus sa coaca azimi si au mîncat. 4Dar nu se culcasera înca, si oamenii din cetate, barbatii din Sodoma, tineri si batrîni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colturile. 5Au chemat pe Lot, si i-au zis: ,,Unde sînt oamenii cari au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate -i afara la noi, ca sa ne împreunam cu ei.`` 6Lot a iesit afara la ei la usa, a încuiat usa dupa el, 7si a zis: ,,Fratilor, va rog, nu faceti o asemenea rautate! 8Iata ca am doua fete cari nu stiu de barbat; am sa vi le aduc afara, si le veti face ce va va placea. Numai, nu faceti nimic acestor oameni, fiindca au venit supt umbra acoperisului casei mele.`` 9Ei au strigat: ,,Pleaca!`` Si au zis: ,,Omul acesta a venit sa locuiasca aici ca un strain, si acum vrea sa faca pe judecatorul. Ei bine, o sa-ti facem mai rau decît lor.`` Si împingînd pe Lot cu sila, s'au apropiat sa sparga usa. 10Dar barbatii aceia au întins mîna, au tras pe Lot înlauntru la ei în casa, si au încuiat usa. 11Iar pe oamenii care erau la usa casei i-au lovit cu orbire, dela cel mai mic pîna la cel mai mare, asa ca degeaba se trudeau sa gaseasca usa. 12Barbatii aceia au zis lui Lot: ,,Pe cine mai ai aici? Gineri, fii si fiice, si tot ce ai în cetate: scoate -i din locul acesta. 13Caci avem sa nimicim locul acesta, pentru ca a ajuns mare plîngere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne -a trimes Domnul, ca sa -l nimicim.`` 14Lot a iesit, si a vorbit cu ginerii sai, cari luasera pe fetele lui: ,,Sculati-va,`` a zis el, ,,iesiti din locul acesta; caci Domnul are sa nimiceasca cetatea.`` Dar ginerii lui credeau ca glumeste. 15Cînd s'a crapat de ziua, îngerii au staruit de Lot, zicînd: ,,Scoala-te, ia-ti nevasta si cele doua fete, cari se afla aici, ca sa nu pieri si tu în nelegiuirea cetatii.`` 16Si fiindca Lot zabovea, barbatii aceia l-au apucat de mîna, pe el, pe nevasta-sa si pe cele doua fete ale lui, caci Domnul voia sa -l crute; l-au scos, si l-au lasat afara din cetate. 17Dupa ce i-au scos afara, unul din ei a zis: ,,Scapa-ti viata; sa nu te uiti înapoi, si sa nu te opresti în vreun loc din Cîmpie: scapa la munte, ca sa nu pieri.`` 18Lot le -a zis: ,,O! nu, Doamne! 19Iata ca am capatat trecere înaintea Ta, si ai aratat mare îndurare fata de mine, pastrîndumi viata; dar nu pot sa fug la munte, înainte ca sa ma atinga prapadul, si voi peri. 20Iata, cetatea aceasta este destul de aproape ca sa fug în ea, si este mica. O! de as putea sa fug acolo,... este asa de mica... si sa scap cu viata!`` 21Si El i -a zis: ,,Iata ca-ti fac si hatîrul acesta, si nu voi nimici cetatea de care vorbesti. 22Grabeste-te de fugi în ea, caci nu pot face nimic pîna nu vei ajunge acolo.`` Pentru aceea s'a pus cetatii aceleia numele Toar. 23Rasarea soarele pe pamînt, cînd a intrat Lot în Toar. 24Atunci Domnul a facut sa ploaie peste Sodoma si peste Gomora pucioasa si foc dela Domnul din cer. 25A nimicit cu desavîrsire cetatile acelea, toata Cîmpia si pe toti locuitorii cetatilor, si tot ce crestea pe pamînt. 26Nevasta lui Lot s'a uitat înapoi, si s'a prefacut într'un stîlp de sare. 27Avraam s'a sculat a doua zi dis de dimineata, si s'a dus la locul unde statuse înaintea Domnului. 28Si -a îndreptat privirile spre Sodoma si Gomora, si spre toata Cîmpia; si iata ca a vazut ridicîndu-se de pe pamînt un fum, ca fumul unui cuptor. 29Cînd a nimicit Dumnezeu cetatile Cîmpiei, Si -a adus aminte de Avraam; si a scapat pe Lot din mijlocul prapadului, prin care a surpat din temelie cetatile unde îsi asezase Lot locuinta. 30Lot a iesit din Toar si a ramas pe munte, cu cele doua fete ale lui, caci s'a temut sa ramîna în Toar. A locuit într'o pestera, cu cele doua fete ale lui. 31Cea mai mare a zis celei mai tinere: ,,Tatal nostru este batrîn; si nu mai este nici un barbat în tinutul acesta, ca sa intre la noi, dupa obiceiul tuturor tarilor. 32Vino, sa punem pe tatal nostru sa bea vin, si sa ne culcam cu el, ca sa ne pastram samînta prin tatal nostru.`` 33Au facut dar pe tatal lor de a baut vin în noaptea aceea; si cea mai mare s'a dus si s'a culcat cu tatal ei. El n'a bagat de seama nici cînd s'a culcat ea, nici cînd s'a sculat. 34A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: ,,Iata, eu m'am culcat în noaptea trecuta cu tatal meu; haidem sa -i dam sa bea vin si în noaptea aceasta, si du-te de te culca si tu cu el, ca sa ne pastram samînta prin tatal nostru.`` 35Au dat tatalui lor de a baut vin si în noaptea aceea; apoi cea mai tînara s'a dus si s'a culcat cu el. El n'a bagat de seama nici cînd s'a culcat ea, nici cînd s'a sculat. 36Cele doua fete ale lui Lot au ramas astfel însarcinate de tatal lor. 37Cea mai mare a nascut un fiu, caruia i -a pus numele Moab; el este tatal Moabitilor din ziua de azi. 38Cea mai tînara a nascut si ea un fiu, caruia i -a pus numele Ben-Ammi: el este tatal Amonitilor din ziua de azi.
Geneza, 20
1Avraam a plecat de acolo în tara de meazazi, s'a asezat între Cades si Sur, si a locuit ca strain în Gherar. 2Avraam zicea despre Sara, nevasta-sa: ,,Este sora-mea!`` S'a temut sa spuna ca este nevastasa, ca sa nu -l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împaratul Gherarei, a trimes si a luat pe Sara. 3Atunci Dumnezeu S'a aratat noaptea în vis lui Abimelec, si i -a zis: ,,Iata, ai sa mori din pricina femeii, pe care ai luat -o, caci este nevasta unui barbat.`` 4Abimelec, care nu se apropiase de ea, a raspuns: ,,Doamne, vei omorî Tu oare chiar si un neam nevinovat? 5Nu mi -a spus el ca este sora-sa? Si n'a zis ea însas ca el este frate-sau? Eu am lucrat cu inima curata si cu mîni nevinovate.`` 6Dumnezeu i -a zis în vis: ,,Stiu si Eu ca ai lucrat cu inima curata: deaceea te-am si ferit sa pacatuiesti împotriva Mea. Iata de ce n'am îngaduit sa te atingi de ea. 7Acum, da omului nevasta înapoi; caci el este prooroc, se va ruga pentru tine, si vei trai. Dar, daca n'o dai înapoi, sa stii ca vei muri negresit, tu si tot ce -i al tau.`` 8Abimelec s'a sculat disdedimineata, a chemat pe toti slujitorii sai, si le -a spus tot ce se întîmplase. Si oamenii aceia au fost cuprinsi de o mare spaima. 9Abimelec a chemat si pe Avraam si i -a zis: ,,Ce ne-ai facut? Si cu ce am pacatuit eu împotriva ta, de ai facut sa vina peste mine si peste împaratia mea un pacat atît de mare? Ai facut fata de mine lucruri cari nu trebuiau nicidecum facute.`` 10Si Abimelec a zis lui Avraam: ,,Ce ai vazut de ai facut lucrul acesta?`` 11Avraam a raspuns: ,,Îmi ziceam ca, fara îndoiala, nu -i nici o frica de Dumnezeu în tara aceasta, si ca au sa ma omoare din pricina nevestei mele. 12Dealtfel este adevarat ca este sora mea, fiica tatalui meu; numai ca nu -i fiica mamei mele; si a ajuns sa-mi fie nevasta. 13Cînd m'a scos Dumnezeu din casa tatalui meu, am zis Sarei: ,Iata hatîrul pe care ai sa mi -l faci: în toate locurile unde vom merge, spune despre mine ca sînt fratele tau.`` 14Abimelec a luat oi si boi, robi si roabe, si le -a dat lui Avraam; si i -a dat înapoi si pe Sara, nevasta-sa. 15Abimelec a zis: ,,Iata, tara mea este înaintea ta; locuieste unde-ti va placea.`` 16Si Sarei i -a zis: ,,Iata, dau fratelui tau o mie de arginti; aceasta sa-ti fie o dovada de cinste, fata de toti cei ce sînt cu tine, asa ca înaintea tuturor vei fi fara vina.`` 17Avraam s'a rugat lui Dumnezeu, si Dumnezeu a însanatosat pe Abimelec, pe nevasta si roabele lui, asa ca au putut sa nasca. 18Fiindca Domnul încuiase pîntecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec, din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.
Geneza, 21
1Domnul Si -a adus aminte de cele ce spusese Sarei, si Domnul a împlinit fata de Sara ce fagaduise. 2Sara a ramas însarcinata, si a nascut lui Avraam un fiu la batrîneta, la vremea hotarîta, despre care -i vorbise Dumnezeu. 3Avraam a pus fiului sau nou nascut, pe care i -l nascuse Sara, numele Isaac. 4Avraam a taiat împrejur pe fiul sau Isaac, la vîrsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu. 5Avraam era în vîrsta de o suta de ani, la nasterea fiului sau Isaac. 6Si Sara a zis: ,,Dumnezeu m'a facut de rîs: oricine va auzi, va rîde de mine.`` 7Si a adaugat: ,,Cine s'ar fi gîndit sa spuna lui Avraam ca Sara va da tîta la copii? Si totus iam nascut un fiu la batrîneta!`` 8Copilul s'a facut mare, si a fost întercat. Avraam a facut un ospat mare în ziua cînd a fost întercat Isaac. 9Sara a vazut rîzînd pe fiul pe care -l nascuse lui Avraam Egipteanca Agar. 10Si a zis lui Avraam: ,,Izgoneste pe roaba aceasta si pe fiul ei; caci fiul roabei acesteia nu va mosteni împreuna cu fiul meu, cu Isaac.`` 11Cuvintele acestea n'au placut de loc lui Avraam, din pricina fiului sau. 12Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: ,,Sa nu te mîhnesti de cuvintele acestea, din pricina copilului si din pricina roabei tale: fa Sarei tot ce-ti cere; caci numai din Isaac va iesi o samînta, care va purta cu adevarat numele tau. 13Dar si pe fiul roabei tale îl voi face un neam, caci este samînta ta.`` 14A doua zi, Avraam s'a sculat de dimineata; a luat pîne si un burduf cu apa, pe care l -a dat Agarei si i l -a pus pe umar; i -a dat si copilul, si i -a dat drumul. Ea a plecat, si a ratacit prin pustia Beer-Seba. 15Cînd s'a ispravit apa din burduf, a aruncat copilul subt un tufis, 16si s -a dus de a sezut în fata lui la o mica departare de el, ca la o aruncatura de arc; caci zicea ea: ,,Sa nu vad moartea copilului!`` A sezut dar în fata lui la o parte, a ridicat glasul, si a început sa plînga. 17Dumnezeu a auzit glasul copilului; si Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar, si i -a zis: ,,Ce ai tu, Agar? Nu te teme, caci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este. 18Scoala-te, ia copilul si tine -l de mîna; caci voi face din el un neam mare.`` 19Si Dumnezeu i -a deschis ochii, si ea a vazut un izvor de apa; s'a dus de a umplut burduful cu apa, si a dat copilului sa bea. 20Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustie, si a ajuns vînator cu arcul. 21A locuit în pustiul Paran, si mama-sa i -a luat o nevasta din tara Egiptului. 22În vremea aceea, Abimelec, însotit de Picol, capetenia ostirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: ,,Dumnezeu este cu tine în tot ce faci. 23Jura-mi acum aici, pe Numele lui Dumnezeu, ca nu ma vei însela nici odata, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepotii mei, si ca vei avea fata de mine si fata de tara, în care locuiesti ca strain, aceeas bunavointa pe care o am eu fata de tine.`` 24Avraam a zis: ,,Jur!`` 25Dar Avraam a bagat vina lui Abimelec pentru o fîntîna de apa, pe care pusesera mîna cu sila robii lui Abimelec. 26Abimelec a raspuns: ,,Nu stiu cine a facut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de stire, si nici eu nu aflu decît azi.`` 27Si Avraam a luat oi si boi, pe cari i -a dat lui Abimelec; si au facut legamînt amîndoi. 28Avraam a pus de o parte sapte mielusele din turma. 29Si Abimelec a zis lui Avraam: ,,Ce sînt aceste sapte mielusele, pe cari le-ai pus deoparte?`` 30El a raspuns: ,,Trebuie sa primesti din mîna mea aceste sapte mielusele, pentru ca sa-mi slujeasca de marturie ca am sapat fîntîna aceasta.`` 31Iata de ce locul acela se numeste Beer-Seba; caci acolo si-au jurat ei credinta unul altuia. 32Astfel au facut ei legamînt la Beer Seba. Dupa aceea, Abimelec s'a sculat împreuna cu Picol, capetenia ostirii sale, si s'au întors în tara Filistenilor. 33Avraam a sadit un tamarisc la Beer-Seba; si a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui vecinic. 34Avraam a locuit multa vreme ca strain în tara Filistenilor.
Geneza, 22
1Dupa aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam, si i -a zis: ,,Avraame!`` ,,Iata-ma``, a raspuns el. 2Dumnezeu i -a zis: ,,Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care -l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria, si adu -l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti -l voi spune.`` 3Avraam s'a sculat dis de dimineata, a pus saua pe magar, si a luat cu el doua slugi si pe fiul sau Isaac. A taiat lemne pentru arderea de tot, si a pornit spre locul, pe care i -l spusese Dumnezeu. 4A treia zi, Avraam a ridicat ochii, si a vazut locul de departe. 5Si Avraam a zis slugilor sale: ,,Ramîneti aici cu magarul; eu si baiatul, ne vom duce pîna colo sa ne închinam, si apoi ne vom întoarce la voi.`` 6Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le -a pus în spinarea fiului sau Isaac, si a luat în mîna focul si cutitul. Si au mers astfel amîndoi împreuna. 7Atunci Isaac, vorbind cu tatal sau Avraam, a zis: ,,Tata!`` ,,Ce este, fiule?`` i -a raspuns el. Isaac a zis din nou: ,,Iata focul si lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?`` 8,,Fiule``, a raspuns Avraam, ,,Dumnezeu însus va purta grija de mielul pentru arderea de tot.`` Si au mers amîndoi împreuna înainte. 9Cînd au ajuns la locul pe care i -l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, si a asezat lemnele pe el. A legat pe fiul sau Isaac, si l -a pus pe altar, deasupra lemnelor. 10Apoi Avraam a întins mîna, si a luat cutitul, ca sa junghie pe fiul sau. 11Atunci Îngerul Domnului l -a strigat din ceruri, si a zis: ,,Avraame! Avraame!`` ,,Iatama!`` a raspuns el. 12Îngerul a zis: ,,Sa nu pui mîna pe baiat, si sa nu -i faci nimic; caci stiu acum ca te temi de Dumnezeu, întrucît n'ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pentru Mine.`` 13Avraam a ridicat ochii, si a vazut înapoia lui un berbece, încurcat cu coarnele într'un tufis; si Avraam s'a dus de a luat berbecele, si l -a adus ca ardere de tot în locul fiului sau. 14Avraam a pus locului aceluia numele: ,,Domnul va purta de grija. Deaceea se zice si azi: ,,La muntele unde Domnul va purta de grija1.`` 15Ingerul Domnului a chemat a doua oara din ceruri pe Avraam, 16si a zis: ,,Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentruca ai facut lucrul acesta, si n'ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, 17te voi binecuvînta foarte mult si-ti voi înmulti foarte mult samînta, si anume: ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii; si samînta ta va stapîni cetatile vrajmasilor ei. 18Toate neamurile pamîntului vor fi binecuvîntate în samînta ta, pentruca ai ascultat de porunca Mea!`` 19Avraam s -a întors la slugile sale, si s-au sculat si au plecat împreuna la Beer-Seba, caci Avraam locuia la Beer-Seba. 20Dupa aceste lucruri, i s'a spus lui Avraam: ,,Iata, Milca a nascut si ea copii fratelui tau Nahor, 21si anume pe Ut, întîiul sau nascut, pe Buz, fratele sau, pe Chemuel, tatal lui Aram, 22pe Chesed, pe Hazo, pe Pildas, pe Iidlaf si pe Betuel. 23Betuel a nascut pe Rebeca. Acestia sînt cei opt fii, pe cari i -a nascut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. 24Tiitoarea lui, numita Reuma, a nascut si ea, pe Tebah, Gaham, Tahas si Maaca.
Geneza, 23
1Viata Sarei a fost de o suta douazeci si sapte de ani: acestia sînt anii vietii Sarei. 2Sara a murit la Chiriat-Arba, adica Hebron, în tara Canaan; si Avraam a venit sa jaleasca pe Sara si s'o plînga. 3Avraam s'a sculat apoi dinaintea moartei sale, si a vorbit astfel fiilor lui Het: 4,,Eu sînt strain si venetic printre voi, dati-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca sa-mi îngrop moarta si s'o ridic dinaintea mea.`` 5Fiii lui Het au raspuns astfel lui Avraam: 6,,Asculta-ne, domnule! Tu esti ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapati moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri sa-ti îngropi moarta în mormîntul lui.`` 7Avraam s'a sculat si s'a aruncat cu fata la pamînt înaintea norodului tarii, adica înaintea fiilor lui Het. 8Si le -a vorbit astfel: ,,Daca gasiti cu cale sa-mi îngrop moarta si s'o iau dinaintea ochilor mei, ascultati-ma, si rugati pentru mine pe Efron, fiul lui Tohar, 9sa-mi dea pestera Macpela, care -i a lui, si care este chiar la marginea ogorului lui; sa mi - o dea în schimbul pretului ei, ca sa-mi slujeasca drept loc pentru îngropare în mijlocul vostru.`` 10Efron era si el acolo în mijlocul fiilor lui Het. Si Efron, Hetitul, a raspuns lui Avraam, în auzul fiilor lui Het si în auzul tuturor celor ce treceau pe poarta cetatii: 11,,Nu, domnul meu, asculta-ma! Îti daruiesc ogorul si-ti daruiesc si pestera care este în el. Ti le daruiesc în fata fiilor norodului meu: si îngroapa-ti moarta.`` 12Avraam s'a aruncat cu fata la pamînt înaintea norodului tarii. 13Si a vorbit astfel lui Efron, în auzul norodului tarii: ,,Asculta-ma, te rog! Îti dau pretul ogorului: primeste -l dela mine; si-mi voi îngropa moarta în el.`` 14Si Efron a raspuns astfel lui Avraam: 15,,Domnul meu, asculta-ma! O bucata de pamînt de patru sute de sicli de argint, ce este aceasta între mine si tine? Îngroapa-ti dar moarta!`` 16Avraam a înteles pe Efron. Si Avraam a cîntarit lui Efron pretul cumpararii despre care vorbise, în fata fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, cari mergeau la orice negustor. 17Ogorul lui Efron din Macpela, care este fata în fata cu Mamre, ogorul si pestera din el, si toti copacii cari se aflau în ogor si în toate hotarele lui dejur împrejur, 18au fost întarite astfel ca mosie a lui Avraam, în fata fiilor lui Het si a tuturor celor ce treceau pe poarta cetatii. 19Dupa aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevasta-sa, în pestera din ogorul Macpela, care este fata în fata cu Mamre, adica Hebron, în tara Canaan. 20Ogorul si pestera din el au fost întarite astfel lui Avraam ca ogor pentru înmormîntare, de catre fiii lui Het.
Geneza, 24
1Avraam era batrîn, înaintat în vîrsta; si Domnul binecuvîntase pe Avraam în orice lucru. 2Avraam a zis celui mai batrîn rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: ,,Pune-ti te rog, mîna subt coapsa mea; 3si te voi pune sa juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului si Dumnezeul pamîntului, ca nu vei lua fiului meu o nevasta dintre fetele Cananitilor, în mijlocul carora locuiesc, 4ci te vei duce în tara si la rudele mele sa iei nevasta fiului meu Isaac.`` 5Robul i -a raspuns: ,,Poate ca femeia n'are sa vrea sa ma urmeze în tara aceasta; va trebui sa duc oare pe fiul tau în tara de unde ai iesit tu?`` 6Avraam i -a zis: ,,Sa nu care cumva sa duci pe fiul meu acolo! 7Domnul, Dumnezeul cerului, care m'a scos din casa tatalui meu si din patria mea, care mi -a vorbit si mi -a jurat, zicînd: ,,Semintei tale voi da tara aceasta,`` va trimete pe Îngerul Sau înaintea ta; si de acolo vei lua o nevasta fiului meu. 8Daca femeia nu va vrea sa te urmeze, vei fi dezlegat de juramîntul acesta, pe care te pun sa -l faci. Cu nici un chip sa nu duci însa acolo pe fiul meu.`` 9Robul si -a pus mîna subt coapsa stapînului sau Avraam, si i -a jurat ca are sa pazeasca aceste lucruri. 10Robul a luat zece camile dintre camilele stapînului sau, si a plecat, avînd cu el toate lucrurile de pret ale stapînului sau. S'a sculat, si a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. 11A lasat camilele sa se odihneasca, în genunchi, afara din cetate, lînga o fîntîna. Era seara, pe vremea cînd ies femeile sa scoata apa. 12Si a zis: ,,Doamne, Dumnezeul stapînului meu Avraam! Te rog, da-mi izbînda astazi, si îndura-Te de stapînul meu Avraam. 13Iata, stau lînga izvorul acesta de apa, si fetele oamenilor din cetate vin sa scoata apa. 14Fa ca fata careia îi voi zice: ,,Pleaca-ti vadra, te rog, ca sa beau,`` si care va raspunde: ,,Bea, si am sa dau de baut si camilelor tale,`` sa fie aceea, pe care ai rînduit -o Tu pentru robul Tau Isaac! Si prin aceasta voi cunoaste ca Te-ai îndurat de stapînul meu.`` 15Nu sfîrsise el înca de vorbit, si -a iesit, cu vadra pe umar, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcai, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. 16Fata era foarte frumoasa; era fecioara, si nici un barbat n'avusese legaturi cu ea. Ea s'a pogorît la izvor, si -a umplut vadra si s'a suit iaras. 17Robul a alergat înaintea ei, si a zis: ,,Da-mi, te rog, sa beau putina apa din vadra ta.`` 18,,Bea, domnul meu,`` a raspuns ea. Si s'a grabit de a plecat vadra pe mîna, si i -a dat sa bea. 19Dupa ce i -a dat si a baut de s'a saturat, a zis: ,,Am sa scot apa si pentru camilele tale, pîna vor bea si se vor satura.`` 20A varsat în graba vadra în adapatoare, si a alergat iaras la fîntîna ca sa scoata apa; si a scos pentru toate camilele lui. 21Omul o privea cu mirare si fara sa zica nimic, ca sa vada daca Domnul a facut sa -i izbuteasca sau nu calatoria. 22Cînd s'au saturat camilele de baut, omul a luat o veriga de aur, de greutatea unei jumatati de siclu si doua bratari, grele de zece sicli de aur. 23Si a zis: ,,A cui fata esti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatalui tau, ca sa ramînem peste noapte?`` 24Ea a raspuns: ,,Eu sînt fata lui Betuel, fiul Milcai si al lui Nahor.`` 25Si i -a zis mai departe: ,,Avem paie si nutret din belsug, si este si loc de gazduit peste noapte.`` 26Atunci omul a plecat capul, si s'a aruncat cu fata la pamînt înaintea Domnului, 27zicînd: ,,Binecuvîntat sa fie Domnul, Dumnezeul stapînului meu Avraam, care n'a parasit îndurarea si credinciosia Lui fata de stapînul meu! Domnul m'a îndreptat în casa fratilor stapînului meu.`` 28Fata a alergat si a istorisit mamei sale acasa cele întîmplate. 29Rebeca avea un frate, numit Laban. Si Laban a alergat afara la omul acela, la izvor. 30Vazuse veriga si bratarile în mînile sorei sale, si auzise pe soru-sa Rebeca spunînd: ,,Asa mi -a vorbit omul acela.`` A venit dar la omul acela, care statea lînga camile la izvor, 31si a zis: ,,Vino, binecuvîntatul Domnului! Pentruce stai afara? Am pregatit casa, si am pregatit un loc pentru camile.`` 32Omul a intrat în casa. Laban a pus sa descarce camilele, a dat paie si nutret camilelor si a adus apa pentru spalat picioarele omului aceluia si ale oamenilor cari erau cu el. 33Apoi, i -a dat sa manînce. Dar el a zis: ,,Nu manînc pîna nu voi spune ce am de spus.`` ,,Vorbeste!`` a zis Laban. 34Atunci el a zis: ,,Eu sînt robul lui Avraam. 35Domnul a umplut de binecuvîntari pe stapînul meu, care a ajuns la mare propasire. I -a dat oi si boi, argint si aur, robi si roabe, camile si magari. 36Sara, nevasta stapînului meu, a nascut, la batrîneta, un fiu stapînului meu; si lui i -a dat el tot ce are. 37Stapînul meu m'a pus sa jur, si a zis: ,,Sa nu iei fiului meu o nevasta dintre fetele Cananitilor, în tara carora locuiesc; 38ci sa te duci în casa tatalui meu si la rudele mele, ca deacolo sa iei nevasta fiului meu.`` 39Eu am zis stapînului meu: ,,Poateca femeia n'are sa vrea sa ma urmeze.`` 40Si el mi -a raspuns: ,,Domnul, înaintea caruia umblu, va trimete pe Îngerul Sau cu tine, si-ti va da izbînda în calatorie, si vei lua fiului meu o nevasta din rudele si din casa tatalui meu. 41Vei fi deslegat de juramîntul pe care mi -l faci, daca te vei duce la rudele mele; si daca nu ti -o vor da, vei fi deslegat de juramîntul pe care mi -l faci.`` 42Eu am ajuns azi la izvor, si am zis: ,,Doamne, Dumnezeul stapînului meu Avraam, daca binevoiesti sa-mi dai izbînda în calatoria pe care o fac, 43iata, eu stau la izvorul de apa, si fata care va iesi sa scoata apa, si careia îi voi zice: ,,Da-mi, te rog, sa beau putina apa din vadra ta,`` 44si care îmi va raspunde: ,,Bea tu însuti, si voi da de baut si camilelor tale,`` fata aceea sa fie nevasta pe care a rînduit -o Domnul pentru fiul stapînului meu!`` 45Înainte de a sfîrsi de vorbit în inima mea, iata ca a iesit Rebeca, cu vadra pe umar, s'a coborît la izvor, si a scos apa. Eu i-am zis: ,,Da-mi sa beau, te rog.`` 46Ea s'a grabit, si -a plecat vadra deasupra umarului, si a zis: ,,Bea, si voi da de baut si camilelor tale.`` Am baut, si a dat de baut si camilelor mele. 47Eu am întrebat -o, si am zis: ,,A cui fata esti?`` Ea a raspuns: ,,Sînt fata lui Betuel, fiul lui Nahor si al Milcai.`` I-am pus veriga în nas, si bratarile la mîni. 48Apoi am plecat capul, m'am aruncat cu fata la pamînt înaintea Domnului, si am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stapînului meu Avraam, ca m'a calauzit pe calea cea dreapta, ca sa iau pe fata fratelui stapînului meu pentru fiul lui. 49Acum, daca voiti sa aratati bunavointa si credinciosie fata de stapînul meu, spuneti-mi; daca nu, spuneti-mi iaras, ca sa ma îndrept la dreapta sau la stînga.`` 50Laban si Betuel, drept raspuns, au zis: ,,Dela Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ti mai putem spune nici rau nici bine. 51Iata, Rebeca este înaintea ta; ia -o si du-te, ca sa fie nevasta fiului stapînului tau, cum a spus Domnul.`` 52Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s'a aruncat cu fata la pamînt înaintea Domnului. 53Si robul a scos scule de argint, scule de aur, si îmbracaminte, pe cari le -a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui sau si mamei sale. 54Dupa aceea, au mîncat si au baut, el si oamenii cari erau împreuna cu el si s'au culcat. Dimineata cînd s'au sculat, robul a zis: ,,Lasati-ma sa ma întorc la stapînul meu.`` 55Fratele si mama fetei au zis: ,,Fata sa mai ramîna cîtva timp cu noi, macar vreo zece zile: pe urma, poate sa plece.`` 56El le -a raspuns: ,,Nu ma opriti, fiindca Domnul mi -a dat izbînda în calatoria mea; lasatima sa plec, si sa ma duc la stapînul meu.`` 57Atunci ei au raspuns: ,,Sa chemam pe fata, si s'o întrebam.`` 58Au chemat dar pe Rebeca, si i-au zis: ,,Vrei sa te duci cu omul acesta?`` ,,Da, vreau,`` a raspuns ea. 59Si au lasat pe sora lor Rebeca sa plece cu doica ei, cu robul lui Avraam si cu oamenii lui. 60Au binecuvîntat pe Rebeca, si i-au zis: ,,O, sora noastra, sa ajungi mama a mii de zeci de mii, si samînta ta sa stapîneasca cetatile vrajmasilor sai!`` 61Rebeca s'a sculat, împreuna cu slujnicele ei, au încalecat pe camile, si au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, si a plecat. 62Isaac se întorsese dela fîntîna ,,Lahai-Roi,`` caci locuia în tara de meazazi. 63Într'o seara, cînd Isaac iesise sa cugete în taina pe cîmp, a ridicat ochii, si s'a uitat; si iata ca veneau niste camile. 64Rebeca a ridicat si ea ochii, a vazut pe Isaac, si s'a dat jos de pe camila. 65Si a zis robului: ,,Cine este omul acesta, care vine înaintea noastra pe cîmp?`` Robul a raspuns: ,,Este stapînul meu!`` Atunci ea si -a luat mahrama, si s'a acoperit. 66Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe cari le facuse. 67Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, si el a iubit -o. Astfel a fost mîngîiat Isaac pentru pierderea mamei sale.
Geneza, 25
1Avraam a mai luat o nevasta, numita Chetura. 2Ea i -a nascut pe Zimran, pe Iocsan, pe Medan, pe Madian, pe Isbac si Suah. 3Iocsan a nascut pe Seba si pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost Asurimii, Letusimii si Leumimii. - 4Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida si Eldaa. Toti acestia sînt fiii Cheturei. 5Avraam a dat lui Isaac toate averile sale. 6Dar a dat daruri fiilor tiitoarelor sale; si, pe cînd era înca în viata, i -a îndepartat de lînga fiul sau Isaac înspre rasarit, în tara Rasaritului. 7Iata zilele anilor vietii lui Avraam: el a trait o suta saptezeci si cinci de ani. 8Avraam si -a dat duhul, si a murit, dupa o batrîneta fericita, înaintat în vîrsta si satul de zile; si a fost adaugat la poporul sau. 9Isaac si Ismael, fiii sai, l-au îngropat în pestera Macpela, în ogorul lui Efron, fiul lui Tohar, Hetitul, care este fata în fata cu Mamre. 10Acesta este ogorul, pe care -l cumparase Avraam dela fiii lui Het. Acolo au fost îngropati Avraam si nevasta-sa Sara. 11Dupa moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvîntat pe fiul sau Isaac. El locuia lînga fîntîna ,,Lahai-Roi.`` 12Iata spita neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care -l nascuse lui Avraam Egipteanca Agar, roaba Sarei. 13Iata numele fiilor lui Ismael, dupa numele lor, dupa neamurile lor: Nebaiot, întîiul nascut al lui Ismael; Chedar, Adbeel, Mibsam, 14Misma, Duma, Masa; 15Hadad, Tema, Ietur, Nafis si Chedma. 16Acestia sînt fiii lui Ismael; acestea sînt numele lor, dupa satele si taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi, dupa neamurile lor. 17Si iata anii vietii lui Ismael: o suta treizeci si sapte de ani. El si -a dat duhul, si a murit, si a fost adaugat la poporul sau. 18Fiii lui au locuit dela Havila pîna la Sur, care este în fata Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s'a asezat în fata tuturor fratilor lui. 19Iata spita neamului lui Isaac, fiul lui Avraam. Avraam a nascut pe Isaac. 20Isaac era în vîrsta de patruzeci de ani, cînd a luat de nevasta pe Rebeca, fata lui Betuel, Arameul din Padan-Aram, si sora lui Laban, Arameul. 21Isaac s'a rugat Domnului pentru nevasta-sa, caci era stearpa; si Domnul l -a ascultat: nevasta-sa Rebeca a ramas însarcinata. 22Copiii se bateau în pîntecele ei; si ea a zis: ,,Daca -i asa, pentru ce mai sînt însarcinata?`` S'a dus sa întrebe pe Domnul. 23Si Domnul i -a zis: ,,Doua neamuri sînt în pîntecele tau, Si doua noroade se vor desparti la iesirea din pîntecele tau. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decît celalt. Si cel mai mare va sluji celui mai mic.`` 24S'au împlinit zilele cînd avea sa nasca; si iata ca în pîntecele ei erau doi gemeni. 25Cel dintîi a iesit ros de tot: ca o manta de par, si de aceea i-au pus numele Esau. 26Apoi a iesit fratele sau, care tinea cu mîna de calcîi pe Esau; si deaceea i-au pus numele Iacov. Isaac era în vîrsta de sasezeci de ani, cînd s'au nascut ei. 27Baietii acestia s'au facut mari. Esau a ajuns un vînator îndemînatic, un om care îsi petrecea vremea mai mult pe cîmp; dar Iacov era un om linistit, care statea acasa în corturi. 28Isaac iubea pe Esau, pentruca mînca din vînatul lui; Rebeca însa iubea mai mult pe Iacov. 29Odata, pe cînd ferbea Iacov o ciorba, Esau s'a întors dela cîmp, rupt de oboseala. 30Si Esau a zis lui Iacov: ,,Da-mi, te rog, sa manînc din ciorba aceasta rosiatica, fiindca sînt rupt de oboseala.`` Pentru aceea s'a dat lui Esau numele Edom. 31Iacov a zis: ,,Vinde-mi azi dreptul tau de întîi nascut!`` 32Esau a raspuns: ,,Iata-ma, sînt pe moarte; la ce-mi slujeste dreptul acesta de întîi nascut?`` 33Si Iacov a zis: ,,Jura-mi întîi.`` Esau i -a jurat, si astfel si -a vîndut dreptul de întîi nascut lui Iacov. 34Atunci Iacov a dat lui Esau pîne si ciorba de linte. El a mîncat si a baut; apoi s'a sculat si a plecat. Astfel si -a nesocotit Esau dreptul de întîi nascut.
Geneza, 26
1În tara a venit o foamete, afara de foametea dintîi, care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s'a dus la Abimelec, împaratul Filistenilor, la Gherar. 2Domnul i S'a aratat, si i -a zis: ,,Nu te pogorî în Egipt! Ramîi în tara în care îti voi spune. 3Locuieste ca strain în tara aceasta; Eu voi fi cu tine, si te voi binecuvînta; caci toate tinuturile acestea ti le voi da tie si semintei tale, si voi tinea juramîntul pe care l-am facut tatalui tau Avraam.`` 4Îti voi înmulti samînta, ca stelele cerului; voi da semintei tale toate tinuturile acestea; si toate neamurile pamîntului vor fi binecuvîntate în samînta ta, ca rasplata 5pentruca Avraam a ascultat de porunca Mea, si a pazit ce i-am cerut, a pazit poruncile Mele, orînduirile Mele, si legile Mele.`` 6Astfel Isaac a ramas la Gherar. 7Cînd îi puneau oamenii locului aceluia întrebari cu privire la nevasta lui, el zicea: ,,Este sora mea.`` Caci îi era frica sa spuna ca este nevasta-sa, ca sa nu -l omoare oamenii locului aceluia, fiindca Rebeca era frumoasa la chip. 8Fiindca sederea lui acolo se lungise, s'a întîmplat ca Abimelec, împaratul Filistenilor, uitînduse pe fereastra, a vazut pe Isaac jucîndu-se cu nevasta-sa Rebeca. 9Abimelec a trimes sa cheme pe Isaac, si i -a zis: ,,Nu mai încape îndoiala ca e nevasta-ta. Cum ai putut zice: ,,E soru-mea?`` Isaac i -a raspuns: ,,Am zis asa, ca sa nu mor din pricina ei.`` 10Si Abimelec a zis: ,,Ce ne-ai facut? Ce usor s'ar fi putut ca vreunul din norod sa se culce cu nevasta-ta, si ne-ai fi facut vinovati.`` 11Atunci Abimelec a dat urmatoarea porunca întregului norod: ,,Cine se va atinge de omul acesta sau de nevasta lui, va fi omorît.`` 12Isaac a facut samanaturi în tara aceea, si a strîns rod însutit în anul acela; caci Domnul l -a binecuvîntat. 13Astfel omul acesta s'a îmbogatit, si a mers îmbogatindu-se din ce în ce mai mult, pîna ce a ajuns foarte bogat. 14Avea cirezi de vite si turme de oi, si un mare numar de robi: de aceea Filistenii îl pismuiau. 15Toate fîntînile, pe cari le sapasera robii tatalui sau, pe vremea tatalui sau Avraam, Filistenii le-au astupat si le-au umplut cu tarîna. 16Si Abimelec a zis lui Isaac: ,,Pleaca dela noi, caci ai ajuns mult mai puternic decît noi.`` 17Isaac a plecat de acolo si a tabarît în valea Gherar, unde s'a asezat cu locuinta. 18Isaac a sapat din nou fîntînile de apa, pe cari le sapasera robii tatalui sau Avraam, si pe cari le astupasera Filistenii, dupa moartea lui Avraam; si le -a pus iaras aceleasi nume, pe cari le pusese tatal sau. 19Robii lui Isaac au mai sapat în vale, si au dat acolo peste o fîntîna cu apa de izvor. 20Pastorii din Gherar s'au certat însa cu pastorii lui Isaac, zicînd: ,,Apa este a noastra.`` Si a pus fîntînii numele Esec, pentruca se certasera cu el. 21Apoi au sapat o alta fîntîna, pentru care iar au facut gîlceava, de aceea a numit -o Sitna. 22Pe urma s'a mutat de acolo, si a sapat o alta fîntîna, pentru care nu s'au mai certat; si a numit -o Rehobot; ,,caci``, a zis el, ,,Domnul ne -a facut loc larg, ca sa ne putem întinde în tara.`` 23De acolo s'a suit la Beer-Seba. 24Domnul i S'a aratat chiar în noaptea aceea, si i -a zis: ,,Eu sînt Dumnezeul tatalui tau Avraam; nu te teme, caci Eu sînt cu tine; te voi binecuvînta, si îti voi înmulti samînta, din pricina robului Meu Avraam.`` 25Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului, si si -a întins cortul acolo. Robii lui Isaac au sapat acolo o fîntîna. 26Abimelec a venit din Gherar la el, cu prietenul sau Ahuzat, si cu Picol, capetenia ostirii lui. 27Isaac le -a zis: ,,Pentru ce veniti la mine, voi cari ma urîti si m'ati izgonit dela voi?`` 28Ei au raspuns: ,,Vedem lamurit ca Domnul este cu tine. De aceea zicem: ,,Sa fie un juramînt între noi, între noi si tine, si sa facem un legamînt cu tine! 29Anume, jura ca nu ne vei face nici un rau, dupa cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ti-am facut numai bine, si te-am lasat sa pleci în pace. Tu acum esti binecuvîntat de Domnul.`` 30Isaac le -a dat un ospat, si au mîncat si au baut. 31S'au sculat dis de dimineata, si s'au legat unul cu altul printr'un juramînt. Isaac i -a lasat apoi sa plece, si ei l-au parasit în pace. 32In aceeas zi, niste robi ai lui Isaac au venit sa -i vorbeasca de fîntîna pe care o sapau, si iau zis: ,,Am dat de apa!`` 33Si el a numit -o Siba. De aceea s'a pus cetatii numele Beer-Seba pîna în ziua de azi. 34La vîrsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata Hetitului Beeri, si pe Basmat, fata Hetitului Elon. 35Ele au fost o pricina de mare amaraciune pentru Isaac si Rebeca.
Geneza, 27
1Isaac îmbatrînise, si ochii îi slabisera, asa ca nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, si i -a zis: ,,Fiule!`` ,,Iata-ma,`` i -a raspuns el. 2Isaac a zis: ,,Iaca am îmbatrînit, si nu stiu ziua mortii mele. 3Acum dar, te rog, ia-ti armele, tolba si arcul, du-te la cîmp, si adu-mi vînat. 4Fa-mi o mîncare, cum îmi place mie, si adu-mi s'o manînc, ca sa te binecuvinteze sufletul meu înainte de a muri.`` 5Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului sau Esau. Si Esau s'a dus la cîmp, ca sa prinda vînatul si sa -l aduca. 6Apoi Rebeca a zis fiului sau Iacov: ,,Iata, am auzit pe tatal tau vorbind astfel fratelui tau Esau: 7,,Adu-mi vînat, si fa-mi o mîncare ca sa manînc; si te voi binecuvînta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.`` 8Acum, fiule, asculta sfatul meu, si fa ce îti poruncesc. 9Du-te de ia-mi din turma doi iezi buni, ca sa fac din ei tatalui tau o mîncare gustoasa cum îi place; 10tu ai s'o duci tatalui tau s'o manînce, ca sa te binecuvinteze înainte de moartea lui.`` 11Iacov a raspuns mamei sale: ,,Iata, fratele meu Esau este paros, iar eu n'am par deloc. 12Poate ca tatal meu ma va pipai, si voi trece drept mincinos înaintea lui, si, în loc de binecuvîntare, voi face sa vina peste mine blestemul.`` 13Mama-sa i -a zis: ,,Blestemul acesta, fiule, sa cada peste mine! Asculta numai sfatul meu, si du-te de adu-mi -i.`` 14Iacov s'a dus de i -a luat, si i -a adus mamei sale, care a facut o mîncare, cum îi placea tatalui sau. 15În urma, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, cari se gaseau acasa, si le -a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tînar. 16I -a acoperit cu pielea iezilor mînile si gîtul, care era fara par. 17Si a dat în mîna fiului sau Iacov mîncarea gustoasa si pînea, pe cari le pregatise. 18El a venit la tatal sau, si a zis: ,,Tata!`` ,,Iata-ma``, a zis Isaac. ,,Cine esti tu, fiule?`` 19Iacov a raspuns tatalui sau: ,,Eu sînt Esau, fiul tau cel mai mare; am facut ce mi-ai spus. Scoala-te, rogu-te, sezi de manînca din vînatul meu, pentru ca sa ma binecuvinteze sufletul tau!`` 20Isaac a zis fiului sau: ,,Cum, l-ai si gasit, fiule?`` Si Iacov a raspuns: ,,Domnul, Dumnezeul tau, mi l -a scos înainte.`` 21Isaac a zis lui Iacov: ,,Apropie-te dar, sa te pipai, fiule, ca sa stiu daca esti cu adevarat fiul meu Esau, sau nu.`` 22Iacov s'a apropiat de tatal sau Isaac, care l -a pipait, si a zis: ,,Glasul este glasul lui Iacov, dar mînile sînt mînile lui Esau.`` 23Nu l -a cunoscut, pentruca mînile îi erau paroase, ca mînile fratelui sau Esau; si l -a binecuvîntat. 24Isaac a zis: ,,Tu esti deci fiul meu Esau?`` Si Iacov a raspuns: ,,Eu sînt.`` 25Isaac a zis: ,,Adu-mi sa manînc din vînatul fiului meu, ca sufletul meu sa te binecuvinteze.`` Iacov i -a adus, si el a mîncat; i -a adus si vin, si a baut. 26Atunci tatal sau Isaac i -a zis: ,,Apropie-te dar, si saruta-ma, fiule.`` 27Iacov s'a apropiat, si l -a sarutat. Isaac a simtit mirosul hainelor lui; apoi l -a binecuvîntat, si a zis: ,,Iata, mirosul fiului meu este ca mirosul unui cîmp, pe care l -a binecuvîntat Domnul. 28Sa-ti dea Dumnezeu roua din cer, Si grasimea pamîntului, Grîu si vin din belsug! 29Sa-ti fie supuse noroade, Si neamuri sa se închine înaintea ta! Sa fii stapînul fratilor tai, Si fiii mamei tale sa se închine înaintea ta! Blestemat sa fie oricine te va blestema, Si binecuvîntat sa fie oricine te va binecuvînta.`` 30Isaac sfîrsise de binecuvîntat pe Iacov, si abea plecase Iacov dela tatal sau Isaac, cînd fratele sau Esau s'a întors dela vînatoare. 31A facut si el o mîncare gustoasa, pe care a adus -o tatalui sau. Si a zis tatalui sau: ,,Tata, scoala-te si manînca din vînatul fiului tau, pentruca sa ma binecuvinteze sufletul tau!`` 32Tatal sau Isaac i -a zis: ,,Cine esti tu?`` Si el a raspuns: ,,Eu sînt fiul tau cel mai mare, Esau.`` 33Isaac s'a spaimîntat foarte tare, si a zis: ,,Cine este atunci cel ce a prins vînat, si mi l -a adus? Eu am mîncat din toate, înainte de a veni tu, si l-am binecuvîntat. Deaceea va ramînea binecuvîntat. 34Cînd a auzit Esau cuvintele tatalui sau, a scos mari tipete, pline de amaraciune, si a zis tatalui sau: ,,Binecuvinteaza-ma si pe mine, tata!`` 35Isaac a zis: ,,Fratele tau a venit cu viclesug, si ti -a luat binecuvîntarea.`` 36Esau a zis: ,,Da, nu degeaba i-au pus numele Iacov; caci m'a înselat de doua ori. Mi -a luat dreptul de întîi nascut, si iata -l acum ca a venit de mi -a luat si binecuvîntarea!`` Si a zis: ,,N-ai pastrat nici o binecuvîntare pentru mine?`` 37Isaac a raspuns, si a zis lui Esau: ,,Iata, l-am facut stapîn peste tine, si i-am dat ca slujitori pe toti fratii lui, l-am înzestrat cu grîu si vin din belsug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?`` 38Esau a zis tatalui sau: ,,N'ai decît aceasta singura binecuvîntare, tata? Binecuvinteaza-ma si pe mine, tata!`` Si Esau a ridicat glasul si a plîns. 39Tatal sau Isaac a raspuns, si i -a zis: ,,Iata! Locuinta ta va fi lipsita de grasimea pamîntului Si de roua cerului, de sus. 40Vei trai din sabia ta, Si vei sluji fratelui tau; Dar cînd te vei rascula, Vei scutura jugul lui de pe gîtul tau!`` 41Esau a prins ura pe Iacov, din pricina binecuvîntarii, cu care -l binecuvîntase tatal sau. Si Esau zicea în inima sa: ,,Zilele de bocet pentru tatal meu sînt aproape, si apoi am sa ucid pe fratele meu Iacov.`` 42Si au spus Rebecii cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimes atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tînar, si i -a zis: ,,Iata, fratele tau Esau vrea sa se rasbune pe tine, omorîndu-te. 43Acum, fiule, asculta sfatul meu: scoala-te, fugi la fratele meu Laban în Haran; 44si ramîi la el cîtava vreme, pîna se va potoli mînia fratelui tau, 45pîna va trece dela tine urgia fratelui tau, si va uita ce i-ai facut. Atunci voi trimete sa te cheme. Pentru ce sa fiu lipsita de voi amîndoi într'o zi?`` 46Rebeca a zis lui Isaac: ,,M'am scîrbit de viata, din pricina fetelor lui Het. Daca Iacov va lua o asemenea nevasta, dintre fetele lui Het, dintre fetele tarii acesteia, la ce-mi mai este buna viata?``
Geneza, 28
1Isaac a chemat pe Iacov, l -a binecuvîntat, si i -a dat porunca aceasta: ,,Sa nu-ti iei nevasta dintre fetele lui Canaan. 2Scoala-te, du-te la Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatal mamei tale, si ia-ti de acolo o nevasta, dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale. 3Dumnezeul cel atotputernic sa te binecuvinteze, sa te faca sa cresti si sa te înmultesti, ca sa ajungi o ceata de noroade! 4Sa-ti dea binecuvîntarea lui Avraam, tie si semintei tale cu tine, ca sa stapînesti tara în care locuiesti ca strain, si pe care a dat -o lui Avraam.`` 5Si Isaac a trimes pe Iacov, care s'a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecii, mama lui Iacov si a lui Esau. 6Esau a vazut ca Isaac binecuvîntase pe Iacov, si -l trimesese la Padan-Aram, ca sa-si ia nevasta de acolo, si ca, binecuvîntîndu -l, îi daduse porunca aceasta: ,,Sa nu-ti iei nevasta dintre fetele lui Canaan.`` 7A vazut ca Iacov ascultase de tatal sau si de mama sa, si plecase la Padan-Aram. 8Esau a înteles astfel ca fetele lui Canaan nu -i placeau tatalui sau Isaac. 9Si Esau s'a dus la Ismael. El a mai luat de nevasta, pe lînga nevestele pe cari le avea, pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, si sora lui Nebaiot. 10Iacov a plecat din Beer-Seba, si si -a luat drumul spre Haran. 11A ajuns într'un loc unde a ramas peste noapte, caci asfintise soarele. A luat o piatra de acolo, a pus -o capatîi, si s'a culcat în locul acela. 12Si a visat o scara rezemata de pamînt, al carei vîrf ajungea pîna la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau si se pogorau pe scara aceea. 13Si Domnul statea deasupra ei, si zicea: ,,Eu sînt Domnul, Dumnezeul tatalui tau Avraam, si Dumnezeul lui Isaac.`` Pamîntul pe care esti culcat, ti -l voi da tie si semintei tale. 14Samînta ta va fi ca pulberea pamîntului; te vei întinde la apus si la rasarit, la meaza-noapte si la meaza-zi; si toate familiile pamîntului vor fi binecuvîntate în tine si în samînta ta. 15Iata, Eu sînt cu tine; te voi pazi pretutindeni pe unde vei merge, si te voi aduce înapoi în tara aceasta; caci nu te voi parasi, pîna nu voi împlini ce-ti spun.`` 16Iacov s'a trezit din somn, si a zis: ,,Cu adevarat, Domnul este în locul acesta, si eu n'am stiut.`` 17I -a fost frica, si a zis: ,,Cît de înfricosat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!`` 18Si Iacov s'a sculat dis de dimineata, a luat piatra pe care o pusese capatîi, a pus -o ca stîlp de aducere aminte, si a turnat untdelemn pe vîrful ei. 19A dat locului acestuia numele Betel; dar mai înainte cetatea se chema Luz. 20Iacov a facut o juruinta, si a zis: ,,Daca va fi Dumnezeu cu mine si ma va pazi în timpul calatoriei pe care o fac, daca-mi va da pîne sa manînc si haine sa ma îmbrac, 21si daca ma voi întoarce în pace în casa tatalui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; 22piatra aceasta, pe care am pus -o ca stîlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, si Îti voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.``
Geneza, 29
1Iacov a pornit la drum, si s'a dus în tara celor ce locuiesc la Rasarit. 2S'a uitat înainte, si iata ca pe cîmp era o fîntîna; si lînga ea erau trei turme de oi, cari se odihneau; caci la fîntîna aceasta obicinuiau ciobanii sa-si adape turmele. Si piatra de pe gura fîntînii era mare. 3Toate turmele se strîngeau acolo; ciobanii pravaleau piatra de pe gura fîntînii, adapau turmele, si apoi puneau piatra iaras la loc pe gura fîntînii. 4Iacov a zis pastorilor: ,,Fratilor, de unde sînteti?`` ,,Din Haran,`` au raspuns ei. 5El le -a zis: ,,Cunoasteti pe Laban, fiul lui Nahor?`` ,,Îl cunoastem,`` i-au raspuns ei. 6El le -a zis: ,,Este sanatos?`` ,,Sanatos``, au raspuns ei. Si tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile. 7El a zis: ,,Iata, soarele este înca sus, si -i prea devreme ca sa strîngeti vitele: adapati oile, apoi duceti-va si pasteti-le iaras.`` 8Ei au raspuns: ,,Nu putem, pîna nu se vor strînge toate turmele; atunci se pravaleste piatra de pe gura fîntînii, si vom adapa oile.`` 9Pe cînd le vorbea el înca, vine Rahela cu oile tatalui sau; caci ea le pazea. 10Cînd a vazut Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, si turma lui Laban, fratele mamei sale, s'a apropiat, a pravalit piatra de pe gura fîntînii, si a adapat turma lui Laban, fratele mamei sale. 11Apoi Iacov a sarutat pe Rahela, si a început sa plînga tare. 12Iacov a spus Rahelei ca este ruda cu tatal ei, ca este fiul Rebecii. Si ea a dat fuga de a spus tatalui sau. 13Cum a auzit Laban de Iacov, fiul sorei sale, i -a alergat înainte, l -a îmbratisat, l -a sarutat, si l -a adus în casa. Iacov a istorisit lui Laban toate cele întîmplate. 14Si Laban i -a zis: ,,Cu adevarat, tu esti os din oasele mele, si carne din carnea mea!`` Iacov a stat la Laban o luna. 15Apoi Laban a zis lui Iacov: ,,Fiindca esti ruda cu mine, sa-mi slujesti oare degeaba? Spunemi ce simbrie vrei?`` 16Laban însa avea doua fete: cea mai mare se numea Lea, si cea mai mica Rahela. 17Lea avea ochii slabi; dar Rahela era frumoasa la statura si mîndra la fata. 18Iacov iubea pe Rahela, si a zis: ,,Îti voi sluji sapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mica.`` 19Si Laban a raspuns: ,,Mai bine sa ti -o dau tie, decît s'o dau altuia. Ramîi la mine!`` 20Astfel Iacov a slujit sapte ani pentru Rahela; si anii acestia i s'au parut ca vreo cîteva zile, pentruca o iubea. 21În urma Iacov a zis lui Laban: ,,Da-mi nevasta, caci mi s -a împlinit sorocul, ca sa intru la ea.`` 22Laban a adunat pe toti oamenii locului si a facut un ospat. 23Seara, a luat pe fiica-sa Lea, si a adus -o la Iacov, care s -a culcat cu ea. 24Si Laban a dat ca roaba fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. 25A doua zi dimineata, iata ca era Lea. Atunci Iacov a zis lui Laban: ,,Ce mi-ai facut? Nu tiam slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m'ai înselat?`` 26Laban a raspuns: ,,În locul acesta nu -i obicei sa se dea cea mai tînara înaintea celei mai mari. 27Ispraveste saptamîna cu aceasta, si-ti vom da si pe cealalta pentru slujba, pe care o vei mai face la mine alti sapte ani.`` 28Iacov a facut asa, si a ispravit saptamîna cu Lea; apoi Laban i -a dat de nevasta pe fiica-sa Rahela. 29Si Laban a dat ca roaba fetei sale Rahela, pe roaba sa Bilha. 30Iacov a intrat si la Rahela, pe care o iubea mai mult decît pe Lea; si a mai slujit la Laban alti sapte ani. 31Domnul a vazut ca Lea nu era iubita; si a facut -o sa aiba copii, pe cînd Rahela era stearpa. 32Lea a ramas însarcinata, si a nascut un fiu, caruia i -a pus numele Ruben (Vedeti fiu); ,,caci``, a zis ea, ,,Domnul a vazut mîhnirea mea, si acum barbatul meu are sa ma iubeasca negresit.`` 33A ramas iaras însarcinata, si a nascut un fiu; si a zis: ,,Domnul a auzit ca nu eram iubita, si mi -a dat si pe acesta.`` De aceea, i -a pus numele Simeon (Ascultare). 34Iar a ramas însarcinata, si a nascut un fiu; si a zis: ,,De data aceasta, barbatul meu se va alipi de mine, caci i-am nascut trei fii.`` De aceea i -a pus numele Levi (Alipire). 35A ramas iaras însarcinata, si a nascut un fiu; si a zis: ,,De data aceasta, voi lauda pe Domnul.`` Deaceea i -a pus numele Iuda (Laudat fie Domnul). Si a încetat sa mai nasca.
Geneza, 30
1Cînd a vazut Rahela ca nu face copii lui Iacov, a pismuit pe soru-sa, si a zis lui Iacov: ,,Da-mi copii, ori mor!`` 2Iacov s'a mîniat pe Rahela, si a zis: ,,Sînt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te -a oprit sa ai copii?`` 3Ea a zis: ,,Iata roaba mea Bilha; culca-te cu ea, ca sa nasca pe genunchii mei, si sa am si eu copii prin ea.`` 4Si i -a dat de nevasta pe roaba ei Bilha; si Iacov s'a culcat cu ea. 5Bilha a ramas însarcinata, si a nascut lui Iacov un fiu. 6Rahela a zis: ,,Mi -a facut Dumnezeu dreptate, si mi -a auzit glasul, si mi -a daruit un fiu.`` De aceea i -a pus numele Dan (A judecat). 7Bilha, roaba Rahelii, a ramas iar însarcinata, si a nascut lui Iacov un al doilea fiu. 8Rahela a zis: ,,Am luptat cu Dumnezeu împotriva sorei mele, si am biruit.`` Deaceea i -a pus numele Neftali (Luptele lui Dumnezeu). 9Cînd a vazut Lea ca nu mai naste, a luat pe roaba sa Zilpa, si a dat -o lui Iacov de nevasta. 10Zilpa, roaba Leii, a nascut lui Iacov un fiu. 11,,Cu noroc!`` a zis Lea. De aceea i -a pus numele Gad (Noroc). 12Zilpa, roaba Leii, a nascut un al doilea fiu lui Iacov. 13,,Ce fericita sînt!`` a zis Lea; ,,caci femeile ma vor numi fericita.` De aceea i -a pus numele Aser (Fericit). 14Ruben a iesit odata afara, pe vremea seceratului grîului, si a gasit mandragore pe cîmp. Le -a adus mamei sale Lea. Atunci Rahela a zis Leii: ,,Da-mi, te rog, din mandragorele fiului tau.`` 15Ea i -a raspuns: ,,Nu-ti ajunge ca mi-ai luat barbatul, de vrei sa iei si mandragorele fiului meu?`` Si Rahela a zis: ,,Ei bine! poate sa se culce cu tine în noaptea aceasta, pentru mandragorele fiului tau.`` 16Seara, pe cînd se întorcea Iacov dela cîmp, Lea i -a iesit înainte, si a zis: ,,La mine ai sa vii, caci te-am cumparat cu mandragorele fiului meu.`` Si în noaptea aceea s'a culcat cu ea. 17Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a ramas însarcinata, si a nascut lui Iacov al cincilea fiu. 18Lea a zis: ,,M'a rasplatit Dumnezeu, pentruca am dat barbatului meu pe roaba mea.`` De aceea i -a pus numele Isahar (Rasplatire). 19Lea a ramas iaras însarcinata, si a nascut un al saselea fiu lui Iacov. 20Lea a zis: ,,Frumos dar mi -a dat Dumnezeu! De data aceasta, barbatul meu va locui cu mine, caci i-am nascut sase fii.`` Deaceea i -a pus numele Zabulon (Locuinta). 21În urma, a nascut o fata, careia i -a pus numele Dina (Judecata). 22Dumnezeu Si -a adus aminte de Rahela, a ascultat -o, si a facut -o sa aiba copii. 23Ea a ramas însarcinata, si a nascut un fiu; si a zis: ,,Mi -a luat Dumnezeu ocara!`` 24Si i -a pus numele Iosif (Adaos), zicînd: ,,Domnul sa-mi mai adauge un fiu!`` 25Dupa ce a nascut Rahela pe Iosif, Iacov a zis lui Laban: ,,Lasa-ma sa plec, ca sa ma duc acasa, în tara mea. 26Da-mi nevestele si copiii, pentru cari ti-am slujit, si voi pleca; fiindca stii ce slujba ti-am facut.`` 27Laban i -a zis: ,,Daca am capatat trecere înaintea ta, mai zaboveste; vad bine ca Domnul m'a binecuvîntat din pricina ta; 28hotaraste-mi simbria ta, si ti -o voi da.`` 29Iacov i -a raspuns: ,,Stii cum ti-am slujit, si cum ti-au propasit vitele cu mine; 30caci putinul pe care -l aveai înainte de venirea mea, a crescut mult, si Domnul te -a binecuvîntat ori încotro am mers eu. Acum, cînd am sa muncesc si pentru casa mea?`` 31Laban a zis: ,,Ce sa-ti dau?`` Si Iacov a raspuns: ,,Sa nu-mi dai nimic. Daca te învoiesti cu ce-ti voi spune, îti voi paste turma si mai departe, si o voi pazi. 32Azi am sa trec prin toata turma ta; am sa pun deoparte din oi orice miel sein si pestrit si orice miel negru, si din capre tot ce este pestrit si sein. Aceasta sa fie simbria mea. 33Iata cum se va dovedi cinstea mea: deacum încolo, cînd ai sa vii sa-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein si pestrit între capre si negru între miei, si se va gasi la mine, sa fie socotit ca furat.`` 34Laban a zis: ,,Bine! fie asa cum ai zis.`` 35În aceeas zi, a pus deoparte tapii baltati si pestriti, toate caprele seine si pestrite, toate cele ce aveau alb pe ele, si toti mieii cari erau negri. Le -a dat în mînile fiilor sai. 36Apoi a pus o departare de trei zile de drum între el si Iacov; si Iacov pastea celelalte oi ale lui Laban. 37Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal si de platan; a despoiat de pe ele fasii de coaja, si a facut sa se vada albeata care era pe nuiele. 38Apoi a pus nuielele, pe cari le despoiase de coaja în jgheaburi, în adapatori, subt ochii oilor cari veneau sa bea, ca atunci cînd vor veni sa bea, sa zamisleasca. 39Oile zamisleau uitîndu-se la nuiele, si faceu miei baltati, seini si pestriti. 40Iacov despartea mieii acestia, si abatea fetele oilor din turma lui Laban catre cele seine si baltate. Si -a facut astfel turme deosebite, pe cari nu le -a împreunat cu turma lui Laban. 41Oridecîteori se înferbîntau oile cele mai tari, Iacov punea nuielele în jghiaburi, subt ochii oilor, ca ele sa zamisleasca uitîndu-se la nuiele. 42Cînd oile erau slabe, nu punea nuielele; asa ca cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari pentru Iacov. 43Omul acela s'a îmbogatit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi si roabe, camile si magari.
Geneza, 31
1Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, cari ziceau: ,,Iacov a luat tot ce era al tatalui nostru, si cu averea tatalui nostru si -a agonisit el toata bogatia aceasta.`` 2Iacov s'a uitat si la fata lui Laban; si iata ca ea nu mai era ca înainte. 3Atunci Domnul a zis lui Iacov: ,,Întoarce-te în tara parintilor tai si în locul tau de nastere; si Eu voi fi cu tine.`` 4Iacov a trimes de a chemat pe Rahela si pe Lea, la cîmp la turma lui. 5El le -a zis: ,,Dupa fata tatalui vostru, vad bine ca el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatalui meu a fost cu mine. 6Voi însiva stiti ca am slujit tatalui vostru cu toata puterea mea. 7Si tatal vostru m'a înselat: de zece ori mi -a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i -a îngaduit sa ma pagubeasca. 8Ci cînd zicea el: ,,Mieii pestriti sa fie simbria ta,`` toate oile faceau miei pestriti. Si cînd zicea: ,,Mieii baltati sa fie simbria ta,`` toate oile faceau miei baltati. 9Dumnezeu a luat astfel toata turma tatalui vostru, si mi -a dat -o mie. 10Pe vremea cînd se înferbîntau oile, eu am ridicat ochii, si am vazut în vis ca tapii si berbecii cari sareau pe capre si pe oi, erau baltati, pestriti si seini. 11Si Îngerul lui Dumnezeu mi -a zis în vis: ,,Iacove!`` ,,Iata-ma``, am raspuns eu. 12El a zis: ,,Ridica ochii, si priveste: toti tapii si berbecii, cari sar pe capre si pe oi, sînt baltati, pestriti si seini; caci am vazut tot ce ti -a facut Laban. 13Eu sînt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stîlp de aducere aminte, unde Mi-ai facut o juruinta. Acum, scoala-te, iesi din tara aceasta, si întoarce-te în tara ta de nastere.`` 14Rahela si Lea au raspuns, si i-au zis: ,,Mai avem noi oare parte si mostenire în casa tatalui nostru? 15Nu sîntem noi oare privite de el ca niste straine, fiindca ne -a vîndut, si ne -a mîncat si banii? 16Toata bogatia, pe care a luat -o Dumnezeu dela tatal nostru, este a noastra, si a copiilor nostri. Fa acum tot ce ti -a spus Dumnezeu.`` 17Iacov s'a sculat, si a pus pe copiii si nevestele sale calari pe camile. 18Si -a luat toata turma si toate averile pe cari le avea: turma, pe care o agonisise în Padan- Aram; si a plecat la tatal sau Isaac, în tara Canaan. 19Pe cînd Laban se dusese sa-si tunda oile, Rahela a furat idolii tatalui sau; 20si Iacov a înselat pe Laban, Arameul, caci nu l -a înstiintat de fuga sa. 21A fugit astfel cu tot ce avea; s'a sculat, a trecut Rîul (Eufrat), si s -a îndreptat spre muntele Galaad. 22A treia zi, au dat de veste lui Laban ca Iacov a fugit. 23Laban a luat cu el pe fratii sai, l -a urmarit cale de sapte zile, si l -a ajuns la muntele Galaad. 24Dar Dumnezeu S -a aratat noaptea în vis lui Laban, Arameul, si i -a zis: ,,Fereste-te sa spui o vorba rea lui Iacov!`` 25Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov îsi întinsese cortul pe munte; Laban si -a întins si el cortul cu fratii lui, pe muntele Galaad. 26Atunci Laban a zis lui Iacov: ,,Ce-ai facut? Pentruce m'ai înselat, si mi-ai luat fetele ca pe niste roabe luate cu sabia? 27Pentruce ai fugit pe ascuns, m'ai înselat, si nu mi-ai dat de stire? Te-as fi lasat sa pleci în mijlocul veseliei si al cîntecelor, în sunet de timpane si alauta. 28Nu mi-ai îngaduit nici macar sa-mi sarut nepotii si fetele! Ca un nebun ai lucrat. 29Mîna mea este destul de tare ca sa va fac rau; dar Dumnezeul tatalui vostru mi -a zis în noaptea trecuta: ,,Fereste-te sa spui o vorba rea lui Iacov!`` 30Dar acum, odata ce ai plecat, pentruca te topesti de dor dupa casa tatalui tau, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?`` 31Drept raspuns, Iacov a zis lui Laban: ,,Am fugit, fiindca mi-era frica, gîndindu-ma ca poate îmi vei lua înapoi fetele tale. 32Dar sa piara acela la care îti vei gasi dumnezeii tai! În fata fratilor nostri, cerceteaza si vezi ce -i la mine din ale tale, si ia-ti -l.`` Iacov nu stia ca Rahela îi furase. 33Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leii, în cortul celor doua roabe, si n'a gasit nimic. A iesit din cortul Leii, si a intrat în cortul Rahelii. 34Rahela luase idolii, îi pusese subt samarul camilei, si sezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n'a gasit nimic. 35Ea a zis tatalui sau: ,,Domnul meu, sa nu te superi daca nu ma pot scula înaintea ta; caci mi -a venit rînduiala femeilor.`` A cautat peste tot, dar n'a gasit idolii. 36Iacov s'a mîniat, si a certat pe Laban. A luat din nou cuvîntul, si i -a zis: ,,Care este nelegiuirea mea si care este pacatul meu, de ma urmaresti cu atîta înversunare? 37Mi-ai scormonit toate lucrurile, si ce ai gasit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fratilor mei si fratilor tai, ca sa judece ei între noi amîndoi! 38Iata, am stat la tine doua zeci de ani; oile si caprele nu ti s'au starpit, si n'am mîncat berbeci din turma ta. 39Nu ti-am adus acasa vite sfasiate de fiare: eu însumi te-am despagubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea. 40Ziua ma topeam de caldura, iar noaptea ma prapadeam de frig, si-mi fugea somnul de pe ochi. 41Iata, douazeci de ani am stat în casa ta, ti-am slujit patrusprezece ani pentru cele doua fete ale tale, si sase ani pentru turma ta, si de zece ori mi-ai schimbat simbria. 42Daca n'as fi avut cu mine pe Dumnezeul tatalui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mîinile goale. Dar Dumnezeu a vazut suferinta mea si osteneala mîinilor mele, si ieri noapte a rostit judecata.`` 43Drept raspuns, Laban a zis lui Iacov: ,,Fiicele acestea sînt fiicele mele, copiii acestia sînt copiii mei, turma aceasta este turma mea, si tot ce vezi este al meu. Si ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe cari i-au nascut? 44Vino, sa facem amîndoi un legamînt, si legamîntul acesta sa slujeasca de marturie între mine si tine!`` 45Iacov a luat o piatra, si a pus -o ca stîlp de aducere aminte. 46Iacov a zis fratilor sai: ,,Strîngeti pietre.`` Ei au strîns petre, si au facut o movila; si au mîncat acolo pe movila. 47Laban a numit -o Iegar-Sahaduta (Movila marturiei), si Iacov a numit -o Galed (Movila marturiei). 48Laban a zis: ,,Movila aceasta sa slujeasca azi de marturie între mine si tine!`` Deaceea iau pus numele Galed. 49Se mai numeste si Mitpa (Veghiere), pentruca Laban a zis: ,,Domnul sa vegheze asupra mea si asupra ta, cînd ne vom pierde din vedere unul pe altul. 50Daca vei asupri pe fetele mele, si daca vei mai lua si alte neveste afara de fetele mele, ia bine seama ca nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine si tine.`` 51Laban a zis lui Iacov: ,,Iata movila aceasta, si iata stîlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine si tine. 52Movila aceasta sa fie martora si stîlpul acesta sa fie martor ca nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, si nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta si peste stîlpul acesta, ca sa ne facem rau. 53Dumnezeul lui Avraam si al lui Nahor, Dumnezeul tatalui lor sa judece între noi.`` Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac. 54Iacov a adus o jertfa pe munte, si a poftit pe fratii lui sa manînce; ei au mîncat, si au ramas toata noaptea pe munte. 55Laban s'a sculat disdedimineata, si -a sarutat nepotii si fetele, si i -a binecuvîntat. Apoi a plecat si s'a întors la locuinta lui.
Geneza, 32
1Iacov si -a vazut de drum; si l-au întîlnit îngerii lui Dumnezeu. 2Cînd i -a vazut, Iacov a zis: ,,Aceasta este tabara lui Dumnezeu!`` De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabara îndoita). 3Iacov a trimes înainte niste soli la fratele sau Esau, în tara Seir, în tinutul lui Edom. 4El le -a dat porunca urmatoare: ,,Iata ce sa spuneti domnului meu Esau: ,,Asa vorbeste robul tau Iacov: ,,Am locuit la Laban, si am ramas la el pîna acum; 5am boi, magari, oi, robi si roabe, si trimet sa dea de stire lucrul acesta domnului meu, ca sa capat trecere înaintea ta.`` 6Solii s'au întors înapoi la Iacov, si au zis: ,,Ne-am dus la fratele tau Esau; si el vine înaintea ta, cu patru sute de oameni.`` 7Iacov s'a spaimîntat foarte mult, si l -a apucat groaza. A împartit în doua tabere oamenii pe cari -i avea cu el, oile, boii si camilele, 8si a zis: ,,Daca vine Esau împotriva uneia din tabere si o bate, tabara care va ramînea, va putea sa scape.`` 9Iacov a zis: ,,Dumnezeul tatalui meu Avraam, Dumnezeul tatalui meu Isaac! Tu Doamne, care mi-ai zis: ,,Întoarce-te în tara ta si în locul tau de nastere, si voi îngriji ca sa-ti mearga bine! 10Eu sînt prea mic pentru toate îndurarile si pentru toata credinciosia, pe care ai aratat -o fata de robul Tau; caci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, si iata ca acum fac doua tabere. 11Izbaveste-ma, Te rog, din mîna fratelui meu, din mîna lui Esau! Caci ma tem de el, ca sa nu vina si sa ma loveasca, pe mine, pe mame si pe copii. 12Si Tu ai zis: ,,Eu voi îngriji ca sa-ti mearga bine, si-ti voi face samînta ca nisipul marii, care, de mult ce este, nu se poate numara.`` 13Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el, si a pus de -o parte, ca dar pentru fratele sau Esau: 14doua sute de capre si douazeci de tapi, doua sute de oi si doua zeci de berbeci, 15treizeci de camile alaptatoare cu mînjii lor, patruzeci de vaci si zece tauri, douazeci de magarite si zece magarusi. 16Le -a dat robilor sai, turma cu turma deosebit, si a poruncit robilor sai: ,,Treceti înaintea mea, si lasati o departare între fiecare turma.`` 17A dat celui dintîi porunca urmatoare: ,,Cînd te va întîlni fratele meu Esau, si te va întreba: ,,Al cui esti? Unde te duci? Si a cui este turma aceasta dinaintea ta?`` 18sa raspunzi: ,,A robului tau Iacov; ea este un dar, trimes domnului meu Esau; si el însus vine în urma noastra.`` 19A dat aceeas porunca celui de al doilea, celui de al treilea, si tuturor celor ce mînau turmele: ,,Asa sa vorbiti domnului meu Esau, cînd îl veti întîlni. 20Sa spuneti: ,,Iata, robul tau Iacov vine si el dupa noi.`` Caci îsi zicea el: ,,Îl voi potoli cu darul acesta, care merge înaintea mea; în urma îl voi vedea fata în fata, si poate ca ma va primi cu bunavointa.`` 21Astfel darul a trecut înainte, iar el a ramas în tabara în noaptea aceea. 22Tot în noaptea aceea s'a sculat, a luat pe cele doua neveste ale lui, pe cele doua roabe, si pe cei unsprezece copii ai lui, si a trecut vadul Iabocului. 23I -a luat, i -a trecut pîrîul, si a trecut tot ce avea. 24Iacov însa a ramas singur. Atunci un om s'a luptat cu el pîna în revarsatul zorilor. 25Vazînd ca nu -l poate birui, omul acesta l -a lovit la încheietura coapsei, asa ca i s'a scrîntit încheietura coapsei lui Iacov, pe cînd se lupta cu el. 26Omul acela a zis: ,,Lasa-ma sa plec, caci se revarsa zorile.`` Dar Iacov a raspuns: ,,Nu Te voi lasa sa pleci pîna nu ma vei binecuvînta.`` 27Omul acela i -a zis: ,,Cum îti este numele?`` ,,Iacov,`` a raspuns el. 28Apoi a zis: ,,Numele tau nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Celce lupta cu Dumnezeu); caci ai luptat cu Dumnezeu si cu oameni, si ai fost biruitor.`` 29Iacov l -a întrebat: ,,Spune-mi, Te rog, numele Tau.`` El a raspuns: ,,Pentru ce Îmi ceri numele?`` Si l -a binecuvîntat acolo. 30Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Fata lui Dumnezeu); ,,caci``, a zis el, ,,am vazut pe Dumnezeu fata în fata, si totus am scapat cu viata.`` 31Rasarea soarele cînd a trecut pe lînga Peniel. Însa Iacov schiopata din coapsa. 32Iata de ce, pîna în ziua de azi, Israelitii nu manînca vîna de la încheietura coapsei; caci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vîna.
Geneza, 33
1Iacov a ridicat ochii, si s'a uitat; si iata ca Esau venea cu patru sute de oameni. Atunci a împartit copiii între Lea, Rahela, si cele doua roabe. 2A pus în frunte roabele cu copiii lor, apoi pe Lea cu copiii ei, si la urma pe Rahela cu Iosif. 3El însus a trecut înaintea lor; si s'a aruncat cu fata la pamînt de sapte ori, pîna ce s'a apropiat de tot de fratele sau. 4Esau a alergat înaintea lui; l -a îmbratisat, i s'a aruncat pe grumaz, si l -a sarutat. Si au plîns. 5Esau, ridicînd ochii, a vazut femeile si copiii, si a zis: ,,Cine sînt aceia?`` Si Iacov a raspuns: ,,Sînt copiii, pe cari i -a dat Dumnezeu robului tau.`` 6Roabele s'au apropiat, cu copiii lor, si s'au aruncat cu fata la pamînt; 7Lea si copiii ei deasemenea s'au apropiat, si s'au aruncat cu fata la pamînt; în urma s'au apropiat Iosif si Rahela si s'au aruncat cu fata la pamînt. 8Esau a zis: ,,Ce ai de gînd sa faci cu toata tabara aceea pe care am întîlnit -o?`` Si Iacov a raspuns: ,,Voiesc sa capat trecere cu ea înaintea domnului meu.`` 9Esau a zis: ,,Eu am din belsug, pastreaza, frate, ce este al tau.`` 10Si Iacov a raspuns: ,,Nu; te rog, daca am capatat trecere înaintea ta, primeste darul acesta din mîna mea; caci m'am uitat la fata ta cum se uita cineva la Fata lui Dumnezeu, si tu m'ai primit cu bunavointa. 11Primeste deci darul meu, care ti -a fost adus, fiindca Dumnezeu m'a umplut de bunatati, si am de toate.`` Astfel a staruit de el, si Esau a primit. 12Esau a zis: ,,Haidem sa plecam si sa pornim la drum; eu voi merge înaintea ta.`` 13Iacov i -a raspuns: ,,Domnul meu vede ca copiii sînt micsori, si am oi si vaci fatate; daca le-am sili la drum o singura zi, toata turma va pieri. 14Domnul meu s'o ia înaintea robului sau; si eu voi veni încet pe urma, la pas cu turma, care va merge înaintea mea, si la pas cu copiii, pîna voi ajunge la domnul meu în Seir.`` 15Esau a zis: ,,Vreau sa las cu tine macar o parte din oamenii mei.`` Si Iacov a raspuns: ,,Pentruce aceasta? Mi-ajunge sa capat trecere înaintea ta, domnul meu!`` 16În aceeas zi, Esau a luat drumul înapoi la Seir. 17Iacov a plecat mai departe la Sucot. Si -a zidit o casa, si a facut colibi pentru turme. Deaceea s'a dat locului aceluia numele Sucot (Colibi). 18La întoarcerea lui din Padan-Aram, Iacov a ajuns cu bine în cetatea Sihem, în tara Canaan, si a tabarît înaintea cetatii. 19Partea de ogor, pe care îsi întinsese cortul, a cumparat -o dela fiii lui Hamor, tatal lui Sihem, cu o suta de chesita. 20Si acolo, a ridicat un altar, pe care l -a numit El-Elohe-Israel (Domnul este Dumnezeul lui Israel).
Geneza, 34
1Dina, fata pe care o nascuse lui Iacov Lea, a iesit sa vada pe fetele tarii. 2Ea a fost zarita de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul tarii. El a pus mîna pe ea, s'a culcat cu ea si a necinstit -o. 3S'a lipit cu toata inima de Dina, fata lui Iacov, a iubit fata, si a cautat s'o linisteasca. 4Dupa aceea Sihem a zis tatalui sau Hamor: ,,Ia-mi de nevasta pe fata aceasta!`` 5Iacov a aflat ca -i necinstise pe fiica-sa Dina; si fiindca fiii sai erau cu vitele la pasune, Iacov a tacut pîna la întoarcerea lor. 6Hamor, tatal lui Sihem, s'a dus la Iacov ca sa -i vorbeasca. 7Dar cînd s'au întors fiii lui Iacov dela pasune, si au auzit lucrul acesta, s'au suparat si s'au mîniat foarte tare; pentruca Sihem savîrsise o miselie în Israel, culcîndu-se cu fata lui Iacov: asa ceva n'ar fi trebuit sa se faca niciodata. 8Hamor le -a vorbit astfel: ,,Fiul meu Sihem s'a lipit cu toata inima de fata voastra; va rog, dati -i -o de nevasta, 9si încuscriti-va cu noi; voi dati-ne fetele voastre, si luati pentru voi pe ale noastre. 10Locuiti cu noi; tara va sta înainte, ramîneti în ea, faceti negot si cumparati pamînturi în ea.`` 11Sihem a zis tatalui si fratilor Dinei: ,,Sa capat trecere înaintea voastra, si va voi da ce-mi veti cere. 12Cereti-mi o zestre cît de mare si cît de multe daruri, si voi da tot ce-mi veti zice; numai dati-mi fata de nevasta.`` 13Fiii lui Iacov au raspuns, si au vorbit cu viclesug lui Sihem si tatalui sau Hamor, pentruca Sihem necinstise pe sora lor Dina. 14Ei i-au zis: ,,Este un lucru pe care nu -l putem face sa dam pe sora noastra unui om netaiat împrejur; caci ar fi o ocara pentru noi. 15Nu ne vom învoi la asa ceva decît daca va faceti si voi ca noi, si daca orice parte barbateasca dintre voi se va taia împrejur. 16Atunci va vom da pe fetele noastre, si vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi, si vom face împreuna un singur norod. 17Dar daca nu voiti sa ne ascultati si sa va taiati împrejur, ne vom lua fata si vom pleca.`` 18Cuvintele lor au placut lui Hamor si lui Sihem, fiul lui Hamor. 19Tînarul n'a pregetat sa faca lucrul acesta, caci iubea pe fata lui Iacov, si era cel mai bine vazut în casa tatalui sau. 20Hamor si fiul lui Sihem s'au dus la poarta cetatii, si au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor: 21,,Oamenii acestia au gînduri de pace fata de noi; sa ramîna dar în tara, si sa faca negot; tara este destul de larga pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor, si le vom da de neveste pe fetele noastre. 22Dar oamenii acestia nu vor voi sa locuiasca împreuna cu noi, ca sa alcatuim un singur popor, decît daca orice parte barbateasca dintre noi se va taia împrejur, dupa cum si ei însisi sînt taiati împrejur. 23Turmele lor, averile lor si toate vitele lor, vor fi atunci ale noastre. Sa primim numai ce cer ei, ca sa ramîna la noi.`` 24Toti ceice treceau pe poarta cetatii, au ascultat pe Hamor si pe fiul sau Sihem; si toti barbatii au fost taiati împrejur, toti ceice treceau pe poarta cetatii. 25A treia zi, pe cînd sufereau ei înca, cei doi fii ai lui Iacov, Simeon si Levi, fratii Dinei, siau luat fiecare sabia, s'au napustit asupra cetatii, care se credea în liniste, si au ucis pe toti barbatii. 26Au trecut de asemenea prin ascutisul sabiei pe Hamor si pe fiul sau Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, si au iesit afara. 27Fiii lui Iacov s'au aruncat asupra celor morti, si au jafuit cetatea, pentruca necinstisera pe sora lor. 28Le-au luat oile, boii si magarii, tot ce era în cetate si ce era pe cîmp; 29le-au luat ca prada de razboi toate bogatiile, copiii si nevestele, si tot ce se gasea în case. 30Atunci Iacov a zis lui Simeon si lui Levi: ,,Voi m'ati nenorocit, facîndu-ma urît locuitorilor tarii, Cananitilor si Feresitilor. N'am supt porunca mea decît un mic numar de oameni; ei se vor strînge împotriva mea, ma vor bate, si voi fi nimicit, eu si casa mea.`` 31Ei au raspuns: ,,Se cuvenea oare sa se poarte cu sora noastra cum se poarta cu o curva?``
Geneza, 35
1Dumnezeu a zis lui Iacov: ,,Scoala-te, suie-te la Betel, locuieste acolo, si ridica acolo un altar Dumnezeului, care ti S'a aratat cînd fugeai de fratele tau Esau.`` 2Iacov a zis casei lui si tuturor celor ce erau cu el: ,,Scoateti dumnezeii straini cari sînt în mijlocul vostru, curatiti-va, si schimbati-va hainele, 3ca sa ne sculam, si sa ne suim la Betel; caci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m'a ascultat în ziua necazului meu, si care a fost cu mine în calatoria, pe care am facut -o.`` 4Ei au dat lui Iacov toti dumnezeii straini, cari erau în mînile lor, si cerceii pe cari -i purtau în urechi. Iacov i -a îngropat în pamînt supt stejarul de lînga Sihem. 5Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu s'a raspîndit peste cetatile, cari -i înconjurau, asa ca locuitorii lor n'au urmarit pe fiii lui Iacov. 6Iacov si toti ceice erau cu el, au ajuns la Luz, adica Betel, în tara Canaan. 7A zidit acolo un altar, si a numit locul acela: ,,El-Betel`` (Dumnezeul Betelului), caci acolo i se descoperise Dumnezeu, cînd fugea de fratele sau. 8Debora, doica Rebecii, a murit; si a fost îngropata mai jos de Betel, subt stejarul caruia i s'a pus numele: ,,Stejarul jalei.`` 9Dumnezeu S'a aratat iaras lui Iacov, dupa întoarcerea lui din Padan-Aram, si l -a binecuvîntat. 10Dumnezeu i -a zis: ,,Numele tau este Iacov; dar nu te vei mai chema Iacov, ci numele tau va fi Israel.`` Si i -a pus numele Israel. 11Dumnezeu i -a zis: ,,Eu sînt Dumnezeul Cel Atotputernic. Creste si înmulteste-te; un neam si o multime de neamuri se vor naste din tine, si chiar împarati vor iesi din coapsele tale. 12Tie îti voi da tara pe care am dat -o lui Avraam si lui Isaac, si voi da tara aceasta semintei tale dupa tine.`` 13Dumnezeu S'a înaltat dela el, în locul unde îi vorbise. 14Si Iacov a ridicat un stîlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stîlp de piatra, pe care a adus o jertfa de bautura, si a turnat untdelemn. 15Iacov a numit locul unde îi vorbise Dumnezeu, Betel. 16Apoi au plecat din Betel; si mai era o departare bunicica pîna la Efrata, cînd Rahelei i-au venit durerile nasterii. A avut o nastere grea; 17si în timpul durerilor nasterii, moasa i -a zis: ,,Nu te teme, caci mai ai un fiu!`` 18Si pe cînd îsi dadea ea sufletul, caci tragea sa moara, i -a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele): dar tatal sau l -a numit Beniamin (Fiul dreptei). 19Rahela a murit, si a fost îngropata pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem. 20Iacov a ridicat un stîlp pe mormîntul ei: acesta este stîlpul depe mormîntul Rahelei, care este si azi. 21Israel a plecat mai departe; si si -a întins cortul dincolo de Migdal-Eder. 22Pe cînd locuia Israel în tinutul acesta, Ruben s'a dus si s'a culcat cu Bilha, tiitoarea tatalui sau. Si Israel a aflat. 23Fiii Leii: Ruben, întîiul nascut al lui Iacov, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, si Zabulon. - 24Fiii Rahelii: Iosif si Beniamin. 25Fiii Bilhei, roaba Rahelii: Dan si Neftali. - 26Fiii Zilpei, roaba Leii: Gad si Aser. Acestia sînt fiii lui Iacov, cari i s'au nascut în Padan- Aram. 27Iacov a ajuns la tatal sau Isaac, la Mamre la Chiriat-Arba, care este tot una cu Hebronul, unde locuisera ca straini Avraam si Isaac. 28Zilele vietii lui Isaac au fost de o sutaoptzeci de ani. 29Isaac si -a dat duhul si a murit, si a fost adaugat la poporul sau, batrîn si satul de zile. Fiii sai Esau si Iacov l-au îngropat.
Geneza, 36
1Iata spita neamului lui Esau, adica Edom. 2Esau si -a luat neveste dintre fetele Canaanului pe: Ada, fata Hetitului Elon, pe Oholibama, fata Anei, fata Hevitului Tibeon, 3si pe Basmat, fata lui Ismael, sora lui Nebaiot. - 4Ada a nascut lui Esau pe Elifaz; Basmat a nascut pe Reuel; 5si Oholibama a nascut pe Ieus, Iaelam si Core. Acestia sînt fiii lui Esau, cari i s'au nascut în tara Canaan. - 6Esau si -a luat nevestele, fiii si fiicele, toata lumea din casa, turmele, toate vitele, si toata averea pe care si -o agonisise în tara Canaan, si s'a dus într'o alta tara, departe de fratele sau Iacov. 7Caci bogatiile lor erau prea mari ca sa poata locui împreuna, si tinutul în care locuiau ca straini nu le mai putea ajunge din pricina turmelor lor. 8Esau s'a asezat în muntele Seir. Esau înseamna Edom. 9Iata spita neamului lui Esau, tatal Edomitilor, în muntele Seir. 10Iata numele fiilor lui Esau: Elifaz, fiul Adei, nevasta lui Esau; Reuel, fiul Basmatei, nevasta lui Esau. - 11Fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Tefo, Gaetam si Chenaz. 12Si Timna era tiitoarea lui Elifaz, fiul lui Esau; ea a nascut lui Elifaz pe Amalec. Acestia sînt fiii Adei, nevasta lui Esau. 13Iata fiii lui Reuel: Nahat, Zerah, Sama si Miza. Acestia sînt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. - 14Iata fiii Oholibamei, fata Anei, fata lui Tibeon, nevasta lui Esau: Ea a nascut lui Esau pe Ieus, Iaelam si Core. 15Iata capeteniile semintiilor iesite din fiii lui Esau. -Iata fiii lui Elifaz, întîiul nascut al lui Esau: capetenia Teman, capetenia Omar, capetenia Tefo, capetenia Chenaz, 16capetenia Core, capetenia Gaetam, capetenia Amalec. Acestia sînt capeteniile iesite din Elifaz, în tara Edom. Acestia sînt fiii Adei. - 17Iata fiii lui Reuel, fiul lui Esau: capetenia Nahat, capetenia Zerah, capetenia Sama, capetenia Miza. Acestia sînt capeteniile iesite din Reuel, în tara Edom. Acestia sînt fiii Basmatei, nevasta lui Esau. 18Iata fiii Oholibamei, nevasta lui Esau: capetenia Ieus, capetenia Iaelam, capetenia Core. Acestia sînt capeteniile iesite din Oholibama, fata Anei, nevasta lui Esau. 19Acestia sînt fiii lui Esau, si acestia sînt capeteniile semintiilor lor. Esau înseamna Edom. 20Iata fiii lui Seir, Horitul, vechii locuitori ai tarii: Lotan, Sobal, Tibeon, Ana, 21Dison, Eter si Disan. Acestia sînt capeteniile Horitilor, fiii lui Seir, în tara Edom. - 22Fiii lui Lotan au fost: Hori si Hemam. Sora lui Lotan a fost Timna. 23Iata fiii lui Sobal: Alvan, Manahat, Ebal, Sefo si Onam. - 24Iata fiii lui Tibeon: Aia si Ana. Ana acesta a gasit izvoarele calde în pustie, cînd pastea magarii tatalui sau Tibeon. 25Iata fiii lui Ana: Dison si Oholibama, fata lui Ana. - 26Iata fiii lui Dison: Hemdan, Esban, Itran si Cheran. - 27Iata fiii lui Eter: Bilhan, Zaavan si Acan. - 28Iata fiii lui Disan: Ut si Aran. 29Iata capeteniile Horitilor: capetenia Lotan, capetenia Sobal, capetenia Tibeon, capetenia Ana, 30capetenia Dison, capetenia Eter, capetenia Disan. Acestia sînt capeteniile Horitilor, capeteniile pe cari le-au avut în tara lui Seir. 31Iata împaratii cari au împaratit în tara Edom, înainte de a împarati un împarat peste copiii lui Israel. - 32Bela, fiul lui Beor, a împaratit peste Edom; si numele cetatii lui era Dinhaba. - 33Bela a murit; si în locul lui a împaratit Iobab, fiul lui Zerah din Botra. - 34Iobab a murit; si în locul lui, a împaratit Husam, din tara Temanitilor. - 35Husam a murit; si, în locul lui, a împaratit Hadad, fiul lui Bedad. El a batut pe Madian în cîmpia Moabului. Numele cetatii lui era Avit. 36Hadad a murit; si, în locul lui, a împaratit Samla, din Masreca. 37Samla a murit; si, în locul lui, a împaratit Saul, din Rehobot pe Rîul. 38Saul a murit; si, în locul lui a împaratit Baal-Hanan, fiul lui Acbor. 39Baal-Hanan, fiul lui Acbor, a murit; si, în locul lui a împaratit Hadar. Numele cetatii lui era Pau; si numele nevestei lui era Mehetabeel, fata lui Matred, fata lui Mezahab. 40Iata numele capeteniilor iesite din Esau, dupa semintiile lor, dupa tinuturile lor, si dupa numele lor: capetenia Timna, capetenia Alva, capetenia Ietet, 41capetenia Oholibama, capetenia Ela, capetenia Pinon, 42capetenia Chenaz, capetenia Teman, capetenia Mibtar, 43capetenia Magdiel, capetenia Iram. Acestia sînt capeteniile lui Edom, dupa locuintele lor, în tara, pe care o aveau. Acesta este Esau, tatal Edomitilor.
Geneza, 37
1Iacov a locuit în tara Canaan, unde locuise ca strain tatal sau. 2Iata istoria lui Iacov. Iosif, la vîrsta de saptesprezece ani, pastea oile cu fratii lui; baiatul acesta era cu fiii Bilhei si cu fiii Zilpei, nevestele tatalui sau. Si Iosif spunea tatalui lor vorbele lor cele rele. 3Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toti ceilalti fii ai sai, pentruca îl nascuse la batrîneta; si i -a facut o haina pestrita. 4Fratii lui au vazut ca tatal lor îl iubea mai mult decît pe ei toti, si au început sa -l urasca. Nu puteau sa -i spuna nicio vorba prieteneasca. 5Iosif a visat un vis, si l -a istorisit fratilor sai, cari l-au urît si mai mult. 6El le -a zis: ,,Ia ascultati ce vis am visat! 7Noi eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; si iata ca snopul meu s'a ridicat si a statut în picioare; iar snopii vostri l-au înconjurat, si s'au aruncat cu fata la pamînt înaintea lui.`` 8Fratii lui i-au zis: ,,Doar n'ai sa împaratesti tu peste noi? Doar n'ai sa ne cîrmuiesti tu pe noi?`` Si l-au urît si mai mult, din pricina visurilor lui si din pricina cuvintelor lui. 9Iosif a mai visat un alt vis, si l -a istorisit fratilor sai. El a zis: ,,Am mai visat un vis! Soarele, luna, si unsprezece stele se aruncau cu fata la pamînt înaintea mea.`` 10L -a istorisit tatalui sau si fratilor sai. Tatal sau l -a mustrat, si i -a zis: ,,Ce înseamna visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta si fratii tai, sa ne aruncam cu fata la pamînt înaintea ta?`` 11Fratii sai au început sa -l pismuiasca; dar tatal sau a tinut minte lucrurile acestea. 12Fratii lui Iosif se dusesera la Sihem, ca sa pasca oile tatalui lor. 13Israel a zis lui Iosif: ,,Fratii tai pasc oile la Sihem! Vino, caci vreau sa te trimet la ei.`` ,,Iatama, sînt gata,`` a raspuns el. 14Israel i -a zis: ,,Du-te, rogu-te, si vezi daca fratii tai sînt sanatosi, si daca oile sînt bine; si adu-mi vesti.`` L -a trimes astfel din valea Hebronului si Iosif a ajuns la Sihem. 15Pe cînd ratacea pe cîmp, l -a întîlnit un om. Omul acela l -a întrebat: ,,Ce cauti?`` 16,,Caut pe fratii mei,`` a raspuns Iosif; ,,spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?`` 17Si omul acela a zis: ,,Au plecat de aici; caci i-am auzit spunînd: ,,Haidem la Dotan.`` Iosif s'a dus dupa fratii sai, si i -a gasit la Dotan. 18Ei l-au zarit de departe, si pîna sa se apropie de ei, s'au sfatuit sa -l omoare.`` 19Ei au zis unul catre altul: ,,Iata ca vine fauritorul de visuri! 20Veniti acum, sa -l omorîm si sa -l aruncam într'una din aceste gropi; vom spune ca l -a mîncat o fiara salbatica, si vom vedea ce se va alege de visurile lui.`` 21Ruben a auzit lucrul acesta, si l -a scos din mînile lor. El a zis: ,,Sa nu -i luam viata!`` 22Ruben le -a zis: ,,Sa nu varsati sînge; ci mai bine aruncati -l în groapa aceasta care este în pustie, si nu puneti mîna pe el.`` Caci avea de gînd sa -l scape din mînile lor, si sa -l aduca înapoi la tatal sau. 23Cînd a ajuns Iosif la fratii sai, acestia l-au desbracat de haina lui, de haina cea pestrita, pe care o avea pe el. 24L-au luat si l-au aruncat în groapa. Groapa aceasta era goala: nu era apa în ea. 25,,Apoi au sezut sa manînce. Ridicîndu-si ochii, au vazut o ceata de Ismaeliti venind din Galaad; camilele lor erau încarcate cu tamîie, cu leac alinator si smirna, pe cari le duceau în Egipt. 26Atunci Iuda a zis fratilor sai: ,,Ce vom cîstiga sa ucidem pe fratele nostru si sa -i ascundem sîngele? 27Veniti mai bine sa -l vindem Ismaelitilor, si sa nu punem mîna pe el, caci este fratele nostru, carne din carnea noastra.`` Si fratii lui l-au ascultat. 28La trecerea negustorilor madianiti, au tras si au scos pe Iosif afara din groapa, si l-au vîndut cu douazeci de sicli de argint Ismaelitilor, cari l-au dus în Egipt. 29Ruben s'a întors la groapa; si iata ca Iosif nu mai era în groapa. El si -a rupt hainele, 30s'a întors la fratii sai, si a zis: ,,Baiatul nu mai este! Ce ma voi face eu?`` 31Ei au luat atunci haina lui Iosif; si junghiind un tap, i-au muiat haina în sînge. 32Au trimes tatalui lor haina cea pestrita, punînd sa -i spuna: ,,Iata ce am gasit! Vezi daca este haina fiului tau sau nu.`` 33Iacov a cunoscut -o, si a zis: ,,Este haina fiului meu! O fiara salbatica l -a mîncat! Da, Iosif a fost facut bucati!`` 34Si si -a rupt hainele, si -a pus un sac pe coapse, si a jalit multa vreme pe fiul sau. 35Toti fiii si toate fiicele lui au venit ca sa -l mîngîie; dar el nu voia sa primeasca nici o mîngîiere, ci zicea: ,,Plîngînd ma voi pogorî la fiul meu în locuinta mortilor.`` Si plîngea astfel pe fiul sau. 36Madianitii l-au vîndut în Egipt lui Potifar, un dregator al lui Faraon, si anume capetenia strajerilor.
Geneza, 38
1În vremea aceea, Iuda a parasit pe fratii sai, si a tras la un om din Adulam, numit Hira. 2Acolo, Iuda a vazut pe fata unui Cananit, numit Sua; a luat -o de nevasta, si s'a culcat cu ea. 3Ea a ramas însarcinata, si a nascut un fiu, pe care l -a numit Er. 4A ramas iaras însarcinata, si a mai nascut un fiu, caruia i -a pus numele Onan. 5A mai nascut iaras un fiu, caruia i -a pus numele Sela; Iuda era la Czib, cînd a nascut ea. 6Iuda a luat întîiului sau nascut Er, o nevasta numita Tamar. 7Er, întîiul nascut al lui Iuda, era rau înaintea Domnului; si Domnul l -a omorît. 8Atunci Iuda a zis lui Onan: ,,Du-te la nevasta fratelui tau, ia -o de nevasta, ca cumnat, si ridica samînta fratelui tau.`` 9Onan, stiind ca samînta aceasta n'are sa fie a lui, varsa samînta pe pamînt ori de cîte ori se culca cu nevasta fratelui sau, ca sa nu dea samînta fratelui sau. 10Ce facea el n'a placut Domnului, care l -a omorît si pe el. 11Atunci Iuda a zis norei sale Tamar: ,,Ramîi vaduva în casa tatalui tau, pîna va creste fiul meu Sela.`` Zicea asa ca sa nu moara si Sela ca fratii lui. Tamar s'a dus, si a locuit în casa tatalui ei. 12Au trecut multe zile, si fata lui Sua, nevasta lui Iuda, a murit. Dupa ce au trecut zilele de jale, Iuda s'a suit la Timna, la cei ce -i tundeau oile, el si prietenul sau Hira, Adulamitul. 13Au dat de veste Tamarei despre lucrul acesta, si i-au zis: ,,Iata ca socru-tau se suie la Timna, ca sa-si tunda oile.`` 14Atunci ea si -a lepadat hainele de vaduva, s'a acoperit cu o mahrama, s'a îmbracat în alte haine, si a sezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; caci vedea ca Sela se facuse mare, si ea nu -i fusese data de nevasta. 15Iuda a vazut -o, si a luat -o drept curva, pentru ca îsi acoperise fata. 16S'a abatut la ea din drum, si a zis: ,,Lasa-ma sa ma culc cu tine!`` Caci n'a cunoscut -o ca era noru-sa. Ea a zis: ,,Ce-mi dai ca sa te culci cu mine?`` 17El a raspuns: ,,Am sa-ti trimet un ied din turma mea.`` Ea a zis: ,,Îmi dai un zalog, pîna îl vei trimete?`` 18El a raspuns: ,,Ce zalog sa-ti dau?`` Ea a zis: ,,Inelul tau, lantul tau, si toiagul pe care -l ai în mîna.`` El i le -a dat. Apoi s'a culcat cu ea; si ea a ramas însarcinata dela el. 19Ea s'a sculat, si a plecat; si -a scos mahrama si s'a îmbracat iaras în hainele de vaduva. 20Iuda a trimes iedul prin prietenul sau Adulamitul, ca sa scoata zalogul din mînile femeii. Dar acesta n'a gasit -o. 21A întrebat pe oamenii locului, si a zis: ,,Unde este curva aceea, care statea aici la Enaim, pe drum?`` Ei au raspuns: ,,N'a fost nici o curva aici.`` 22Adulamitul s'a întors la Iuda, si i -a spus: ,,N'am gasit -o; si chiar oamenii de acolo au zis: ,,N'a fost nici o curva aici.`` 23Iuda a zis: ,,Tina ce a luat, numai sa nu ne facem de rîs. Iata, am trimes iedul acesta, si n'ai gasit -o.`` 24Cam dupa trei luni, au venit si au spus lui Iuda: ,,Tamar, noru-ta, a curvit, si a ramas chiar însarcinata în urma curvirii ei.`` Si Iuda a zis: ,,Scoateti -o afara ca sa fie arsa.`` 25Dupa ce au scos -o afara, ea a trimes sa spuna socrului sau: ,,Dela omul acela, ale cui sînt lucrurile acestea, am ramas eu însarcinata; vezi, te rog, al cui este inelul acesta, lanturile acestea, si toiagul acesta.`` 26Iuda le -a cunoscut, si a zis: ,,Ea este mai putin vinovata decît mine, fiindca n'am dat -o de nevasta fiului meu Sela.`` Si nu s'a mai împreunat cu ea deatunci. 27Cînd i -a venit vremea sa nasca, iata ca în pîntecele ei erau doi gemeni. 28Si în timpul nasterii, unul a scos mîna înainte; moasa i -a apucat mîna, si a legat -o cu un fir ros, zicînd: ,,Acesta a iesit cel dintîi.`` 29Dar el a tras mîna înapoi, si a iesit frate-sau. Atunci moasa a zis: ,,Ce spartura ai facut!`` De aceea i -a pus numele Peret (Spartura). 30În urma a iesit fratele lui, care avea firul ros la mîna; de aceea i-au pus numele Zerah (Caramiziu). Iosif în Egipt.
Geneza, 39
1Iosif a fost dus în Egipt; si Potifar, dregatorul lui Faraon, capetenia strajerilor, un Egiptean, l -a cumparat dela Ismaelitii cari -l adusesera acolo. 2Domnul a fost cu Iosif, asa ca toate îi mergeau bine; el locuia în casa stapînului sau, Egipteanul. 3Stapînul lui a vazut ca Domnul era cu el, si ca Domnul facea sa -i mearga bine ori dece se apuca. 4Iosif a capatat mare trecere înaintea stapînului sau, care l -a luat în slujba lui, l -a pus mai mare peste casa lui, si i -a încredintat tot ce avea. 5De îndata ce Potifar l -a pus mai mare peste casa lui si peste tot ce avea, Domnul a binecuvîntat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; si binecuvîntarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasa, fie la cîmp. 6Egipteanul a lasat pe mînile lui Iosif tot ce avea, si n'avea alta grija decît sa manînce si sa bea. Dar Iosif era frumos la statura, si placut la chip. 7Dupa cîtava vreme, s'a întîmplat ca nevasta stapînului sau a pus ochii pe Iosif, si a zis: ,,Culca-te cu mine!`` 8El n'a voit, si a zis nevestei stapînului sau: ,,Vezi ca stapînul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casa, si mi -a dat pe mîna tot ce are. 9El nu este mai mare decît mine în casa aceasta, si nu mi -a oprit nimic, afara de tine, pentruca esti nevasta lui. Cum as putea sa fac eu un rau atît de mare si sa pacatuiesc împotriva lui Dumnezeu?`` 10Macar ca ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n'a voit sa se culce si sa se împreune cu ea. 11Într'o zi, cînd intrase în casa, ca sa-si faca lucrul, si cînd nu era acolo nici unul din oamenii casei, 12ea l -a apucat de haina, zicînd: ,,Culca-te cu mine!`` El i -a lasat haina în mîna, si a fugit afara din casa. 13Cînd a vazut ea ca -i lasase haina în mîna, si fugise afara, 14a chemat oamenii din casa, si le -a zis: ,,Vedeti, ne -a adus un Evreu ca sa-si bata joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca sa se culce cu mine, dar eu am tipat în gura mare. 15Si, cînd a vazut ca ridic glasul si strig, si -a lasat haina lînga mine si a fugit afara.`` 16Si a pus haina lui Iosif lînga ea pîna s'a întors acasa stapînul lui. 17Atunci i -a vorbit astfel: ,,Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca sa-si bata joc de mine. 18Si cum am ridicat glasul si am tipat, si -a lasat haina lînga mine, si a fugit afara.`` 19Dupa ce a auzit cuvintele nevestei sale, care -i zicea: ,,Iata ce mi -a facut robul tau,`` stapînul lui Iosif s'a mîniat foarte tare. 20A luat pe Iosif, si l -a aruncat în temnita în locul unde erau închisi întemnitatii împaratului; si astfel Iosif a stat acolo, în temnita. 21Domnul a fost cu Iosif, si Si -a întins bunatatea peste el. L -a facut sa capete trecere înaintea mai marelui temnitei. 22Si mai marele temnitei a pus subt privegherea lui pe toti întemnitatii cari erau în temnita. Si nimic nu se facea acolo decît prin el. 23Mai marele temnitei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mîna, pentruca Domnul era cu el. Si Domnul îi dadea izbînda în tot ce facea.
Geneza, 40
1Dupa cîtava vreme, s'a întîmplat ca paharnicul si pitarul împaratului Egiptului au suparat pe stapînul lor, împaratul Egiptului. 2Faraon s'a mîniat pe cei doi dregatori ai sai: pe mai marele paharnicilor si pe mai marele pitarilor. 3Si i -a pus subt paza în casa capeteniei strajerilor, în temnita, în locul unde fusese închis Iosif. 4Capetenia strajerilor i -a pus subt privegherea lui Iosif, care facea de slujba lînga ei; si au stat mai multa vreme în temnita. 5Paharnicul si pitarul împaratului Egiptului, cari erau închisi în temnita, au visat într'o noapte amîndoi cîte un vis, si anume fiecare cîte un vis, care putea sa capete o talmacire deosebita. 6Iosif, cînd a venit dimineata la ei, s'a uitat la ei; si i -a vazut tristi. 7Atunci a întrebat pe dregatorii lui Faraon, cari erau cu el în temnita stapînului sau, si le -a zis: ,,Pentruce aveti o fata asa de posomorîta azi?`` 8Ei i-au raspuns: ,,Am visat un vis, si nu este nimeni care sa -l talmaceasca.`` Iosif le -a zis: ,,Talmacirile sînt ale lui Dumnezeu. Istorisiti-mi dar visul vostru.`` 9Mai marele paharnicilor si -a istorisit lui Iosif visul, si i -a zis: ,,În visul meu, se facea ca înaintea mea era o vita. 10Vita aceasta avea trei mladite. Cînd a început sa dea lastari, i s'a deschis floarea, si ciorchinele au facut struguri copti. 11Paharul lui Faraon era în mîna mea. Eu am luat strugurii, i-am stors în paharul lui Faraon, si am pus paharul în mîna lui Faraon.`` 12Iosif i -a zis: ,,Iata tîlmacirea visului. Cele trei mladite sînt trei zile. 13Peste trei zile Faraon te va scoate din temnita, te va pune iaras în slujba ta, si vei pune iaras paharul în mîna lui Faraon, cum obicinuiai mai înainte, cînd erai paharnicul lui. 14Dar adu-ti aminte si de mine, cînd vei fi fericit, si arata, rogu-te, bunatate fata de mine; pune o vorba buna pentru mine la Faraon, si scoate-ma din casa aceasta. 15Caci am fost luat cu sila din tara Evreilor, si chiar aici n'am facut nimic ca sa fiu aruncat în temnita.`` 16Mai marele pitarilor, vazînd ca Iosif daduse o talmacire îmbucuratoare, a zis: ,,Iata, si în visul meu, se facea ca port trei cosuri cu pîne alba pe capul meu. 17În cosul de deasupra de tot erau tot felul de bucate pentru Faraon: prajituri coapte în cuptor; si pasarile mîncau din cosul care era deasupra de tot pe capul meu.`` 18Iosif a raspuns, si a zis: ,,Iata -i tîlmacirea. Cele trei cosuri sînt trei zile. 19Peste trei zile, Faraon îti va lua capul, te va spînzura de un lemn, si carnea ti -o vor mînca pasarile.`` 20A treia zi, era ziua nasterii lui Faraon. El a dat un ospat tuturor slujitorilor sai; si a scos afara din temnita pe mai marele paharnicilor si pe mai marele pitarilor, în fata slujitorilor sai: 21pe mai marele paharnicilor l -a pus iaras în slujba lui de paharnic, ca sa puna paharul în mîna lui Faraon; 22iar pe mai marele pitarilor l -a spînzurat, dupa tîlmacirea pe care le -o daduse Iosif. 23Mai marele paharnicilor nu s'a mai gîndit însa la Iosif. L -a uitat.
Geneza, 41
1Dupa doi ani, Faraon a visat un vis. I se parea ca statea lînga rîu (Nil). 2Si iata ca sapte vaci frumoase la vedere si grase la trup s'au suit din rîu, si au început sa pasca prin mlastini. 3Dupa ele s'au mai suit din rîu alte sapte vaci urîte la vedere si slabe la trup, si s'au asezat lînga ele pe marginea rîului. 4Vacile urîte la vedere si slabe la trup au mîncat pe cele sapte vaci frumoase la vedere si grase la trup. Si Faraon s'a trezit. 5A adormit din nou, si a visat un al doilea vis. Se facea ca sapte spice de grîu grase si frumoase au crescut pe acelas pai. 6Si dupa ele au rasarit alte sapte spice slabe si arse de vîntul de rasarit. 7Spicele slabe au înghitit pe cele sapte spice grase si pline. Si Faraon s'a trezit. Iata visul. 8Dimineata, Faraon s'a turburat, si a trimes sa cheme pe toti magii si pe toti înteleptii Egiptului. Le -a istorisit visurile lui. Dar nimeni n'a putut sa le tîlmaceasca lui Faraon. 9Atunci mai marele paharnicilor a luat cuvîntul, si a zis lui Faraon: ,,Mi-aduc aminte astazi de gresala mea. 10Faraon se mîniase pe slujitorii lui; si ma aruncase în temnita, în casa capeteniei strajerilor, pe mine si pe mai marele pitarilor. 11Amîndoi am visat cîte un vis în aceeas noapte; si anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tîlmacire deosebita. 12Era acolo cu noi un tînar Evreu, rob al capeteniei strajerilor. I-am istorisit visurile noastre, si el ni le -a tîlmacit, si ne -a spus întocmai ce înseamna visul fiecaruia. 13Lucrurile s'au întîmplat întocmai dupa tîlmacirea pe care ne -o daduse el. Pe mine Faraon m'a pus iaras în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l -a spînzurat.`` 14Faraon a trimes sa cheme pe Iosif. L-au scos în graba din temnita. Iosif s'a ras, si -a schimbat hainele, si s'a dus la Faraon. 15Faraon a zis lui Iosif: ,,Am visat un vis. Nimeni nu l -a putut tîlmaci; si am aflat ca tu tîlmacesti un vis, îndata dupace l-ai auzit.`` 16Iosif a raspuns lui Faraon: ,,Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un raspuns prielnic lui Faraon!`` 17Faraon a început sa istoriseasca atunci lui Iosif: ,,În visul meu, se facea ca stateam pe malul rîului. 18Si deodata sapte vaci grase la trup si frumoase la chip s'au suit din rîu, si au început sa pasca prin mlastini. 19Dupa ele s'au suit alte sapte vaci, slabe, foarte urîte la chip, si sfrijite: n'am mai vazut altele asa de urîte în toata tara Egiptului. 20Vacile cele sfrijite si slabe au mîncat pe cele sapte vaci dintîi, cari erau grase. 21Le-au înghitit, fara sa se poata cunoaste ca intrasera în pîntecele lor; ba înca înfatisarea lor era tot asa de urîta ca mai înainte. Si m'am desteptat. 22Am mai vazut în vis sapte spice pline si frumoase, cari cresteau pe acelas pai. 23Si dupa ele au rasarit sapte spice goale, slabe, arse de vîntul de rasarit. 24Spicele slabe au înghitit pe cele sapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le -a putut tîlmaci.`` 25Iosif a zis lui Faraon: ,,Ce a visat Faraon însemneaza un singur lucru: Dumnezeu a aratat mai dinainte lui Faraon ce are sa faca. 26Cele sapte vaci frumoase înseamna sapte ani; si cele sapte spice frumoase înseamna sapte ani: este un singur vis. 27Cele sapte vaci sfrijite si urîte, cari se suiau dupa cele dintîi, înseamna sapte ani; si cele sapte spice goale, arse de vîntul de rasarit, vor fi sapte ani de foamete. 28Astfel, dupa cum am spus lui Faraon, Dumnezeu a aratat lui Faraon, ce are sa faca. 29Iata, vor fi sapte ani de mare belsug în toata tara Egiptului. 30Dupa ei vor veni sapte ani de foamete, asa ca se va uita tot belsugul acesta în tara Egiptului, si foametea va topi tara. 31Foametea aceasta care va urma va fi asa de mare ca nu se va mai cunoaste belsugul în tara. 32Cît priveste faptul ca Faraon a visat visul de doua ori, înseamna ca lucrul este hotarît din partea lui Dumnezeu, si ca Dumnezeu se va grabi sa -l aduca la îndeplinire. 33Acum, Faraon sa aleaga un om priceput si întelept, si sa -l puna în fruntea tarii Egiptului. 34Faraon sa puna prefecti în tara, ca sa ridice o cincime din roadele Egiptului în timpul celor sapte ani de belsug. 35Sa se strînga toate bucatele din acesti ani buni cari au sa vina; sa se faca, la îndemîna lui Faraon, gramezi de grîu, provizii în cetati, si sa le pazeasca. 36Bucatele acestea vor fi provizia tarii, pentru cei sapte ani de foamete, cari vor veni în tara Egiptului, pentruca tara sa nu fie prapadita de foamete.`` 37Cuvintele acestea au placut lui Faraon si tuturor slujitorilor lui. 38Si Faraon a zis slujitorilor sai: ,,Am putea noi oare sa gasim un om ca acesta, care sa aiba în el Duhul lui Dumnezeu?`` 39Si Faraon a zis lui Iosif: ,,Fiindca Dumnezeu ti -a facut cunoscut toate aceste lucruri, nu este nimeni care sa fie atît de priceput si atît de întelept ca tine. 40Te pun mai mare peste casa mea, si tot poporul meu va asculta de poruncile tale. Numai scaunul meu de domnie ma va ridica mai pe sus de tine.`` 41Faraon a zis lui Iosif: ,,Uite, îti dau stapînire peste toata tara Egiptului.`` 42Faraon si -a scos inelul din deget, si l -a pus în degetul lui Iosif; l -a îmbracat cu haine de in subtire, si i -a pus un lant de aur la gît. 43L -a suit în carul care venea dupa al lui, si strigau înaintea lui: ,,În genunchi!`` Astfel i -a dat Faraon stapînire peste toata tara Egiptului. 44Si a mai zis lui Iosif: ,,Eu sînt Faraon! Dar fara tine nimeni nu va ridica mîna nici piciorul în toata tara Egiptului.`` 45Faraon a pus lui Iosif numele: Tafnat-Paeneah (Descoperitor de taine), si i -a dat de nevasta pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. Si Iosif a pornit sa cerceteze tara Egiptului. 46Iosif era în vîrsta de treizeci de ani cînd s'a înfatisat înaintea lui Faraon, împaratul Egiptului, si a plecat de la Faraon si a strabatut toata tara Egiptului. 47În timpul celor sapte ani de rod, pamîntul a dat bucate din belsug. 48Iosif a strîns toate bucatele din acesti sapte ani de belsug în tara Egiptului. A facut provizii în cetati, punînd în fiecare cetate bucatele de pe cîmpul de primprejur. 49Iosif a strîns grîu, ca nisipul marii, atît de mult, ca au încetat sa -l mai masoare, pentru ca era fara masura. 50Înaintea anilor de foamete, i s'au nascut lui Iosif doi fii, pe care i -a nascut Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul lui On. 51Iosif a pus întîiului nascut numele Manase (Uitare); ,,caci``, a zis el, ,,Dumnezeu m'a facut sa uit toate necazurile mele si toata casa tatalui meu.`` 52Si celui de al doilea i -a pus numele Efraim (Rodire); ,,caci``, a zis el, ,,Dumnezeu m'a facut roditor în tara întristarii mele.`` 53Cei sapte ani de belsug cari au fost în tara Egiptului, au trecut. 54Si au început sa vina cei sapte ani de foamete, asa cum vestise Iosif. În toata tarile era foamete; dar în toata tara Egiptului era pîne. 55Cînd a flamînzit, în sfîrsit, toata tara Egiptului, poporul a strigat la Faraon sa -i dea pîne. Faraon a spus tuturor Egiptenilor: ,,Duceti-va la Iosif, si faceti ce va va spune el.`` 56Foametea bîntuia în toata tara. Iosif a deschis toate locurile cu provizii, si a vîndut grîu Egiptenilor. Foametea crestea din ce în ce mai mult în tara Egiptului. 57Si din toate tarile venea lumea în Egipt, ca sa cumpere grîu dela Iosif; caci în toate tarile era foamete mare.
Geneza, 42
1Cînd a auzit Iacov ca este grîu în Egipt, a zis fiilor sai: ,,Pentruce stati si va uitati unii la altii?`` 2Si a zis: ,,Iata, aud ca este grîu în Egipt; pogorîti-va, si cumparati-ne grîu de acolo, ca sa traim si sa nu murim.`` 3Zece frati ai lui Iosif s'au pogorît în Egipt, ca sa cumpere grîu. 4Iacov n'a trimes cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teama sa nu i se întîmple vreo nenorocire. 5Fiii lui Israel au venit sa cumpere si ei grîu, împreuna cu cei ce veneau pentru acelas lucru; caci în Canaan era foamete. 6Iosif era mai mare în tara; el vindea grîu la tot poporul din tara. Fratii lui Iosif au venit, si s'au aruncat cu fata la pamînt înaintea lui. 7Iosif, cum a vazut pe fratii sai, i -a cunoscut; dar s'a facut ca le este strain, le -a vorbit aspru, si le -a zis: ,,De unde veniti?`` Ei au raspuns: ,,Venim din tara Canaan, ca sa cumparam merinde.`` 8Iosif a cunoscut pe fratii sai, dar ei nu l-au cunoscut. 9Iosif si -a adus aminte de visurile, pe cari le visase cu privire la ei, si le -a zis: ,,Voi sînteti iscoade; ati venit numai ca sa cercetati locurile slabe ale tarii.`` 10Ei i-au raspuns: ,,Nu, domnul meu; robii tai au venit sa cumpere hrana. 11Noi toti sîntem fiii aceluias om; sîntem oameni de treaba, robii tai nu sînt iscoade.`` 12El le -a zis: ,,Ba nu; ati venit sa cercetati locurile slabe ale tarii.`` 13Ei au raspuns: ,,Noi, robii tai, sîntem doisprezece frati, fii ai aceluias om, din tara Canaan; si iata, cel mai tînar este azi cu tatal nostru, iar unul nu mai este în viata.`` 14Iosif le -a zis: ,,V'am spus ca sînteti iscoade. 15Iata cum veti fi încercati. Pe viata lui Faraon ca nu veti iesi de aici pîna nu va veni fratele vostru cel tînar! 16Trimeteti pe unul din voi sa aduca pe fratele vostru; iar voi, ramîneti la opreala. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare, si voi sti daca adevarul este cu voi sau nu; altfel, pe viata lui Faraon ca sînteti niste iscoade.`` 17Si i -a aruncat pe toti, trei zile în temnita. 18A treia zi, Iosif le -a zis: ,,Faceti lucrul acesta, si veti trai. Eu ma tem de Dumnezeu! 19Daca sînteti oameni de treaba, sa ramîna unul din fratii vostri închis în temnita voastra; iar ceilalti plecati, luati grîu ca sa va hraniti familiile, 20si aduceti-mi pe fratele vostru cel tînar, pentru ca vorbele voastre sa fie puse astfel la încercare si sa scapati de moarte.`` Si asa au facut. 21Ei au zis atunci unul catre altul: ,,Da; am fost vinovati fata de fratele nostru; caci am vazut nelinistea sufletului lui, cînd ne ruga, si nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.`` 22Ruben a luat cuvîntul, si le -a zis: ,,Nu va spuneam eu sa nu faceti o astfel de nelegiuire fata de baiatul acesta?`` Dar n'ati ascultat. Acum iata ca ni se cere socoteala pentru sîngele lui.`` 23Ei nu stiau ca Iosif îi întelegea, caci vorbea cu ei printr'un tîlmaci. 24Iosif a plecat la oparte dela ei, ca sa plînga. În urma s'a întors, si le -a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, si a pus sa -l lege cu lanturi în fata lor. 25Iosif a poruncit sa li se umple sacii cu grîu, sa puna argintul fiecaruia în sacul lui, si sa li se dea merinde pentru drum. Si asa s'a facut. 26Ei si-au încarcat grîul pe magari, si au plecat. 27Unul din ei si -a deschis sacul ca sa dea nutret magarului în locul unde au mas peste noapte. A vazut argintul la gura sacului, 28si a zis fratilor sai: ,,Argintul meu mi s'a dat înapoi, si iata -l în sacul meu.`` Atunci li s'a taiat inima; si au zis unul altuia, tremurînd: ,,Ce ne -a facut Dumnezeu?`` 29S'au întors la tatal lor Iacov, în tara Canaan, si i-au istorisit tot ce li se întîmplase. Ei au zis: 30,,Omul acela, care este domnul tarii, ne -a vorbit aspru, si ne -a luat drept iscoade. 31Noi i-am spus: ,,Sîntem oameni de treaba, nu sîntem iscoade. 32Sîntem doisprezece frati, fii ai tatalui nostru; unul nu mai este, si cel mai tînar este azi cu tatal nostru în tara Canaan.`` 33Si omul acela, care este domnul tarii, ne -a zis: ,,Iata cum voi cunoaste daca sînteti oameni de treaba. Lasati la mine pe unul din fratii vostri, luati merinde pentru familiile voastre, plecati, 34si aduceti-mi pe fratele vostru cel tînar. Voi sti astfel ca nu sînteti iscoade, ci sînteti oameni de treaba; apoi va voi da înapoi pe fratele vostru, si veti putea sa strabateti tara în voie.`` 35Cînd si-au golit sacii, iata ca legatura cu argintul fiecaruia era în sacul lui. Ei si tatal lor au vazut legaturile cu argintul, si s'au temut. 36Tatal lor Iacov le -a zis: ,,Voi ma lipsiti de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, si voiti sa luati si pe Beniamin. Toate acestea pe mine ma lovesc!`` 37Ruben a zis tatalui sau: ,,Sa-mi omori pe amîndoi fiii mei, daca nu-ti voi aduce înapoi pe Beniamin; da -l în mîna mea, si ti -l voi aduce înapoi.`` 38Iacov a zis: ,,Fiul meu nu se poate pogorî împreuna cu voi; caci fratele lui a murit, si el a ramas singur; daca i s'ar întîmpla vreo nenorocire în calatoria pe care o faceti, cu durere îmi veti pogorî perii mei cei albi în locuinta mortilor.``
Geneza, 43
1Foametea bîntuia greu în tara. 2Cînd au ispravit de mîncat grîul, pe care -l adusesera din Egipt, Iacov a zis fiilor sai: ,,Ducetiva iaras, si cumparati-ne ceva merinde.`` 3Iuda i -a raspuns: ,,Omul acela ne -a spus curat: ,Sa nu-mi mai vedeti fata, daca fratele vostru nu va fi cu voi.` 4Daca vrei deci sa trimeti pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî, si-ti vom cumpara merinde. 5Dar daca nu vrei sa -l trimeti, nu ne vom pogorî, caci omul acela ne -a spus: ,,Sa nu-mi mai vedeti fata, daca fratele vostru nu va fi cu voi!`` 6Israel a zis atunci: ,,Pentruce mi-ati facut un astfel de rau, si ati spus omului aceluia ca mai aveti un frate?`` 7Ei au raspuns: ,,Omul acela ne -a întrebat despre noi si familia noastra, si a zis: ,Mai traieste tatal vostru? Mai aveti vreun frate?` Si noi am raspuns la întrebarile acestea. Puteam noi sa stim ca are sa zica: ,Aduceti pe fratele vostru?`` 8Iuda a zis tatalui sau Israel: ,Trimete copilul cu mine, ca sa ne sculam si sa plecam, si vom trai si nu vom muri, noi, tu si copiii nostri. 9Raspund eu pentru el; ai sa -l ceri înapoi din mîna mea. Daca nu -l voi aduce înapoi la tine, si daca nu -l voi pune înaintea ta, vinovat sa fiu fata de tine pentru totdeauna. 10Caci daca n'am mai fi zabovit, de doua ori ne-am fi întors pîna acum.`` 11Israel, tatal lor, le -a zis: ,,Fiindca trebuie, faceti asa. Luati-va în saci ceva din cele mai bune roade ale tarii, ca sa duceti un dar omului aceluia, si anume: putin leac alinator, si putina miere, mirodenii, smirna, fisticuri si migdale. 12Luati cu voi argint îndoit, si duceti înapoi argintul, pe care vi -l pusesera la gura sacilor: poate ca a fost o greseala. 13Luati si pe fratele vostru, sculati-va si întoarceti-va la omul acela. 14Dumnezeul Cel Atotputernic sa va faca sa capatati trecere înaintea omului aceluia, si sa lase sa se întoarca împreuna cu voi pe celalt frate al vostru si pe Beniamin! Iar eu, daca trebuie sa fiu lipsit de copiii mei, lipsit sa fiu!`` 15Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum si pe Beniamin; s'au sculat, s'au pogorît în Egipt, si s'au înfatisat înaintea lui Iosif. 16Cum a vazut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului sau: ,,Baga pe oamenii acestia în casa, taie vite si gateste; caci oamenii acestia au sa manînce cu mine la ameaza.`` 17Omul acela a facut ce -i poruncise Iosif, si a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. 18Ei s'au temut cînd au vazut ca -i baga în casa lui Iosif, si au zis: ,,Ne baga înlauntru din pricina argintului pus în sacii nostri data trecuta; vor sa se napusteasca peste noi, ca sa ne ia robi, si sa puna mîna pe magarii nostri.`` 19S'au apropiat de economul casei lui Iosif, si au intrat în vorba cu el la usa casei; 20si au zis: ,,Domnule, noi ne-am mai pogorît odata aici, ca sa cumparam merinde. 21Apoi, cînd am ajuns la locul unde trebuia sa ramînem peste noapte, ne-am deschis sacii; si iataca argintul fiecaruia era la gura sacului sau, argintul nostru, dupa greutatea lui: si lam adus înapoi cu noi. 22Am adus si alt argint, ca sa cumparam merinde. Nu stim cine a pus argintul în sacii nostri.`` 23Economul a raspuns: ,,Fiti pe pace! Nu va temeti de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatalui vostru, v'a pus pe ascuns o comoara în saci. Argintul vostru a trecut prin mînile mele.`` Si le -a adus si pe Simeon. 24Omul acesta i -a bagat în casa lui Iosif; le -a dat apa de si-au spalat picioarele; a dat si nutret magarilor lor. 25Ei si-au pregatit darul pîna la venirea lui Iosif, la ameaza; caci aflasera ca au sa manînce la el. 26Cînd a ajuns Iosif acasa, i-au dat darul, pe care i -l adusesera, si s'au aruncat cu fata la pamînt înaintea lui. 27El i -a întrebat de sanatate; si a zis: ,,Batrînul vostru tata, de care ati vorbit, este sanatos? Mai traieste?`` 28Ei au raspuns: ,,Robul tau, tatal nostru, este sanatos; traieste înca``. Si s'au plecat si s'au aruncat cu fata la pamînt. 29Iosif a ridicat ochii; si, aruncînd o privire spre frate-sau Beniamin, fiul mamei sale, a zis: ,,Acesta este fratele vostru cel tînar, despre care mi-ati vorbit?`` Si a adaugat: ,,Dumnezeu sa aiba mila de tine, fiule!`` 30Iosif a ispravit repede, caci i se rupea inima pentru fratele sau, si simtea nevoie sa plînga; a intrat de grab într'o odaie, si a plîns acolo. 31Dupace s'a spalat pe fata, a iesit din odaie; si, silindu-se sa se stapîneasca, a zis: ,,Aduceti de mîncare!`` 32Au adus de mîncare lui Iosif deoparte, si fratilor lui de o parte; Egiptenilor, cari mîncau cu el, le-au adus deasemenea mîncare de o parte; caci Egiptenii nu puteau sa manînce cu Evreii, fiindca lucrul acesta pentru ei este o urîciune. 33Fratii lui Iosif s'au asezat la masa în fata lui: dela întîiul nascut, dupa dreptul lui de întîi nascut, si pîna la cel mai tînar, asezati dupa vîrsta; si se uitau unii la altii cu mirare. 34Iosif a pus sa le dea din bucatele cari erau înaintea lui; iar Beniamin a capatat de cinci ori mai mult decît ceilalti. Si au baut, si s'au veselit împreuna cu el.
Geneza, 44
1Iosif a dat urmatoarea porunca economului casei lui: ,,Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cît vor putea sa duca, si pune argintul fiecaruia la gura sacului sau. 2Sa pui si paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tînar, împreuna cu argintul cuvenit pentru pretul grîului lui``. Economul a facut cum îi poruncise Iosif. 3Dimineata, cum s'a crapat de ziua, au dat drumul oamenilor acestora împreuna cu magarii lor. 4Dar abia iesisera din cetate, si nu se departasera deloc de ea, cînd Iosif a zis economului sau: ,,Scoala-te, alearga dupa oamenii aceia; si, cînd îi vei ajunge, sa le spui: ,Pentruce ati rasplatit binele cu rau? 5De ce ati furat paharul din care bea domnul meu, si de care se slujeste pentru ghicit? Rau ati facut ca v'ati purtat astfel.`` 6Economul i -a ajuns, si le -a spus aceste cuvinte. 7Ei i-au raspuns: ,,Domnule, pentruce vorbesti astfel? Sa fereasca Dumnezeu pe robii tai sa fi savîrsit o asemenea fapta! 8Iata, noi ti-am adus din tara Canaanului argintul, pe care l-am gasit la gura sacilor nostri; cum am fi putut sa furam argint sau aur din casa domnului tau? 9Sa moara acela dintre robii tai la care se va gasi paharul, si noi însine sa fim robi ai domnului nostru!`` 10El a zis: ,,Fie dupa cuvintele voastre! Acela la care se va gasi paharul, sa fie robul meu; iar voi veti fi nevinovati.`` 11Îndata, si -a pogorît fiecare sacul la pamînt. Fiecare si -a deschis sacul. 12Economul i -a scotocit, începînd cu cel mai în vîrsta si sfîrsind cu cel mai tînar; si paharul a fost gasit în sacul lui Beniamin. 13Ei si-au rupt hainele, si -a încarcat fiecare magarul, si s'au întors în cetate. 14Iuda si fratii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cînd era el înca acolo, si s'au aruncat cu fata la pamînt înaintea lui. 15Iosif le -a zis: ,,Ce fapta ati facut? Nu stiti ca un om ca mine are putere sa ghiceasca?`` 16Iuda a raspuns: ,,Ce sa mai spunem domnului nostru? Cum sa mai vorbim? Cum sa ne mai îndreptatim?`` Dumnezeu a dat pe fata nelegiuirea robilor tai. Iata-ne robi ai domnului nostru: noi, si acela la care s'a gasit paharul.`` 17Dar Iosif a zis: ,,Sa ma fereasca Dumnezeu sa fac asa ceva! Omul la care s'a gasit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiti-va înapoi în pace la tatal vostru.`` 18Atunci Iuda s'a apropiat de Iosif, si a zis: ,,Te rog, domnul meu, da voie robului tau sa spuna o vorba domnului meu, si sa nu te mînii pe robul tau! Caci tu esti ca Faraon. 19Domnul meu a întrebat pe robii sai, zicînd: ,,Mai traeste tatal vostru, si mai aveti vreun frate?`` 20Noi am raspuns domnului meu: ,,Avem un tata batrîn, si un frate tînar, copil facut la batrîneta lui; baiatul acesta avea un frate care a murit, si care era dela aceeas mama; el a ramas singur, si tatal lui îl iubeste.`` 21Tu ai spus robilor tai: ,,Aduceti -l la mine ca sa -l vad cu ochii mei.`` 22Noi am raspuns domnului meu: ,,Baiatul nu poate parasi pe tatal sau; daca -l va parasi, tatal sau are sa moara.`` 23Tu ai spus robilor tai: ,,Daca nu se va pogorî si fratele vostru împreuna cu voi, sa nu-mi mai vedeti fata.`` 24Cînd ne-am suit la tatal meu, robul tau, i-am spus cuvintele domnului meu. 25Tatal nostru a zis: ,,Duceti-va iaras sa ne cumparati ceva merinde.`` 26Noi am raspuns: ,,Nu putem sa ne ducem; dar daca fratele nostru cel tînar va fi cu noi, ne vom duce; caci nu putem vedea fata omului aceluia, de cît daca fratele nostru cel tînar va fi cu noi.`` 27Robul tau, tatal nostru, ne -a zis: ,,Voi stiti ca nevasta-mea mi -a nascut doi fii. 28Unul a iesit dela mine, si cred ca a fost sfîsiat negresit de fiare, caci nu l-am mai vazut pîna astazi. 29Daca-mi mai luati si pe acesta, si i se va întîmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veti pogorî batrînetele în locuinta mortilor.`` 30Acum, daca ma voi întoarce la robul tau, tatal meu, fara sa avem cu noi baiatul de sufletul caruia este nedeslipit sufletul lui, 31el are sa moara, cînd va vedea ca baiatul nu este; si robii tai vor pogorî cu durere în locuinta mortilor batrînetele robului tau, tatal nostru. 32Caci robul tau s'a pus chezas pentru copil, si a zis tatalui meu: ,,Daca nu -l voi aduce înapoi la tine, vinovat sa fiu pentru totdeauna fata de tatal meu.`` 33Îngaduie, dar, te rog, robului tau sa ramîna în locul baiatului, ca rob al domnului meu; iar baiatul sa se suie înapoi cu fratii sai. 34Cum ma voi putea sui eu la tatal meu, daca baiatul nu este cu mine? Ah! sa nu vad mîhnirea tatalui meu!``
Geneza, 45
1Iosif nu s'a mai putut stapîni înaintea tuturor celor ce -l înconjurau. Si a strigat: ,,Scoateti afara pe toata lumea.`` Si n'a mai ramas nimeni cu Iosif, cînd s'a facut cunoscut fratilor sai. 2A izbucnit într'un plîns asa de tare ca l-au auzit Egiptenii si casa lui Faraon. 3Iosif a zis fratilor sai: ,,Eu sînt Iosif! Mai traieste tatal meu?`` Dar fratii lui nu i-au putut raspunde, asa de încremeniti ramasesera înaintea lui. 4Iosif a zis fratilor sai: ,,Apropiati-va de mine.`` Si ei s'au apropiat. El a zis: ,,Eu sînt fratele vostru Iosif, pe care l-ati vîndut ca sa fie dus în Egipt. 5Acum, nu va întristati si nu fiti mîhniti ca m'ati vîndut ca sa fiu adus aici, caci ca sa va scap viata m'a trimes Dumnezeu înaintea voastra. 6Iata sînt doi ani decînd bîntuie foametea în tara; si înca cinci ani, nu va fi nici aratura, nici seceris. 7Dumnezeu m'a trimes înaintea voastra ca sa va ramîna samînta vie în tara, si ca sa va pastreze viata printr'o mare izbavire. 8Asa ca nu voi m'ati trimes aici, ci Dumnezeu; El m'a facut ca un tata al lui Faraon, stapîn peste toata casa lui, si cîrmuitorul întregei tari a Egiptului. 9Grabiti-va de va suiti la tatal meu, si spuneti -i: ,,Asa a vorbit fiul tau Iosif: ,Dumnezeu m'a pus domn peste tot Egiptul; pogoara-te la mine si nu zabovi! 10Vei locui în tinutul Gosen, si vei fi lînga mine, tu, fiii tai, si fiii fiilor tai, oile tale si boii tai, si tot ce este al tau. 11Acolo te voi hrani, caci vor mai fi înca cinci ani de foamete; si astfel nu vei pieri, tu, casa ta, si tot ce este al tau. 12Voi vedeti cu ochii vostri, si fratele meu Beniamin vede cu ochii lui ca eu însumi va vorbesc. 13Istorisiti tatalui meu toata slava pe care o am în Egipt, si tot ce ati vazut; si aduceti aici cît mai curînd pe tatal meu.`` 14El s'a aruncat pe gîtul fratelui sau Beniamin, si a plîns; si Beniamin a plîns si el pe gîtul lui. 15A îmbratisat de asemenea pe toti fratii lui, plîngînd. Dupa aceea, fratii lui au stat de vorba cu el. 16S'a raspîndit vestea în casa lui Faraon ca au venit fratii lui Iosif; lucrul acesta a placut lui Faraon si slujitorilor lui. 17Faraon a zis lui Iosif: ,,Spune fratilor tai: ,Iata ce sa faceti: ,Încarcati-va dobitoacele, si plecati în tara Canaanului; 18luati pe tatal vostru si familiile voastre, si veniti la mine. Eu va voi da ce este mai bun în tara Egiptului, si veti mînca grasimea tarii. 19Ai porunca sa le spui: ,,Asa sa faceti! Luati-va din tara Egiptului cara pentru pruncii vostri si pentru nevestele voastre; aduceti pe tatal vostru, si veniti. 20Sa nu va para rau de ceeace veti lasa; caci tot ce este mai bun în tara Egiptului va fi pentru voi.`` 21Fiii lui Israel au facut asa. Iosif le -a dat cara, dupa porunca lui Faraon; le -a dat si merinde pentru drum. 22Le -a dat la toti haine de schimb, iar lui Beniamin i -a dat trei sute de sicli de argint si cinci haine de schimb. 23Tatalui sau i -a trimes zece magari încarcati cu ce era mai bun în Egipt, si zece magarite încarcate cu grîu, pîne si merinde, pentru ca sa aiba pe drum. 24Apoi a dat drumul fratilor sai, cari au plecat; si le -a zis: ,,Sa nu va certati pe drum.`` 25Ei au iesit din Egipt, si au ajuns în tara Canaanului, la tatal lor Iacov. 26Si i-au spus: ,,Iosif tot mai traieste, si chiar el cîrmuieste toata tara Egiptului.`` Dar inima lui Iacov a ramas rece, pentruca nu -i credea. 27Cînd i-au istorisit însa tot ce le spusese Iosif, si a vazut carele pe cari le trimesese Iosif ca sa -l duca, duhul tatalui lor, Iacov, s'a înviorat. 28Si Israel a zis: ,,Destul! Fiul meu Iosif tot mai traieste! Vreau sa ma duc sa -l vad înainte de moarte.``
Geneza, 46
1Israel a plecat, cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Seba, si a adus jertfe Dumnezeului tatalui sau Isaac. 2Dumnezeu a vorbit lui Israel, într'o vedenie noaptea, si a zis: ,,Iacove! Iacove!`` Israel a raspuns: ,,Iata-ma!`` 3Si Dumnezeu a zis: ,,Eu sînt Dumnezeu, Dumnezeul tatalui tau. Nu te teme sa te pogori în Egipt, caci acolo te voi face sa ajungi un neam mare. 4Eu însumi Ma voi pogorî cu tine în Egipt, si Eu însumi te voi scoate iaras de acolo; iar Iosif îti va închide ochii.`` 5Iacov a parasit Beer-Seba; si fiii lui Israel au pus pe tatal lor Iacov, cu copilasii si nevestele lor, în carele pe cari le trimesese Faraon ca sa -l duca. 6Si-au luat si turmele si averile, pe cari le agonisisera în tara Canaanului. Si Iacov s'a dus în Egipt, cu toata familia lui. 7A luat cu el în Egipt pe fiii lui si pe fiii fiilor lui, pe fiicele lui si pe fiicele fiilor lui, si pe toata familia lui. 8Iata numele fiilor lui Israel, cari au venit în Egipt. Iacov si fiii lui. Întîiul nascut al lui Iacov: Ruben. 9Fiii lui Ruben: Enoh, Palu, Hetron si Carmi. 10-Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin si Tohar; si Saul, fiu dintr'o femeie Cananita. 11-Fiii lui Levi: Gherson, Chehat, si Merari. - 12Fiii lui Iuda: Er, Onan, Sela, Peret si Zarah; dar Er si Onan au murit în tara Canaanului. Fiii lui Peret au fost: Hetron si Hamul. - 13Fiii lui Isahar: Tola, Puva, Iov si Simron. - 14Fiii lui Zabulon: Sered, Elon si Iahleel. 15Acestia sînt fiii, pe cari i -a nascut lui Iacov Lea în Padan-Aram, împreuna cu fiica-sa Dina. Fiii si fiicele lui alcatuiau în totul treizeci si trei de insi. 16Fiii lui Gad: Tifion, Haggi, Suni, Etbon, Eri, Arodi si Areeli. - 17Fiii lui Aser: Imna, Isva, Isvi si Beria; si Serah, sora lor. Si fiii lui Beria: Heber si Malchiel. 18Acestia sînt fiii Zilpei, pe care o daduse Laban fetei sale Lea; pe acestia i -a nascut ea lui Iacov. În totul saisprezece insi. 19Fiii Rahelei, nevasta lui Iacov: Iosif si Beniamin. - 20Lui Iosif i s'au nascut, în tara Egiptului: Manase si Efraim, pe cari i -a nascut Asnat fata lui Poti-Fera, preotul lui On. - 21Fiii lui Beniamin; Bela, Becher, Asbel, Ghera, Naaman, Ehi, Ros, Mupim, Hupim si Ard. 22Acestia sînt fiii Rahelei, pe cari i -a nascut lui Iacov. În totul patrusprezece insi. 23Fiii lui Dan: Husim. 24Fiii lui Neftali: Iahteel, Guni, Ieter si Silem. 25Acestia sînt fiii Bilhei, pe care o daduse Laban fetei sale Rahela; si pe acestia i -a nascut ea lui Iacov. În totul, sapte insi. 26Sufletele cari au venit cu Iacov în Egipt si cari iesisera din el, erau în totul sasezeci si sase, fara sa numaram nevestele fiilor lui Iacov. 27Si Iosif avea doi fii, cari i se nascusera în Egipt. -Toate sufletele din familia lui Iacov, cari au venit în Egipt, erau în numar de saptezeci. 28Iacov a trimes pe Iuda înainte la Iosif, ca sa -i dea de stire sa -i iasa înainte în Gosen. 29Si au venit în tinutul Gosen. Iosif si -a pregatit carul si s'a suit ca sa se duca în Gosen, în întîmpinarea tatalui sau Israel. Cum l -a vazut, s'a aruncat pe gîtul lui, si a plîns multa vreme pe gîtul lui. 30Israel a zis lui Iosif: ,,Acum pot sa mor, fiindca ti-am vazut fata, si tu tot mai traiesti.`` 31Iosif a zis fratilor sai si familiei tatalui sau: ,,Ma duc sa înstiintez pe Faraon, si sa -i spun: ,Fratii mei si familia tatalui meu, cari erau în tara Canaan, au venit la mine. 32Oamenii acestia sînt pastori, caci cresc vite; ei si-au adus oile si boii, si tot ce este al lor.`` 33Si, cînd va va chema Faraon si va va întreba: ,,Cu ce va îndeletniciti?`` 34voi sa raspundeti: ,,Robii tai au crescut vite, din tinereta noastra pîna acum, atît noi cît si parintii nostri.` În felul acesta, veti locui în tinutul Gosen, caci toti pastorii sînt o urîciune pentru Egipteni.``
Geneza, 47
1Iosif s'a dus sa înstiinteze pe Faraon, si i -a spus: ,,Fratii mei si tatal meu au sosit din tara Canaan, cu oile si boii, si cu tot avutul lor; si sînt în tinutul Gosen.`` 2A luat pe cinci din fratii lui, si i -a adus înaintea lui Faraon. 3Faraon a întrebat pe fratii lui Iosif: ,,Cu ce va îndeletniciti?`` Ei au raspuns lui Faraon: ,,Robii tai sînt pastori, cum erau si parintii nostri.`` 4Si au mai zis lui Faraon: ,,Noi am venit ca sa locuim o vreme aici în tara, pentruca nu mai este pasune pentru oile robilor tai, si este o mare foamete în tara Canaanului; îngaduie dar robilor tai sa locuiasca în tinutul Gosen.`` 5Faraon a zis lui Iosif: ,,Tatal tau si fratii tai au venit la tine. 6Tara Egiptului este deschisa înaintea ta; aseaza pe tatal tau si pe fratii tai în cea mai buna parte a tarii. Sa locuiasca în tinutul Gosen; si daca gasesti printre ei oameni destoinici, pune -i în fruntea turmelor mele.`` 7Iosif a adus pe tatal sau Iacov, si l -a înfatisat înaintea lui Faraon. Si Iacov a binecuvîntat pe Faraon. 8Faraon a întrebat pe Iacov: ,,Care este numarul zilelor anilor vietii tale?`` 9Iacov a raspuns lui Faraon: ,,Zilele anilor calatoriei mele sînt o suta treizeci de ani. Zilele anilor vietii mele au fost putine la numar si rele, si n'au atins zilele anilor vietii parintilor mei, în timpul calatoriei lor.`` 10Iacov a binecuvîntat iaras pe Faraon, si a plecat dinaintea lui Faraon. 11Iosif a asezat pe tatal sau si pe fratii sai, si le -a dat o mosie în tara Egiptului, în cea mai buna parte a tarii, în tinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon. 12Iosif a hranit cu pîne pe tatal sau, pe fratii sai, si pe toata familia tatalui sau, dupa numarul copiilor. 13Nu mai era pîne în toata tara, caci foametea era foarte mare; tara Egiptului si tara Canaanului tînjeau, din pricina foametei. 14Iosif a strîns tot argintul, care se gasea în tara Egiptului si în tara Canaanului, în schimbul grîului, pe care -l cumparau oamenii, si astfel a facut ca tot argintul acesta sa intre în casa lui Faraon. 15Cînd s'a sfîrsit argintul din tara Egiptului si din tara Canaanului, toti Egiptenii au venit la Iosif, si au zis: ,,Da-ne pîne! Pentruce sa murim în fata ta? Caci argint nu mai avem.`` 16Iosif a zis: ,,Dati vitele voastre, si va voi da pîne în schimbul vitelor voastre, daca nu mai aveti argint.`` 17Si-au adus vitele la Iosif, si Iosif le -a dat pîne în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi si de boi, si în schimbul magarilor. Le -a dat astfel pîne în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor. 18Dupace a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul urmator, si i-au zis: ,,Nu putem sa ascundem domnului nostru faptul ca argintul s'a sfîrsit, si turmele de vite au trecut în stapînirea domnului nostru; nu mai ramîn înaintea domnului nostru de cît trupurile si pamînturile noastre. 19Pentruce sa murim subt ochii tai, noi si pamînturile noastre? Cumpara-ne împreuna cu pamînturile noastre în schimbul pînii, si vom fi ai domnului nostru, noi si pamînturile noastre. Da-ne samînta sa samanam, ca sa traim si sa nu murim, si sa nu ne ramîna pamînturile pustii.`` 20Iosif a cumparat pentru Faraon toate pamînturile Egiptului; caci Egiptenii si-au vîndut fiecare ogorul, pentruca îi silea foametea. Si tara a ajuns în stapînirea lui Faraon. 21Cît despre popor, l -a mutat în cetati, dela o margine hotarelor Egiptului pîna la cealalta. 22Numai pamînturile preotilor nu le -a cumparat, pentruca era o lege a lui Faraon, data în folosul preotilor, cari traiau din venitul pe care li -l dadea Faraon: de aceea ei nu si-au vîndut pamînturile. 23Iosif a zis poporului: ,,V'am cumparat azi cu pamînturile voastre, pentru Faraon; iata, va dau samînta, ca sa puteti samana pamîntul. 24La vremea roadelor, veti da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru parti va vor ramînea voua, ca sa samanati ogoarele, si sa va hraniti împreuna cu copiii vostri si cu cei ce sînt în casele voastre.`` 25Ei au zis: ,,Tu ne-ai scapat viata! Sa capatam trecere înaintea domnului nostru, si vom fi robi ai lui Faraon.`` 26Iosif a facut din aceasta o lege, care a ramas în picioare pîna în ziua de azi, si dupa care, a cincea parte din venitu pamînturilor Egiptului este a lui Faraon; numai pamînturile preotilor nu sînt ale lui Faraon. 27Israel a locuit în tara Egiptului, în tinutul Gosen. Ei s'au înstarit, au crescut si s'au înmultit foarte mult. 28Iacov a trait saptesprezece ani în tara Egiptului; si zilele anilor vietii lui Iacov au fost de o suta patruzeci si sapte de ani. 29Cînd s'a apropiat Israel de clipa mortii, a chemat pe fiul sau Iosif, si i -a zis: ,,Daca am capatat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mîna subt coapsa mea, si poarta-te cu bunatate si credinciosie fata de mine: sa nu ma îngropi în Egipt. 30Ci cînd ma voi culca lînga parintii mei, sa ma scoti afara din Egipt, si sa ma îngropi în mormîntul lor.`` Iosif a raspuns: ,,Voi face dupa cuvîntul tau.`` 31Iacov a zis: ,,Jura-mi.`` Si Iosif i -a jurat. Apoi Israel s'a plecat cu fata pe capatîiul patului.
Geneza, 48
1Dupa aceea, au venit si au spus lui Iosif: ,,Tatal tau este bolnav.`` Si Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai sai, Manase si Efraim. 2Au dat de stire lui Iacov, si i-au spus: ,,Iata ca fiul tau Iosif vine la tine.`` Si Israel si -a adunat puterile, si s'a asezat pe pat. 3Iacov a zis lui Iosif: ,,Dumnezeul Cel Atotputernic mi S'a aratat la Luz, în tara Canaan, si m'a binecuvîntat. 4El mi -a zis: ,,Te voi face sa cresti, te voi înmulti, si voi face din tine o ceata de popoare; voi da tara aceasta semintei tale dupa tine, ca s'o stapîneasca pentru totdeauna. 5Acum, cei doi fii, cari ti s'au nascut în tara Egiptului, înainte de venirea mea la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraim si Manase vor fi ai mei, ca si Ruben si Simeon. 6Dar copiii, pe cari i-ai nascut dupa ei, vor fi ai tai; ei vor purta numele fratilor lor în partea lor de mostenire. 7La întoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum lînga mine, în tara Canaan, la o departare bunicica de Efrata; si am îngropat -o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.`` 8Israel s'a uitat la fiii lui Iosif, si a zis: ,,Cine sînt acestia?`` 9Iosif a raspuns tatalui sau: ,,Sînt fiii mei, pe cari mi i -a dat Dumnezeu aici.`` Israel a zis: ,,Apropie -i, te rog, de mine, ca sa -i binecuvintez.`` 10Ochii lui Israel erau îngreuiati de batrîneta, asa ca nu mai putea sa vada. Iosif i -a apropiat de el; si Israel i -a sarutat, si i -a îmbratisat. 11Israel a zis lui Iosif: ,,Nu credeam ca am sa-ti mai vad fata, si iata ca Dumnezeu m'a facut sa-ti vad si samînta.`` 12Iosif i -a dat la o parte de lînga genunchii tatalui sau, si s'a aruncat cu fata la pamînt înaintea lui. 13Apoi Iosif i -a luat pe amîndoi, pe Efraim cu mîna dreapta, la stînga lui Israel, si pe Manase cu mîna stînga, la dreapta lui Israel, si i -a adus aproape de el. 14Israel si -a întins mîna dreapta si a pus -o pe capul lui Efraim, care era cel mai tînar, iar mîna stînga a pus -o pe capul lui Manase; înadins si -a încrucisat mînile astfel, caci Manase era cel dintîi nascut. 15A binecuvîntat pe Iosif, si a zis: ,,Dumnezeul, înaintea caruia au umblat parintii mei, Avraam si Isaac, Dumnezeul, care m'a calauzit de cînd m'am nascut, pîna în ziua aceasta, 16Îngerul, care m'a izbavit de orice rau, sa binecuvinteze pe copiii acestia! Ei sa poarte numele meu si numele parintilor mei, Avraam si Isaac, si sa se înmulteasca foarte mult în mijlocul tarii!`` 17Lui Iosif nu i -a venit bine cînd a vazut ca tatal sau îsi pune mîna dreapta pe capul lui Efraim; deaceea a apucat mîna tatalui sau, ca s'o ia de pe capul lui Efraim, si s'o îndrepte pe al lui Manase. 18Si Iosif a zis tatalui sau: ,,Nu asa, tata, caci acela este cel întîi nascut; pune-ti mîna dreapta pe capul lui.`` 19Tatal sau n'a vrut, ci a zis: ,,Stiu, fiule, stiu; si el va ajunge un popor, si el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare decît el; si samînta lui va ajunge o ceata de neamuri.`` 20El i -a binecuvîntat în ziua aceea, si a zis: ,,Numele tau îl vor întrebuinta Israelitii cînd vor binecuvînta, zicînd: ,Dumnezeu sa Se poarte cu tine cum S'a purtat cu Efraim si cu Manase!`` Si a pus astfel pe Efraim înaintea lui Manase. 21Israel a zis lui Iosif: ,,Iata ca în curînd am sa mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi, si va va aduce înapoi în tara parintilor vostri. 22Îti dau, mai mult decît fratilor tai, o parte, pe care am luat -o din mîna Amoritilor cu sabia mea si cu arcul meu.``
Geneza, 49
1Iacov a chemat pe fiii sai, si a zis: ,,Strîngeti-va, si va voi vesti ce vi se va întîmpla în vremile cari vor veni. 2,,Strîngeti-va, si ascultati, fii ai lui Iacov! Ascultati pe tatal vostru Israel! 3Ruben, tu, întîiul meu nascut, Puterea mea si pîrga tariei mele, Întîiul în vrednicie, si întîiul în putere, 4Navalnic ca apele, -tu nu vei mai avea întîietatea! Caci te-ai suit în patul tatalui tau, Mi-ai spurcat patul, suindu-te în el. 5Simeon si Levi sînt frati; Sabiile lor sînt niste unelte de sîlnicie. 6Nu vreau sa intre sufletul meu la sfaturile lor, Nu vreau sa se uneasca duhul meu cu adunarea lor! Caci, în mînia lor, au ucis oameni, Si, în rautatea lor, au taiat vinele taurilor. 7Blestemata sa fie mînia lor, pentruca a fost prea turbata, Si furia lor, caci a fost prea salbatica! Îi voi împarti în Iacov, Si -i voi risipi în Israel. 8Iudo, tu vei primi laudele fratilor tai; Mîna ta va apuca de ceafa pe vrajmasii tai. Fiii tatalui tau se vor închina pîna la pamînt înaintea ta. 9Iuda este un pui de leu. Tu te-ai întors dela macel, fiule! Iuda îsi pleaca genunchii, se culca întocmai ca un leu, Ca o leoaica: cine -l va scula? 10Toiagul de domnie nu se va departa din Iuda, Nici toiagul de cîrmuire dintre picioarele lui, Pîna va veni Silo, Si de El vor asculta popoarele. 11El îsi leaga magarul de vita, Si de cel mai bun butuc de vita mînzul magaritei lui; Îsi spala haina în vin, Si mantaua în sîngele strugurilor. 12Are ochii rosi de vin, Si dintii albi de lapte. 13Zabulon va locui pe tarmul marilor, Lînga limanul corabiilor, Si hotarul lui se va întinde înspre Sidon. 14Isahar este un magar osos, Care se culca în grajduri. 15Vede ca locul unde se odihneste este placut, Si ca tinutul lui este maret; Îsi pleaca umarul subt povara, Si se supune birului. 16Dan va judeca pe poporul sau, Ca una din semintiile lui Israel. 17Dan va fi un sarpe pe drum, O napîrca pe carare, Muscînd calcîiele calului, Facînd sa cada calaretul pe spate. 18În ajutorul Tau, nadajduiesc, Doamne! 19Peste Gad vor da iurus cete înarmate, Dar si el va da iurus peste ele si le va urmari. 20Aser da o hrana minunata; El va da bucate alese împaratilor. 21Neftali este o cerboaica sloboda: Rosteste cuvinte frumoase. 22Iosif este vlastarul unui pom roditor, Vlastarul unui pom roditor sadit lînga un izvor; Ramurile lui se înalta deasupra zidului. 23Arcasii l-au atîtat, au aruncat sageti, Si l-au urmarit cu ura lor. 24Dar arcul lui a ramas tare, Si mînile lui au fost întarite De mînile Puternicului lui Iacov: Si a ajuns astfel pastorul, stînca lui Israel. 25Aceasta este lucrarea Dumnezeului tatalui tau, care te va ajuta; Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvînta Cu binecuvîntarile cerurilor de sus, Cu binecuvîntarile apelor de jos, Cu binecuvîntarile tîtelor si ale pîntecelui mamei. 26Binecuvîntarile tatalui tau Întrec binecuvîntarile parintilor mei, si se înalta Pîna în crestetul dealurilor vecinice: Ele sa vina peste capul lui Iosif, Peste crestetul capului domnului fratilor sai! 27Beniamin este un lup care sfasie; Dimineata, manînca prada, Iar seara, împarte prada rapita.`` 28Acestia sînt toti ceice alcatuiesc cele douasprezece semintii ale lui Israel. Si acestea sînt lucrurile, pe cari li le -a spus tatal lor, cînd i -a binecuvîntat. I -a binecuvîntat, pe fiecare cu o binecuvîntare deosebita. 29Apoi le -a dat porunca urmatoare: ,,Eu am sa fiu adaugat la poporul meu; deci sa ma îngropati împreuna cu parintii mei, în pestera care este în ogorul Hetitului Efron, 30în pestera din ogorul Macpela, care este fata în fata cu Mamre, în tara Canaan. Acesta este ogorul, pe care l -a cumparat Avraam de la Hetitul Efron, ca mosie de înmormîntare. 31Acolo au îngropat pe Avraam si pe Sara, nevasta lui; acolo au îngropat pe Isaac si pe Rebeca, nevasta lui; si acolo am îngropat eu pe Lea. 32Ogorul si pestera care se afla acolo au fost cumparate dela fiii lui Het.`` 33Cînd a inspravit Iacov de dat porunci fiilor sai, si -a tras picioarele în pat, si -a dat duhul, si a fost adaugat la poporul sau.
Geneza, 50
1Iosif s'a aruncat pe fata tatalui sau, l -a plîns, si l -a sarutat. 2A poruncit doftorilor, cari erau în slujba lui, sa îmbalsameze pe tatal sau; si doftorii au îmbalsamat pe Israel. 3Patruzeci de zile au trecut astfel si au fost întrebuintate cu îmbalsamarea lui. Si Egiptenii l-au plîns saptezeci de zile. 4Dupace au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, si le -a zis: ,,Daca am capatat trecere înaintea voastra, spuneti, va rog, lui Faraon, ce va spun eu. 5Tatal meu m'a pus sa jur, zicînd: ,,Iata, în curînd eu am sa mor! Sa ma îngropi în mormîntul, pe care mi l-am sapat în tara Canaan.` As vrea dar sa ma sui acolo, ca sa îngrop pe tatal meu; si dupa aceea ma voi întoarce.`` 6Faraon a raspuns: ,,Suie-te, si îngroapa pe tatal tau, dupa juramîntul pe care te -a pus sa -l faci.`` 7Iosif s'a suit, ca sa îngroape pe tatal sau. Împreuna cu el s'au suit toti slujitorii lui Faraon, batrînii casei lui, toti batrînii tarii Egiptului, 8toata casa lui Iosif, fratii sai, si casa tatalui sau; n'au lasat în tinutul Gosen decît pruncii, oile si boii. 9Împreuna cu Iosif mai erau cara si calareti, asa ca alaiul era foarte mare. 10Cînd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au facut plîngere mare si jalnica; si Iosif a tinut în cinstea tatalui sau un bocet de sapte zile. 11Locuitorii tarii, Cananitii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, si au zis: ,,Iata un mare bocet printre Egipteni!`` De aceea s'a dat acestei arii numele Abel-Mitraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. 12Astfel au împlinit fiii lui Iacov poruncile tatalui lor. 13L-au dus în tara Canaan si l-au îngropat în pestera din ogorul Macpela, pe care -l cumparase Avraam dela Hetitul Efron, ca mosie de înmormîntare, si care este fata în fata cu Mamre. 14Iosif, dupa ce a îngropat pe tatal sau, s'a întors în Egipt, împreuna cu fratii sai si cu toti cei ce se suisera cu el, ca sa îngroape pe tatal sau. 15Cînd au vazut fratii lui Iosif ca tatal lor a murit, au zis: ,,Daca va prinde Iosif ura pe noi, si ne va întoarce tot raul, pe care i l-am facut?`` 16Si au trimes sa spuna lui Iosif: ,,Tatal tau a dat porunca aceasta înainte de moarte: 17,,Asa sa vorbiti lui Iosif: ,Oh! iarta nelegiuirea fratilor tai si pacatul lor, caci ti-au facut rau!` Iarta acum pacatul robilor Dumnezeului tatalui tau!`` Iosif a plîns cînd a auzit cuvintele acestea. 18Fratii lui au venit si s'au aruncat ei însisi cu fata la pamînt înaintea lui, si i-au zis: ,,Sîntem robii tai.`` 19Iosif le -a zis: ,,Fiti fara teama; caci sînt eu oare în locul lui Dumnezeu? 20Voi, negresit, v'ati gîndit sa-mi faceti rau: dar Dumnezeu a schimbat raul în bine, ca sa împlineasca ceeace se vede azi, si anume, sa scape viata unui popor în mare numar. 21Fiti dar fara teama, caci eu va voi hrani, pe voi si pe copiii vostri.`` Si i -a mîngaiat, si le - a îmbarbatat inimile. 22Iosif a locuit în Egipt, el si casa tatalui sau; si a trait o suta zece ani. 23Iosif a vazut pe fiii lui Efraim pîna la al treilea neam; si fiii lui Machir, fiul lui Manase, s'au nascut pe genunchii lui. 24Iosif a zis fratilor sai: ,,Eu am sa mor! Dar Dumnezeu va va cerceta, si va va face sa va suiti din tara aceasta în tara, pe care a jurat ca o va da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov.`` 25Iosif a pus pe fiii lui Israel sa jure, zicînd: ,,Cînd va va cerceta Dumnezeu, sa luati si oasele mele de aici.`` 26Iosif a murit, în vîrsta de o suta zece ani. L-au îmbalsamat, si l-au pus într'un sicriu în Egipt
Exod
Exod, 1
1Iata numele fiilor lui Israel, intrati în Egipt; au intrat cu Iacov fiecare cu familia lui: 2Ruben, Simeon, Levi, Iuda, 3Isahar, Zabulon, Beniamin, 4Dan, Neftali, Gad si Aser. 5Sufletele iesite din coapsele lui Iacov erau saptezeci de toate. Iosif era atunci în Egipt. 6Iosif a murit, si toti fratii lui, si toata vîrsta aceea de oameni. 7Fiii lui Israel s'au înmultit, s'au marit, au crescut si au ajuns foarte puternici. Si s'a umplut tara de ei. 8Peste Egipt s'a ridicat un nou împarat, care nu cunoscuse pe Iosif. 9El a zis poporului sau: ,,Iata ca poporul copiilor lui Israel este mai mare si mai puternic decît noi. 10Veniti sa ne aratam dibaci fata de el, ca sa nu creasca, pentru ca nu cumva, daca se va întîmpla un razboi, sa se uneasca si el cu vrajmasii nostri, sa ne bata si sa iasa apoi din tara.`` 11Si au pus peste ei ispravnicei, ca sa -i asupreasca prin munci grele. Astfel a zidit el cetatile Pitom si Ramses, ca sa slujeasca de hambare lui Faraon. 12Dar cu cît îl asupreau mai mult, cu atît se înmultea si crestea; si s'au scîrbit de copiii lui Israel. 13Atunci Egiptenii au adus pe copiii lui Israel la o aspra robie. 14Le-au facut viata amara prin lucrari grele de lut si caramizi, si prin tot felul de lucrari depe cîmp: în toate muncile acestea pe cari -i sileau sa le faca, erau fara nici un pic de mila. 15Împaratul Egiptului a poruncit moaselor Evreilor, numite una Sifra, si cealalta Pua, 16si le -a zis: ,,Cînd veti împlini slujba de moase pe lînga femeile Evreilor, si le veti vedea pe scaunul de nastere, daca este baiat, sa -l omorîti; iar daca este fata, s'o lasati sa traiasca.`` 17Dar moasele s'au temut de Dumnezeu, si n'au facut ce le poruncise împaratul Egiptului: ci au lasat pe copiii de parte barbateasca sa traiasca. 18Împaratul Egiptului a chemat pe moase, si le -a zis: ,,Pentruce ati facut lucrul acesta, si ati lasat pe copiii de parte barbateasca sa traiasca?`` 19Moasele au raspuns lui Faraon: ,,Pentruca femeile Evreilor nu sînt ca Egiptencele; ele sînt vînjoase si nasc înainte de venirea moasei.`` 20Dumnezeu a facut bine moaselor; si poporul s'a înmultit si a ajuns foarte mare la numar. 21Pentruca moasele se temusera de Dumnezeu, Dumnezeu le -a facut case. 22Atunci Faraon a dat urmatoarea porunca la tot poporul lui: ,,Sa aruncati în rîu pe orice baiat care se va naste, si sa lasati pe toate fetele sa traiasca.``
Exod, 2
1Un om din casa lui Levi luase de nevasta pe o fata a lui Levi. 2Femeia aceasta a ramas însarcinata, si a nascut un fiu. A vazut ca este frumos, si l -a ascuns trei luni. 3Ne mai putînd sa -l ascunda, a luat un sicrias de papura, pe care l -a uns cu lut si cu smoala; a pus copilul în el, si l -a asezat între trestii, pe malul rîului. 4Sora copilului pîndea la o departare oarecare, ca sa vada ce are sa i se întîmple. 5Fata lui Faraon s'a pogorît la rîu, sa se scalde; si fetele cari o însoteau se plimbau pe marginea rîului. Ea a zarit sicriasul în mijlocul trestiilor, si a trimes pe roaba ei sa -l ia. 6L -a deschis si a vazut copilul: era un baietas care plîngea. I -a fost mila de el, si a zis: ,,Este un copil de al Evreilor!`` 7Atunci sora copilului a zis fetei lui Faraon: ,,Sa ma duc sa-ti chem o doica dintre femeile Evreilor, ca sa-ti alapteze copilul?`` 8,,Du-te``, i -a raspuns fata lui Faraon. Si fata s'a dus si a chemat pe mama copilului. 9Fata lui Faraon i -a zis: ,,Ia copilul acesta, alapteaza-mi -l, si îti voi plati.`` Femeia a luat copilul, si l -a alaptat. 10Copilul a crescut, si ea l -a adus fetei lui Faraon; si el i -a fost fiu. I -a pus numele Moise (Scos); ,,caci``, a zis ea, ,,l-am scos din ape.`` 11În vremea aceea, Moise, crescînd mare, a iesit pe la fratii sai, si a fost martor la muncile lor grele. A vazut pe un Egiptean, care batea pe un Evreu, unul dintre fratii lui. 12S'a uitat în toate partile, si, vazînd ca nu este nimeni, a omorît pe Egiptean si l -a ascuns în nisip. 13A iesit si în ziua urmatoare; si iata ca doi Evrei se certau. A zis celui ce n'avea dreptate: ,,Pentru ce lovesti pe semenul tau?`` 14Si omul acela a raspuns: ,,Cine te -a pus pe tine mai mare si judecator peste noi? Nu cumva ai de gînd sa ma omori si pe mine, cum ai omorît pe Egipteanul acela?`` Moise s'a temut si a zis: ,,Nu mai încape îndoiala ca faptul este cunoscut. 15Faraon a aflat ce se petrecuse, si cauta sa omoare pe Moise. Dar Moise a fugit dinaintea lui Faraon, si a locuit în tara Madian. A sezut lînga o fîntîna. 16Preotul din Madian avea sapte fete. Ele au venit sa scoata apa, si au umplut jghiaburile ca sa adape turma tatalui lor. 17Dar au venit pastorii, si le-au luat la goana. Atunci Moise s'a sculat, le -a ajutat, si le -a adapat turma. 18Cînd s'au întors ele la tatal lor Reuel, el a zis: ,,Pentru ce va întoarceti asa de curînd azi?`` 19Ele au raspuns: ,,Un Egiptean ne -a scapat din mîna pastorilor, si chiar ne -a scos apa, si a adapat turma.`` 20Si el a zis fetelor: ,,Unde este? Pentruce ati lasat acolo pe omul acela! Chemati -l sa manînce pîne!`` 21Moise s'a hotarît sa locuiasca la omul acela, care i -a dat de nevasta pe fiica-sa Sefora. 22Ea a nascut un fiu, caruia el i -a pus numele Ghersom (Sînt strain aici); ,,caci``, a zis el, ,,locuiesc ca strain într -o tara straina.`` 23Dupa multa vreme, împaratul Egiptului a murit; si copiii lui Israel gemeau înca din pricina robiei, si scoteau strigate desnadajduite. Strigatele acestea, pe cari li le smulgea robia, s'au suit pîna la Dumnezeu. 24Dumnezeu a auzit gemetele lor, si Si -a adus aminte de legamîntul Sau facut cu Avraam, Isaac, si Iacov. 25Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel, si a luat cunostinta de ei.
Exod, 3
1Moise pastea turma socrului sau Ietro, preotul Madianului. Odata a mînat turma pîna dincolo de pustie, si a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. 2Îngerul Domnului i S'a aratat într'o flacara de foc, care iesea din mijlocul unui rug. Moise s'a uitat; si iata ca rugul era tot un foc, si rugul nu se mistuia deloc. 3Moise a zis: ,,Am sa ma întorc sa vad ce este aceasta vedenie minunata, si pentru ce nu se mistuie rugul.`` 4Domnul a vazut ca el se întoarce sa vada; si Dumnezeu l -a chemat din mijlocul rugului, si a zis: ,,Moise! Moise!`` El a raspuns: ,,Iata-ma!`` 5Dumnezeu a zis: ,,Nu te apropia de locul acesta; scoate-ti încaltamintele din picioare, caci locul pe care calci este un pamînt sfînt.`` 6Si a adaugat: ,,Eu sînt Dumnezeul tatalui tau, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov.`` Moise si -a ascuns fata, caci se temea sa priveasca pe Dumnezeu. 7Domnul a zis: ,,Am vazut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, si am auzit strigatele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; caci îi cunosc durerile. 8M'am pogorît ca sa -l izbavesc din mîna Egiptenilor, si sa -l scot din tara aceasta si sa -l duc într -o tara buna si întinsa, într'o tara unde curge lapte si miere, si anume, în locurile, pe cari le locuiesc Cananitii, Hetitii, Amoritii, Ferezitii, Hevitii si Iebusitii. 9Iata ca strigatele Israelitilor au ajuns pîna la Mine, si am vazut chinul cu care îi chinuesc Egiptenii. 10Acum, vino, Eu te voi trimete la Faraon, si vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.`` 11Moise a zis lui Dumnezeu: ,,Cine sînt eu, ca sa ma duc la Faraon, si sa scot din Egipt pe copiii lui Israel?`` 12Dumnezeu a zis: ,,Eu voi fi negresit cu tine; si iata care va fi pentru tine semnul ca Eu team trimes: dupa ce vei scoate pe popor din Egipt, veti sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.`` 13Moise a zis lui Dumnezeu: ,,Iata, cînd ma voi duce la copiii lui Israel, si le voi spune: ,Dumnezeul parintilor vostri m'a trimes la voi`; si ma vor întreba: ,Care este Numele Lui?` ce le voi raspunde?`` 14Dumnezeu a zis lui Moise: ,,Eu sînt Cel ce sînt.`` Si a adaugat: ,,Vei raspunde copiilor lui Israel astfel: ,,Cel ce se numeste ,Eu sînt`, m'a trimes la voi.`` 15Dumnezeu a mai zis lui Moise: ,,Asa sa vorbesti copiilor lui Israel: ,Domnul, Dumnezeul parintilor vostri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov, m'a trimes la voi. Acesta este Numele Meu pentru vecinicie, acesta este Numele Meu din neam în neam. 16Du-te, strînge pe batrînii lui Israel, si spune-le: ,Mi s'a aratat Domnul, Dumnezeul parintilor vostri, Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov. El a zis: ,V'am vazut, si am vazut ce vi se face în Egipt, 17si am zis: ,Va voi scoate din suferinta Egiptului, si va voi duce în tara Cananitilor, Hetitilor, Amoritilor, Ferezitilor, Hevitilor si Iebusitilor, într'o tara unde curge lapte si miere.` 18Ei vor asculta de glasul tau; si te vei duce, tu si batrînii lui Israel, la împaratul Egiptului, si îi veti spune: ,Domnul, Dumnezeul Evreilor, s'a întîlnit cu noi. Da-ne voie sa mergem cale de trei zile în pustie, ca sa aducem jertfe Domnului, Dumnezeului nostru.` 19Stiu ca împaratul Egiptului n'are sa va lase sa plecati decît silit de o mîna puternica. 20Eu Îmi voi întinde mîna, si voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni, pe cari le voi face în mijlocul lui. Dupa aceea, are sa va lase sa plecati.` 21Voi face chiar ca poporul acesta sa capete trecere înaintea Egiptenilor; si, cînd veti pleca, nu veti pleca cu mînile goale. 22Fiecare femeie va cere dela vecina ei si dela cea care locuieste în casa ei, vase de argint, vase de aur, si haine, pe cari le veti pune pe fiii si fiicele voastre. Si veti jafui astfel pe Egipteni.``
Exod, 4
1Moise a raspuns, si a zis: ,,Iata ca n'au sa ma creada, nici n'au sa asculte de glasul meu. Ci vor zice: ,Nu ti s'a aratat Domnul!` 2Domnul i -a zis: ,Ce ai în mîna?` El a raspuns: ,Un toiag.` 3Domnul a zis: ,Arunca -l la pamînt.` El l -a aruncat la pamînt, si toiagul s'a prefacut într'un sarpe. Moise fugea de el. 4Domnul a zis lui Moise: ,Întinde-ti mîna, si apuca -l de coada.` El a întins mîna si l -a apucat; si sarpele s'a prefacut iaras într-un toiag în mîna lui. 5,Iata`, a zis Domnul, ,ce vei face, ca sa creada ca ti s'a aratat Domnul, Dumnezeul parintilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov.` 6Domnul i -a mai zis: ,Baga-ti mîna în sîn.` El si -a bagat mîna în sîn; apoi a scos -o, si iata ca mîna i se acoperise de lepra, si se facuse alba ca zapada. 7Domnul a zis: ,Baga-ti din nou mîna în sîn.` El si -a bagat din nou mîna în sîn; apoi a scos -o din sîn; si iata ca mîna se facuse iaras cum era carnea lui. 8,Daca nu te vor crede,` a zis Domnul, ,si nu vor asculta de glasul celui dintîi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn. 9Daca nu vor crede nici aceste doua semne, si nu vor asculta de glasul tau, sa iei apa din rîu, si s'o torni pe pamînt; si apa, pe care o vei lua din rîu, se va preface în sînge pe pamînt.`` 10Moise a zis Domnului: ,,Ah! Doamne, eu nu sînt un om ori vorbirea usoara; si cusurul acesta nu -i nici de ieri, nici de alaltaieri, nici macar de cînd vorbesti Tu robului Tau; caci vorba si limba mi-este încurcata.`` 11Domnul i -a zis: ,,Cine a facut gura omului? Si cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 12Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta, si te voi învata ce vei avea de spus.`` 13Moise a zis: ,,Ah! Doamne, trimete pe cine vei vrea sa trimeti.`` 14Atunci Domnul S'a mîniat pe Moise, si a zis: ,,Nu -i oare acolo fratele tau Aaron, Levitul? Stiu ca el vorbeste usor. Iata ca el însus vine înaintea ta; si, cînd te va vedea, se va bucura în inima lui. 15Tu îi vei vorbi, si vei pune cuvintele în gura lui; si Eu voi fi cu gura ta si cu gura lui; si va voi învata ce veti avea de facut. 16El va vorbi poporului pentru tine, îti va sluji drept gura, si tu vei tinea pentru el locul lui Dumnezeu. 17Ia în mîna toiagul acesta, cu care vei face semnele.`` 18Moise a plecat; si, cînd s'a întors la socrul sau Ietro, i -a zis: ,,Lasa-ma, te rog, sa plec si sa ma întorc la fratii mei, cari sînt în Egipt, ca sa vad daca mai traiesc.`` Ietro a zis lui Moise: ,,Du-te în pace!`` 19Domnul a zis lui Moise, în Madian: ,,Du-te, întoarce-te în Egipt: caci toti ceice umblau sa-ti ia viata, au murit.`` 20Moise si -a luat nevasta si copiii, i -a pus calari pe magari, si s'a întors în tara Egiptului. Si -a luat în mîna toiagul lui Dumnezeu. 21Domnul a zis lui Moise: ,,Plecînd ca sa te întorci în Egipt, vezi, toate minunile pe cari ti le pun în mîna, sa le faci înaintea lui Faraon. Eu îi voi împetri inima, si nu va lasa pe popor sa plece. 22Tu vei zice lui Faraon: ,Asa vorbeste Domnul: ,Israel este fiul Meu, întîiul Meu nascut. 23Îti spun: ,Lasa pe fiul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca; daca nu vrei sa -l lasi sa plece, voi ucide pe fiul tau, pe întîiul tau nascut.`` 24În timpul calatoriei, într'un loc unde a ramas Moise peste noapte, l -a întîlnit Domnul, si a vrut sa -l omoare. 25Sefora a luat o piatra ascutita, a taiat preputul fiului sau, si l -a aruncat la picioarele lui Moise, zicînd: ,,Tu esti un sot de sînge pentru mine.`` 26Si Domnul l -a lasat. Atunci a zis ea: ,,Sot de sînge!`` din pricina taierii împrejur. 27Domnul a zis lui Aaron: ,,Du-te înaintea lui Moise în pustie.`` Aaron a plecat: a întîlnit pe Moise la muntele lui Dumnezeu, si l -a sarutat. 28Moise a facut cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care -l trimesese, si toate semnele, pe cari -i poruncise sa le faca. 29Moise si Aaron si-au vazut de drum, si au adunat pe toti batrînii copiilor lui Israel. 30Aaron a istorisit toate cuvintele pe cari le spusese Domnul lui Moise; si Moise a facut semnele înaintea poporului. 31Poporul a crezut. Astfel au aflat ca Domnul cercetase pe copiii lui Israel, ca le vazuse suferinta; si s'au plecat si s'au aruncat cu fata la pamînt.
Exod, 5
1Moise si Aaron s'au dus apoi la Faraon, si i-au zis: ,,Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa praznuiasca în pustie un praznic în cinstea Mea.`` 2Faraon a raspuns: ,,Cine este Domnul, ca sa ascult de glasul Lui, si sa las pe Israel sa plece?`` Eu nu cunosc pe Domnul, si nu voi lasa pe Israel sa plece.`` 3Ei au zis: ,,Ni S'a aratat Dumnezeul Evreilor. Da-ne voie sa facem un drum de trei zile în pustie, ca sa aducem jertfe Domnului, pentruca sa nu ne bata cu ciuma sau cu sabie.`` 4Si împaratul Egiptului le -a zis: ,,Moise si Aaron, pentruce abateti poporul de la lucrul lui? Plecati la lucrarile voastre.`` 5Faraon a zis: ,,Iata ca poporul acesta s'a înmultit acum în tara, si voi mai voiti sa -l faceti sa-si înceteze lucrarile?`` 6Si chiar în ziua aceea, Faraon a dat urmatoarea porunca ispravniceilor norodului si logofetilor: 7,,Sa nu mai dati poporului paie ca mai înainte pentru facerea caramizilor; ci sa se duca singuri sa strînga paie. 8Totus sa le cereti acelas numar de caramizi, pe cari le faceau mai înainte; sa nu le scadeti nimic din ele, caci sînt niste lenesi; de aceea striga mereu: ,Haidem sa aducem jertfe Dumnezeului nostru.` 9Sa se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca sa aiba de lucru, si sa nu mai umble dupa naluci.`` 10Ispravniceii poporului si logofetii au venit si au spus poporului: ,,Asa vorbeste Faraon: ,Nu va mai dau paie; 11duceti-va singuri de va luati paie de unde veti gasi; dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.`` 12Poporul s'a raspîndit în toata tara Egiptului, ca sa strînga miriste în loc de paie. 13Ispravniceii îi sileau, zicînd: ,,Ispraviti-va lucrul, zi de zi, ca si atunci cînd erau paie!`` 14Au batut chiar pe logofetii copiilor lui Israel, pusi peste ei de ispravniceii lui Faraon. ,,Pentruce``, li se zicea, ,,n'ati ispravit ieri si azi, ca mai înainte, numarul de caramizi, care va fusese hotarît?`` 15Logofetii copiilor lui Israel s'au dus sa se plînga la Faraon, si i-au zis: ,,Pentruce te porti asa cu robii tai? 16Robilor tai nu li se mai dau paie ca mai înainte, si totus ni se spune: ,Faceti caramizi!` Ba înca, robii tai sînt si batuti, ca si cînd poporul tau ar fi vinovat.`` 17Faraon a raspuns: ,,Sînteti niste lenesi si niste trîntori! De aceea ziceti: ,Haidem sa aducem jertfe Domnului!` 18Acum, duceti-va îndata de lucrati; nu vi se vor da paie, si veti face acelas numar de caramizi.`` 19Logofetii copiilor lui Israel au vazut în ce stare nenorocita erau, cînd li se zicea: ,,Nu vi se scade nimic din numarul de caramizi; ci în fiecare zi sa faceti lucrul cuvenit unei zile.`` 20Cînd au iesit dela Faraon, au întîlnit pe Moise si pe Aaron, care îi asteptau. 21Si le-au zis: ,,Sa va vada Domnul, si sa judece! Voi ne-ati facut urîti lui Faraon si slujitorilor lui; ba înca le-ati dat sabia în mîna ca sa ne omoare.`` 22Moise s'a întors la Domnul, si a zis: ,,Doamne, pentruce ai facut un astfel de rau poporului acestuia? Pentruce m'ai trimes? 23De cînd m'am dus la Faraon ca sa -i vorbesc în Numele Tau, el face si mai rau poporului acestuia; si n'ai izbavit pe poporul Tau.``
Exod, 6
1Domnul a zis lui Moise: ,,Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mîna puternica îl va sili sa -i lase sa plece; da, o mîna puternica îl va sili sa -i izgoneasca din tara lui.`` 2Dumnezeu a mai vorbit lui Moise, si i -a zis: ,,Eu sînt Domnul. 3Eu M'am aratat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar nam fost cunoscut de el subt Numele Meu ca ,Domnul.`` 4De asemenea Mi-am încheiat legamîntul Meu cu ei, ca sa le dau tara Canaan, tara calatoriilor lor sfinte, în care au locuit ca straini. 5Acum însa am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe cari -i tin Egiptenii în robie, si Mi-am adus aminte de legamîntul Meu. 6De aceea spune copiilor lui Israel: ,Eu sînt Domnul: Eu va voi izbavi din muncile cu cari va apasa Egiptenii, va voi izbavi din robia lor, si va voi scapa cu brat întins si cu mari judecati. 7Va voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, si veti cunoaste ca Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, va izbavesc de muncile cu cari va apasa Egiptenii. 8Eu va voi aduce în tara, pe care am jurat ca o voi da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov; Eu va voi da -o în stapînire; Eu, Domnul.`` 9Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar desnadejdea si robia aspra în care se aflau, iau împedicat sa asculte pe Moise. 10Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 11,,Du-te de vorbeste lui Faraon, împaratul Egiptului, sa lase pe copiii lui Israel sa iasa afara din tara lui.`` 12Moise a raspuns în fata Domnului: ,,Iata ca nici copiii lui Israel nu m'au ascultat: cum are sa m'asculte Faraon pe mine, care n'am o vorbire usoara?`` 13Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si le -a dat porunci cu privire la copiii lui Israel si cu privire la Faraon, împaratul Egiptului, ca sa scoata din tara Egiptului pe copiii lui Israel. 14Iata capeteniile familiilor lor. Fiii lui Ruben, întîiul nascut al lui Israel: Enoh, Palu, Hetron si Carmi. Acestea sînt familiile lui Ruben. 15Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin si Tohar; si Saul, fiu nascut dintr'o femeie Cananita. Acestea sînt familiile lui Simeon. 16Iata numele fiilor lui Levi, dupa spita neamului lor: Gherson, Chehat si Merari. Anii vietii lui Levi au fost o suta treizeci si sapte de ani. 17Fiii lui Gherson: Libni si Simei, si familiile lor. - 18Fiii lui Chehat: Amram, Itehar, Hebron si Uziel. Anii vietii lui Chehat au fost o sutatreizeci si trei de ani. - 19Fiii lui Merari: Mahli si Musi. -Acestea sînt familiile lui Levi, dupa spita neamului lor. 20Amram a luat de nevasta pe matusa-sa Iochebed; si ea i -a nascut pe Aaron si pe Moise. Anii vietii lui Amram au fost o sutatreizeci si sapte de ani. - 21Fiii lui Itehar: Core, Nefeg si Zicri. - 22Fiii lui Uziel: Misael, Eltafan si Sitri. 23Aaron a luat de nevasta pe Eliseba, fata lui Aminadab, sora lui Nahson; si ea i -a nascut pe Nadab, Abihu, Eleazar si Itamar. 24Fiii lui Core: Asir, Elcana si Abiasaf. Acestea sînt familiile Coritilor. 25Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevasta pe una din fetele lui Putiel; si ea i -a nascut pe Fineas. Acestia sînt capeteniile familiilor Levitilor cu familiile lor. 26Acestia sînt Aaron acela si Moise acela, carora le -a zis Domnul: ,,Scoateti din tara Egiptului pe copiii lui Israel, dupa ostirile lor.`` 27Ei sînt aceia cari au vorbit lui Faraon, împaratul Egiptului, ca sa scoata din Egipt pe copiii lui Israel. Acestia sînt Moise acela si Aaron acela. 28Cînd a vorbit Domnul lui Moise în tara Egiptului, 29Domnul a zis lui Moise: ,,Eu sînt Domnul. Spune lui Faraon, împaratul Egiptului, tot ceti spun.`` 30Si Moise a raspuns înaintea Domnului: ,,Iata ca eu nu vorbesc usor: cum are sa m'asculte Faraon?``
Exod, 7
1Domnul a zis lui Moise: ,,Iata ca te fac Dumnezeu pentru Faraon; si fratele tau Aaron va fi proorocul tau. 2Tu vei spune tot ce-ti voi porunci Eu, iar fratele tau Aaron va vorbi lui Faraon, ca sa lase pe copiii lui Israel sa plece din tara lui. 3Eu voi împietri inima lui Faraon, si Îmi voi înmulti semnele si minunile în tara Egiptului. 4Totus Faraon n'are sa v'asculte. Apoi Îmi voi întinde mîna asupra Egiptului, si voi scoate din tara Egiptului ostile Mele, pe poporul Meu, pe copiii lui Israel, prin mari judecati. 5Egiptenii vor cunoaste ca Eu sînt Domnul, cînd Îmi voi întinde mîna asupra Egiptului, si cînd voi scoate din mijlocul lor pe copiii lui Israel.`` 6Moise si Aaron au facut ce le poruncise Domnul: asa au facut. 7Moise era în vîrsta de optzeci de ani, iar Aaron de optzeci si trei de ani, cînd au vorbit lui Faraon. 8Domnul a zis lui Moise si lui Aaron: 9,,Daca va va vorbi Faraon, si va va zice: ,Faceti o minune!` sa zici lui Aaron: ,Ia-ti toiagul, si arunca -l înaintea lui Faraon. Si toiagul se va preface într'un sarpe.`` 10Moise si Aaron s'au dus la Faraon, si au facut cum poruncise Domnul. Aaron si -a aruncat toiagul înaintea lui Faraon si înaintea slujitorilor lui; si toiagul s'a prefacut într-un sarpe. 11Dar Faraon a chemat pe niste întelepti si pe niste vrajitori, si vrajitorii Egiptului au facut si ei la fel prin vrajitoriile lor. 12Toti si-au aruncat toiegele, si s'au prefacut în serpi. Dar toiagul lui Aaron a înghitit toiegele lor. 13Inima lui Faraon s'a împietrit, si n'a ascultat de Moise si de Aaron, dupa cum spusese Domnul. 14Domnul a zis lui Moise: ,,Faraon are inima împietrita: nu vrea sa lase poporul sa plece. 15Du-te la Faraon dis de dimineata, cînd are sa iasa sa se duca la apa, si sa te înfatisezi înaintea lui pe malul rîului. Sa-ti iei în mîna toiagul, care a fost prefacut în sarpe, 16si sa zici lui Faraon: ,Domnul, Dumnezeul Evreilor, m'a trimes la tine, sa-ti spun: ,Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca în pustie. Dar iata ca pîna acum n'ai ascultat.` 17Acum, asa vorbeste Domnul: ,Iata cum vei cunoaste ca Eu sînt Domnul. Am sa lovesc apele rîului cu toiagul din mîna mea; si ele se vor preface în sînge. 18Pestii din rîu vor pieri, rîul se va împuti, asa ca le va fi greata Egiptenilor sa bea din apa rîului.`` 19Domnul a zis lui Moise: ,,Spune lui Aaron: ,Ia-ti toiagul, si întinde-ti mîna peste apele Egiptenilor, peste rîurile lor, peste pîraiele lor, peste iazurile lor, si peste toate baltile lor. Ele se vor preface în sînge; si va fi sînge în toata tara Egiptului, atît în vasele de lemn cît si în vasele de piatra.`` 20Moise si Aaron au facut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul, si a lovit apele rîului, subt ochii lui Faraon si subt ochii slujitorilor lui; si toate apele rîului s'au prefacut în sînge. 21Pestii din rîu au pierit, rîul s'a împutit, asa ca Egiptenii nu mai puteau sa bea apa rîului, si a fost sînge în toata tara Egiptului. 22Dar vrajitorii Egiptului au facut si ei la fel prin vrajitoriile lor. Inima lui Faraon s'a împietrit, si n'a ascultat de Moise si de Aaron, dupa cum spusese Domnul. 23Faraon s'a întors dela rîu, si s'a dus acasa; dar nu si -a pus la inima aceste lucruri. 24Toti Egiptenii au sapat în împrejurimile rîului, ca sa gaseasca apa de baut; caci nu puteau sa bea din apa rîului. 25Au trecut sapte zile, dupa ce a lovit Domnul rîul.
Exod, 8
1Domnul a zis lui Moise: ,,Du-te la Faraon, si spune -i: ,Asa vorbeste Domnul: ,Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca. 2Daca nu vrei sa -l lasi sa plece, am sa aduc broaste pe toata întinderea tarii tale. 3Rîul va misuna de broaste; ele se vor sui, si vor intra în casa ta, în odaia ta de dormit si în patul tau, în casa slujitorilor tai si în casele poporului tau, în cuptoarele si în postavile de framîntat pînea. 4Ba înca broastele se vor sui si pe tine, pe poporul tau, si pe toti slujitorii tai.`` 5Domnul a zis lui Moise: ,,Spune lui Aaron: ,Întinde-ti mîna cu toiagul peste rîuri, peste pîraie si peste iazuri, si scoate broaste din ele peste tara Egiptului!`` 6Aaron si -a întins mîna peste apele Egiptului; si au iesit broastele si au acoperit tara Egiptului. 7Dar si vrajitorii au facut la fel prin vrajitoriile lor: au scos si ei broaste peste toata tara Egiptului. 8Faraon a chemat pe Moise, si pe Aaron, si a zis: ,,Rugati-va Domnului, sa departeze broastele dela mine si dela poporul meu; si am sa las pe popor sa plece sa aduca jertfe Domnului.`` 9Moise a zis lui Faraon: ,,Hotaraste-mi, cînd sa ma rog Domnului pentru tine, pentru slujitorii tai si pentru poporul tau, ca sa îndeparteze broastele dela tine si din casele tale? Nu vor mai ramînea decît în rîu.`` 10El a raspuns: ,,Mîne``. Si Moise a zis: ,,Asa va fi, ca sa stii ca nimeni nu este ca Domnul, Dumnezeul nostru. 11Broastele se vor departa dela tine si din casele tale, dela slujitorii tai si dela poporul tau; nu vor mai ramînea decît în rîu.`` 12Moise si Aaron au iesit de la Faraon. Si Moise a strigat catre Domnul cu privire la broastele cu cari lovise pe Faraon. 13Domnul a facut cum cerea Moise; si broastele au pierit în case, în curti si în ogoare. 14Le-au strîns gramezi, si tara s'a împutit. 15Faraon, vazînd ca are ragaz sa rasufle în voie, si -a împietrit inima, si n'a ascultat de Moise si de Aaron, dupa cum spuse Domnul. 16Domnul a zis lui Moise: ,,Spune lui Aaron: ,Intinde-ti toiagul, si loveste tarîna pamîntului, si se va preface în paduchi, în toata tara Egiptului.`` 17Asa au facut. Aaron si -a întins mîna cu toiagul, si a lovit tarîna pamîntului; si s'a prefacut în paduchi pe toti oamenii si pe toate dobitoacele. Toata tarîna pamîntului s'a prefacut în paduchi, în toata tara Egiptului. 18Vrajitorii au cautat sa faca si ei paduchi prin vrajitoriile lor; dar n'au putut. Paduchii erau pe oameni si pe dobitoace. 19Si vrajitorii au zis lui Faraon: ,,Aici este degetul lui Dumnezeu!`` Dar inima lui Faraon s'a împietrit, si n'a ascultat de Moise si de Aaron, dupa cum spusese Domnul. 20Domnul a zis lui Moise: ,,Scoala-te dis de dimineata, si du-te înaintea lui Faraon, cînd are sa iasa sa se duca la apa. Sa -i spui: ,Asa vorbeste Domnul: ,Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca. 21Daca nu vei lasa pe poporul Meu sa plece, am sa trimet muste cînesti împotriva ta, împotriva slijitorilor tai, împotriva poporului tau si împotriva caselor tale; casele Egiptenilor vor fi pline de muste, si pamîntul va fi acoperit de ele. 22Dar, în ziua aceea voi deosebi tinutul Gosen, unde locueste poporul Meu, si acolo nu vor fi muste, pentruca sa cunosti ca Eu, Domnul, sînt în mijlocul tinutului acestuia. 23Voi face o deosebire între poporul Meu si poporul tau. Semnul acesta va fi mîne.`` 24Domnul a facut asa. A venit un roi de muste cînesti în casa lui Faraon si a slujitorilor lui, si toata tara Egiptului a fost pustiita de muste cînesti. 25Faraon a chemat pe Moise si pe Aaron, si le -a zis: ,,Duceti-va de aduceti jertfe Dumnezeului vostru aici în tara.`` 26Moise a raspuns: ,,Nu este deloc potrivit sa facem asa; caci am aduce Domnului, Dumnezeului nostru, jertfe, care sînt o urîciune pentru Egipteni. Si daca am aduce, subt ochii lor, jertfe cari sînt o urîciune pentru Egipteni, nu ne vor ucide ei oare cu pietre? 27Vom face mai bine un drum de trei zile în pustie, si acolo vom aduce jertfe Domnului, Dumnezeului nostru, dupa cum ne va spune.`` 28Faraon a zis: ,,Va voi lasa sa plecati, ca sa aduceti jertfe Domnului, Dumnezeului vostru, în pustie; numai, sa nu va departati prea mult, daca plecati. Rugati-va pentru mine.`` 29Moise a raspuns: ,,Am sa ies dela tine, si am sa ma rog Domnului. Mîne, mustele se vor departa dela Faraon, dela slujitorii lui, si dela poporul lui. Dar, sa nu ne mai însele Faraon, ne vrînd sa lase pe popor sa plece, ca sa aduca jertfe Domnului.`` 30Moise a iesit dela Faraon, si s'a rugat Domnului. 31Domnul a facut cum cerea Moise; si mustele s'au departat dela Faraon, dela slujitorii lui, si dela poporul lui. N'a mai ramas una. 32Dar Faraon, si de data aceasta, si -a împietrit inima, si n'a lasat pe popor sa plece.
Exod, 9
1Domnul a zis lui Moise: ,,Du-te la Faraon, si spune -i: ,Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Evreilor: ,Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca. 2Daca nu vrei sa -l lasi sa plece, si daca -l mai opresti, 3iata, mîna Domnului va fi peste turmele tale de pe cîmp; peste cai, peste magari, peste camile, peste boi si peste oi; si anume va fi o ciuma foarte mare. 4Dar Domnul va face deosebire între turmele lui Israel si turmele Egiptenilor, asa ca nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.`` 5Domnul a hotarît vremea, si a zis: ,,Mîne, va face Domnul lucrul acesta în tara.`` 6Si Domnul a facut asa, chiar de a doua zi. Toate turmele Egiptenilor au perit, dar n'a perit nici o vita din turmele copiilor lui Israel. 7Faraon a trimes sa vada ce se întîmplase: si iata ca nici o vita din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s'a împietrit, si n'a lasat pe popor sa plece. 8Domnul a zis lui Moise si lui Aaron: ,,Umpleti-va mînile cu cenusa din cuptor, si Moise s'o arunce spre cer, subt ochii lui Faraon. 9Ea se va preface într'o tarîna, care va acoperi toata tara Egiptului; si va da nastere, în toata tara Egiptului, pe oameni si pe dobitoace, la niste bube pricinuite de niste besici ferbinti.`` 10Ei au luat cenusa din cuptor, si s'au înfatisat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat -o spre cer, si ea a dat nastere, pe oameni si pe dobitoace, la niste bube pricinuite de niste besici ferbinti. 11Vrajitorii nu s'au putut arata înaintea lui Moise, din pricina bubelor; caci bubele erau pe vrajitori, ca si pe toti Egiptenii.`` 12Domnul a împietrit inima lui Faraon, si Faraon n'a ascultat de Moise si de Aaron, dupa cum spusese Domnul lui Moise. 13Domnul a zis lui Moise: ,,Scoala-te dis de dimineata, du-te înaintea lui Faraon, si spune - i: ,Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Evreilor: ,Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca. 14Fiindca, de data aceasta, am sa trimet toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tai si împotriva poporului tau, ca sa stii ca nimeni nu este ca Mine pe tot pamîntul. 15Daca Mi-as fi întins mîna, si te-as fi lovit cu ciuma, pe tine si pe poporul tau, ai fi pierit de pe pamînt. 16Dar te-am lasat sa ramîi în picioare, ca sa vezi puterea Mea, si Numele Meu sa fie vestit în tot pamîntul. 17Daca te mai ridici împotriva poporului Meu, si daca nu -l lasi sa plece, 18iata, mîne, la ceasul acesta, voi face sa bata o piatra asa de mare, cum n'a mai fost în Egipt, din ziua întemeierii lui si pîna azi. 19Pune-ti dar la adapost turmele si tot ce ai pe cîmp. Piatra are sa bata pe toti oamenii si toate vitele de pe cîmp, cari nu vor fi intrat în case; si vor peri.`` 20Aceia dintre slujitorii lui Faraon, cari s'au temut de Cuvîntul Domnului, si-au adunat în case robii si turmele. 21Dar cei ce nu si-au pus la inima Cuvîntul Domnului, si-au lasat robii si turmele pe cîmp. 22Domnul a zis lui Moise: ,,Întinde-ti mîna spre cer; si are sa bata piatra în toata tara Egiptului pe oameni, pe vite, si pe toata iarba de pe cîmp în tara Egiptului!`` 23Moise si -a întins toiagul spre cer; si Domnul a trimes tunete si piatra, de cadea foc pe pamînt. Domnul a facut sa bata piatra peste tara Egiptului. 24A batut piatra, si focul se amesteca cu piatra; piatra era asa de mare încît nu mai batuse piatra ca aceea în toata tara Egiptului de cînd este el locuit de oameni. 25Piatra a nimicit, în toata tara Egiptului, tot ce era pe cîmp, dela oameni pîna la dobitoace; piatra a nimicit si toata iarba de pe cîmp, si a frînt toti copacii de pe cîmp. 26Numai în tinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n'a batut piatra, 27Faraon a trimes sa cheme pe Moise si pe Aaron, si le -a zis: ,,De data aceasta, am pacatuit; Domnul are dreptate, iar eu si poporul meu sîntem vinovati. 28Rugati-va Domnului, ca sa nu mai fie tunete si piatra; si va voi lasa sa plecati, si nu veti mai fi opriti.`` 29Moise i -a zis: ,,Cînd voi esi din cetate, voi ridica mînile spre Domnul, tunetele vor înceta si nu va mai bate piatra, ca sa stii ca al Domnului este pamîntul! 30Dar stiu ca tu si slujitorii tai tot nu va veti teme de Domnul Dumnezeu.`` 31Inul si orzul se prapadisera, pentruca orzul tocmai daduse în spic, iar inul era în floare; 32grîul si ovazul nu se stricasera, pentru ca erau tîrzii. 33Moise a plecat dela Faraon, si a esit afara din cetate; si -a ridicat mînile spre Domnul, tunetele si piatra au încetat, si n'a mai cazut ploaia pe pamînt. 34Faraon, vazînd ca ploaia, piatra si tunetele încetasera, n'a contenit sa pacatuiasca si si -a împietrit inima, el si slujitorii lui. 35Lui Faraon i s'a împietrit inima si n'a lasat pe copiii lui Israel sa plece, dupa cum spusese Domnul prin Moise.
Exod, 10
1Domnul a zis lui Moise: ,,Du-te la Faraon, caci i-am împietrit inima lui si a slujitorilor lui, ca sa fac semnele Mele în mijlocul lor, 2si ca sa istorisesti fiului tau si fiului fiului tau cum M'am purtat cu Egiptenii, si ce semne am facut în mijlocul lor. Si veti cunoaste ca Eu sînt Domnul.`` 3Moise si Aaron s'au dus la Faraon, si i-au zis: ,,Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Evreilor: ,Pîna cînd ai de gînd sa nu vrei sa te smeresti înaintea Mea? Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca. 4Daca nu vrei sa lasi pe poporul Meu sa plece, iata, voi trimete mîne niste lacuste pe toata întinderea tarii tale. 5Ele vor acoperi fata pamîntului, de nu se va mai putea vedea pamîntul; vor mînca ce a mai ramas nevatamat, vor mînca ce v'a lasat piatra, vor mînca toti copacii, cari cresc pe cîmpiile voastre, 6îti vor umplea casele tale, casele tuturor slujitorilor tai si casele tuturor Egiptenilor. Parintii tai si parintii parintilor tai n'au vazut asa ceva de cînd sînt ei pe pamînt pîna în ziua de azi.`` Moise a plecat si a iesit dela Faraon. 7Slujitorii lui Faraon i-au zis: ,,Pîna cînd are sa fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasa pe oamenii acestia sa plece, si sa slujeasca Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi ca piere Egiptul?`` 8Au întors la Faraon pe Moise si Aaron. ,,Duceti-va,`` le -a zis el, ,,si slujiti Domnului, Dumnezeului vostru. Cari si cine sînt ceice vor merge?`` 9Moise a raspuns: ,,Vom merge cu copiii si cu batrînii nostri, cu fiii si fiicele noastre, cu oile si boii nostri; caci avem sa tinem o sarbatoare în cinstea Domnului.`` 10Faraon le -a zis: ,,Asa sa fie Domnul cu voi, cum va voi lasa eu sa plecati, pe voi si pe copiii vostri! Luati seama, caci este rau ce aveti de gînd sa faceti! 11Nu, nu; ci duceti-va, voi barbatii, si slujiti Domnului, caci asa ati cerut.`` Si i-au izgonit dinaintea lui Faraon. 12Domnul a zis lui Moise: ,,Întinde-ti mîna peste tara Egiptului, ca sa vina lacustele peste tara Egiptului, si sa manînce toata iarba pamîntului, tot ce a lasat piatra.`` 13Moise si -a întins toiagul peste tara Egiptului; si Domnul a facut sa sufle un vînt dinspre rasarit peste tara toata ziua si toata noaptea aceea. Dimineata, vîntul dinspre rasarit adusese lacustele. 14Lacustele au venit peste tara Egiptului, si s'au asezat pe toata întinderea Egiptului; erau în numar atît de mare cum nu mai fusese si nu va mai fi un astfel de roi de lacuste. 15Au acoperit toata fata pamîntului, de nu se mai vedea pamîntul; au mîncat toata iarba depe pamînt si tot rodul pomilor, tot ce lasase piatra; si n'a ramas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe cîmp, în toata tara Egiptului. 16Faraon a chemat îndata pe Moise si pe Aaron, si a zis: ,,Am pacatuit împotriva Domnului, Dumnezeului vostru, si împotriva voastra. 17Dar iarta-mi pacatul numai de data aceasta; si rugati pe Domnul, Dumnezeul vostru, sa departeze dela mine si urgia aceasta de moarte!`` 18Moise a iesit dela Faraon, si s'a rugat Domnului. 19Domnul a facut sa sufle un vînt foarte puternic dinspre apus, care a luat lacustele, si le -a aruncat în marea Rosie; n'a ramas o lacusta pe toata întinderea Egiptului. 20Domnul a împietrit inima lui Faraon, si Faraon n'a lasat pe copiii lui Israel sa plece. 21Domnul a zis lui Moise: ,,Întinde-ti mîna spre cer, si va fi întunerec peste tara Egiptului, asa de întunerec de sa se poata pipai.`` 22Moise si -a întins mîna spre cer; si a fost întunerec besna în toata tara Egiptului, timp de trei zile. 23Nici nu se vedeau unii pe altii, si nimeni nu s'a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, în locurile unde locuiau toti copiii lui Israel, era lumina. 24Faraon a chemat pe Moise, si a zis: ,,Duceti-va, si slujiti Domnului! Sa nu ramîna în tara decît oile si boii vostri; copiii vostri vor putea merge si ei împreuna cu voi.`` 25Moise a raspuns: ,,Chiar sa ne dai tu însuti jertfele si arderile de tot, pe cari le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru, 26si turmele noastre tot trebuie sa mearga cu noi, si sa nu ramîna o unghie din ele; caci din ele vom lua ca sa slujim Domnului, Dumnezeului nostru; iar pîna vom ajunge acolo, nu stim ce vom alege ca sa aducem Domnului.`` 27Domnul a împietrit inima lui Faraon, si Faraon n'a vrut sa -i lase sa plece. 28Faraon a zis lui Moise: ,,Iesi dela mine! Sa nu cumva sa te mai arati înaintea mea, caci în ziua în care te vei arata înaintea mea, vei muri.`` 29,,Da!`` a raspuns Moise, ,,nu ma voi mai arata înaintea ta.``
Exod, 11
1Domnul a zis lui Moise: ,,Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon si asupra Egiptului. Dupa aceea, va va lasa sa plecati de aici. Cînd va va lasa sa plecati de tot, chiar va va izgoni de aici. 2Vorbeste cu poporul, ca atunci fiecare sa ceara dela vecinul sau si fiecare dela vecina ei, vase de argint si vase de aur.`` 3Domnul a facut ca poporul sa capete trecere înaintea Egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine vazut în tara Egiptului, înaintea slujitorilor lui Faraon si înaintea poporului. 4Moise a zis: ,,Asa vorbeste Domnul: ,Pela miezul noptii, voi trece prin Egipt; 5si toti întîii nascuti din tara Egiptului vor muri, dela întîiul nascut al lui Faraon, care sade pe scaunul lui de domnie, pîna la întîiul-nascut al roabei care sta la rîsnita, si pîna la toti întîii-nascuti ai dobitoacelor. 6În toata tara Egiptului vor fi tipete mari, asa cum n'au fost si nu vor mai fi. 7Dar dintre toti copiii lui Israel, dela oameni pîna la dobitoace, nici macar un cîne nu va chelalai cu limba lui, ca sa stiti ce deosebire face Domnul între Egipteni si Israel. 8Atunci toti acesti slujitori ai tai se vor pogorî la mine si se vor închina pîna la pamînt înaintea mea, zicînd: ,,Iesi, tu si tot poporul care te urmeaza!`` Dupa aceea, voi iesi. Moise a iesit dela Faraon, aprins de mînie. 9Domnul a zis lui Moise: ,,Faraon n'are s'asculte de voi, pentru ca sa se înmulteasca minunile Mele în tara Egiptului.`` 10Moise si Aaron au facut toate aceste minuni înaintea lui Faraon; Domnul a împietrit inima lui Faraon, si Faraon n'a lasat pe copiii lui Israel sa plece din tara lui.
Exod, 12
1Domnul a zis lui Moise si lui Aaron în tara Egiptului: 2,,Luna aceasta va fi pentru voi cea dintîi luna; ea va fi pentru voi cea dintîi luna a anului. 3Vorbiti întregei adunari a lui Israel, si spuneti -i: ,În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om sa ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casa. 4Daca sînt prea putini în casa pentru un miel, sa -l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, dupa numarul sufletelor; sa faceti socoteala cît poate mînca fiecare din mielul acesta. 5Sa fie un miel fara cusur, de parte barbateasca, de un an; veti putea sa luati un miel sau un ied. 6Sa -l pastrati pîna în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; si toata adunarea lui Israel sa -l junghie seara. 7Sa ia din sîngele lui, si sa unga amîndoi stîlpii usii si pragul de sus al caselor unde îl vor mînca. 8Carnea s'o manînce chiar în noaptea aceea, fripta la foc; si anume s'o manînce cu azimi si cu verdeturi amare. 9Sa nu -l mîncati crud sau fiert în apa; ci sa fie fript la foc: atît capul, cît si picioarele si maruntaiele. 10Sa nu lasati nimic din el pîna a doua zi dimineata; si, daca va ramînea ceva din el pe a doua zi dimineata, sa -l ardeti în foc. 11Cînd îl veti mînca, sa aveti mijlocul încins, încaltamintele în picioare, si toiagul în mîna; si sa -l mîncati în graba; caci sînt Pastele Domnului. 12În noaptea aceea, Eu voi trece prin tara Egiptului, si voi lovi pe toti întîii-nascuti din tara Egiptului, dela oameni pîna la dobitoace; si voi face judecata împrotiva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul. 13Sîngele va va sluji ca semn pe casele unde veti fi. Eu voi vedea sîngele, si voi trece pe lînga voi, asa ca nu va va nimici nici o urgie, atunci cînd voi lovi tara Egiptului. 14Si pomenirea acestei zile s'o pastrati, si s'o praznuiti printr'o sarbatoare în cinstea Domnului; s'o praznuiti ca o lege vecinica pentru urmasii vostri. 15Timp de sapte zile, veti mînca azimi. Din cea dintîi zi veti scoate aluatul din casele voastre: caci oricine va mînca pîne dospita, din ziua întîi pîna în ziua a saptea, va fi nimicit din Israel. 16În ziua dintîi veti avea o adunare de sarbatoare sfînta; si în ziua a saptea, veti avea o adunare de sarbatoare sfînta. Sa nu faceti nici o munca în zilele acelea; veti putea numai sa pregatiti mîncarea fiecarui ins. 17Sa tineti sarbatoarea azimilor, caci chiar în ziua aceea voi scoate ostile voastre din tara Egiptului; sa tineti ziua aceea ca o lege vecinica pentru urmasii vostri. 18În luna întîi, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, sa mîncati azimi, pîna în seara zilei a douazeci si una a lunii. 19Timp de sapte zile, sa nu se gaseasca aluat în casele voastre; caci oricine va mînca pîne dospita, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie strain, fie bastinas. 20Sa nu mîncati pîne dospita; ci, în toate locuintele voastre, sa mîncati azimi.`` 21Moise a chemat pe toti batrînii lui Israel, si le -a zis: ,,Duceti-va de luati un miel pentru familiile voastre, si junghiati Pastele. 22Sa luati apoi un manunchi de isop, sa -l muiati în sîngele din strachina, si sa ungeti pragul de sus si cei doi stîlpi ai usii cu sîngele din strachina. Nimeni din voi sa nu iasa din casa pîna dimineata. 23Cînd va trece Domnul ca sa loveasca Egiptul, si va vedea sîngele pe pragul de sus si pe cei doi stîlpi ai usii, Domnul va trece pe lînga usa, si nu va îngadui Nimicitorului sa intre în casele voastre ca sa va loveasca. 24Sa paziti lucrul acesta ca o lege pentru voi si pentru copiii vostri în veac. 25Cînd veti intra în tara, pe care v'o va da Domnul, dupa fagaduinta Lui, sa tineti acest obicei sfînt. 26Si cînd va vor întreba copiii vostri: ,Ce însemneaza obiceiul acesta?` 27sa raspundeti: ,Este jertfa de Paste în cinstea Domnului, care a trecut pe lînga casele copiilor lui Israel în Egipt, cînd a lovit Egiptul, si ne -a scapat casele noastre.`` Poporul s'a plecat, si s'a închinat pîna la pamînt. 28Si copiii lui Israel au plecat, si au facut cum poruncise Domnul lui Moise si lui Aaron; asa au facut. 29La miezul-noptii, Domnul a lovit pe toti întîii nascuti din tara Egiptului, dela întîiul-nascut al lui Faraon, care sedea pe scaunul lui de domnie, pîna la întîiul-nascut al celui închis în temnita, si pîna la toti întîii-nascuti ai dobitoacelor. 30Faraon s'a sculat noaptea, el si toti slujitorii lui, si toti Egiptenii; si au fost mari tipete în Egipt, caci nu era casa unde sa nu fie un mort. 31În aceeas noapte Faraon a chemat pe Moise si pe Aaron, si le -a zis: ,,Sculati-va, iesiti din mijlocul poporului meu, voi si copiii lui Israel. Duceti-va sa slujiti Domnului, cum ati zis. 32Luati-va si oile si boii, cum ati zis, duceti-va, si binecuvîntati-ma.`` 33Egiptenii zoreau poporul, si se grabeau sa -i scoata din tara, caci ziceau: ,,Altfel, toti vom pieri.`` 34Poporul si -a luat plamadeala (coca), înainte de a se dospi. Si-au învelit postavile cu plamadeala în haine, si le-au pus pe umeri. 35Copiii lui Israel au facut ce spusese Moise, si au cerut Egiptenilor vase de argint, vase de aur si haine. 36Domnul a facut ca poporul sa capete trecere înaintea Egiptenilor, cari le-au împlinit cererea. Si astfel au jafuit pe Egipteni. 37Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, în numar de aproape sase sute de mii de oameni cari mergeau pe jos, afara de copii. 38O multime de oameni de tot soiul s'au suit împreuna cu ei; aveau si turme însemnate de oi si boi. 39Cu plamadeala, pe care o luasera din Egipt si care nu se dospise înca, au facut turte fara aluat; caci fusesera izgoniti de Egipteni, fara sa mai poata zabovi, si fara sa-si ia merinde cu ei. 40Sederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. 41Si, dupa patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate ostile Domnului au iesit din tara Egiptului. 42Noaptea aceea trebuie praznuita în cinstea Domnului, pentruca atunci i -a scos din tara Egiptului; noaptea aceea trebuie praznuita în cinstea Domnului de toti copiii lui Israel si de urmasii lor. 43Domnul a zis lui Moise si lui Aaron: ,,Iata porunca privitoare la Paste: niciun strain sa nu manînce din ele. 44Sa tai împrejur pe orice rob cumparat cu bani, si apoi sa manînce din ele. 45Veneticul si simbriasul sa nu manînce. 46Sa nu le manînce decît într'o singura casa; sa nu luati deloc carne afara din casa, si sa nu zdrobiti niciun os. 47Toata adunarea lui Israel sa faca Pastele. 48Daca un strain, care va locui la tine, va vrea sa faca Pastele Domnului, orice parte barbateasca din casa lui va trebui taiata împrejur; apoi se va apropia sa le faca, si va fi ca si bastinasul; dar niciun netaiat împrejur sa nu manînce din ele. 49Aceeas lege va fi pentru bastinas ca si pentru strainul, care va locui în mijlocul vostru.`` 50Toti copiii lui Israel au facut cum poruncise Domnul lui Moise si lui Aaron; asa au facut. 51Si chiar în ziua aceea, Domnul a scos din tara Egiptului pe copiii lui Israel, dupa ostile lor.
Exod, 13
1Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 2,,Pune-Mi deoparte ca sfînt pe orice întîi-nascut, pe orice întîi nascut dintre copiii lui Israel, atît dintre oameni cît si dintre dobitoace: este al Meu.`` 3Moise a zis poporului: ,,Aduceti-va aminte de ziua aceasta, cînd ati iesit din Egipt, din casa robiei; caci cu mîna puternica v'a scos Domnul de acolo. Sa nu mîncati pîne dospita. 4Astazi iesiti, în luna spicelor. 5Cînd te va duce Domnul în tara Cananitilor, Hetitilor, Amoritilor, Hevitilor si Iebusitilor, pe care a jurat parintilor tai ca ti -o va da, tara unde curge lapte si miere, sa tii urmatoarea slujba în luna aceasta. 6Timp de sapte zile, sa manînci azimi; si în ziua a saptea, sa fie o sarbatoare în cinstea Domnului. 7În timpul celor sapte zile, sa mîncati azimi; sa nu se vada la tine nimic dospit, nici aluat, pe toata întinderea tarii tale. 8Sa spui atunci fiului tau: ,Aceasta este spre pomenirea celor ce a facut Domnul pentru mine, cînd am iesit din Egipt.` 9Sa-ti fie ca un semn pe mîna si ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tai, pentruca legea Domnului sa fie totdeauna în gura ta; caci cu mîna puternica te -a scos Domnul din Egipt. 10Sa tii porunca aceasta la vremea hotarîta, din an în an. 11Cînd te va aduce Domnul în tara Cananitilor, cum a jurat tie si parintilor tai, si cînd ti -o va da, 12sa închini Domnului pe orice întîi-nascut, chiar pe orice întîi-nascut din vitele, pe cari le vei avea: orice parte barbateasca este a Domnului. 13Sa rascumperi cu un miel pe orice întîi-nascut al magaritei; iar daca nu -l vei rascumpara, sa -i frîngi gîtul. Sa rascumperi de asemenea pe orice întîi-nascut de parte barbateasca dintre fiii tai. 14Si cînd te va întreba fiul tau într'o zi: ,Ce înseamna lucrul acesta?` sa -i raspunzi: ,Prin mîna Lui cea atotputernica, Domnul ne -a scos din Egipt, din casa robiei; 15si, fiindca Faraon se încapatîna si nu voia sa ne lase sa plecam, Domnul a omorît pe toti întîii-nascuti din tara Egiptului, dela întîii-nascuti ai oamenilor pîna la întîii-nascuti ai dobitoacelor. Iata de ce aduc jertfa Domnului pe orice întîi-nascut de parte barbateasca, si rascumpar pe orice întîi-nascut dintre fiii mei. 16Sa-ti fie ca un semn pe mîna si ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; caci prin mîna Lui atotputernica ne -a scos Domnul din Egipt.``` 17Dupa ce a lasat Faraon pe popor sa plece, Dumnezeu nu l -a dus pe drumul care da în tara Filistenilor, macar ca era mai aproape; caci a zis Dumnezeu: ,,S'ar putea sa -i para rau poporului vazînd razboiul, si sa se întoarca în Egipt.`` 18Ci Dumnezeu a pus pe popor sa faca un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Rosie. Copiii lui Israel au esit înarmati din tara Egiptului. 19Moise a luat cu el oasele lui Iosif; caci Iosif pusese pe fiii lui Israel sa jure, zicînd: ,,Cînd va va cerceta Dumnezeu, sa luati cu voi oasele mele de aici.`` 20Au plecat din Sucot, si au tabarît la Etam, la marginea pustiei. 21Domnul mergea înaintea lor, ziua într'un stîlp de nor, ca sa -i calauzeasca pe drum, iar noaptea într'un stîlp de foc, ca sa -i lumineze, pentru ca sa mearga si ziua si noaptea. 22Stîlpul de nor nu se departa dinaintea poporului în timpul zilei, nici stîlpul de foc în timpul noptii.
Exod, 14
1Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 2,,Spune copiilor lui Israel sa se întoarca, si sa tabarasca înaintea Pihahirotului, între Migdol si mare, fata în fata cu Baal-Tefon: în dreptul locului acestuia sa tabarîti, lînga mare. 3Faraon va zice despre copiii lui Israel: ,S'au ratacit prin tara; îi închide pustia.` 4Eu voi împietri inima lui Faraon, si -i va urmari; dar Faraon si toata oastea lui vor face sa se arate slava Mea, si Egiptenii vor sti ca Eu sînt Domnul.`` Copiii lui Israel au facut asa. 5S'a dat de stire împaratului Egiptului ca poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon si inima slujitorilor lui s'a schimbat fata de popor. Ei au zis: ,,Ce am facut de am lasat pe Israel sa plece si sa nu ne mai slujeasca?`` 6Faraon si -a pregatit carul de razboi, si si -a luat oamenii de razboi cu el. 7A luat sase sute de cara de lupta cu oameni alesi, si toate carale Egiptului; în toate erau luptatori. 8Domnul a împietrit inima lui Faraon, împaratul Egiptului, si Faraon a urmarit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel iesisera gata de lupta. 9Egiptenii i-au urmarit; si toti caii, carale lui Faraon, calaretii lui si ostirea lui, i-au ajuns tocmai cînd erau tabarîti lînga mare lînga Pi-Hahirot, fata în fata cu Baal-Tefon. 10Faraon se apropia. Copiii lui Israel si-au ridicat ochii, si iata ca Egiptenii veneau dupa ei. Si copiii lui Israel s'au spaimîntat foarte tare, si au strigat catre Domnul dupa ajutor. 11Ei au zis lui Moise: ,,Nu erau oare morminte în Egipt, ca sa nu mai fi fost nevoie sa ne aduci sa murim în pustie? Ce ne-ai facut de ne-ai scos din Egipt? 12Nu-ti spuneam noi în Egipt: ,Lasa-ne sa slujim ca robi Egiptenilor, caci vrem mai bine sa slujim ca robi Egiptenilor decît sa murim în pustie?`` 13Moise a raspuns poporului: ,,Nu va temeti de nimic, stati pe loc, si veti vedea izbavirea, pe care v'o va da Domnul în ziua aceasta; caci pe Egiptenii acestia, pe care -i vedeti azi, nu -i veti mai vedea niciodata. 14Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, stati linistiti.`` 15Domnul a zis lui Moise: ,,Ce rost au strigatele acestea? Spune copiilor lui Israel sa porneasca înainte. 16Tu, ridica-ti toiagul, întinde ti mîna spre mare, si despica -o; si copiii lui Israel vor trece prin mijlocul marii ca pe uscat. 17Eu voi împietri inima Egiptenilor, ca sa intre în mare dupa ei. Si Faraon si toata oastea lui, carale si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea. 18Si vor sti Egiptenii ca Eu sînt Domnul cînd Faraon, carale si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea.`` 19Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Si -a schimbat locul, si a mers înapoia lor, si stîlpul de nor care mergea înaintea lor, si -a schimbat locul, si a stat înapoia lor. 20El s'a asezat între tabara Egiptenilor si tabara lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealalta lumina noaptea. Si toata noaptea cele doua tabere nu s'au apropiat una de alta. 21Moise si -a întins mîna spre mare. Si Domnul a pus marea în miscare printr'un vînt dinspre rasarit, care a suflat cu putere toata noaptea; el a uscat marea, si apele s'au despartit în doua. 22Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, si apele stateau ca un zid la dreapta si la stînga lor. 23Egiptenii i-au urmarit; si toti caii lui Faraon, carale si calaretii lui au intrat dupa ei în mijlocul marii. 24În straja diminetii, Domnul, din stîlpul de foc si de nor, S'a uitat spre tabara Egiptenilor, si a aruncat învalmasala în tabara Egiptenilor. 25A scos roatele caralor si le -a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: ,,Haidem sa fugim dinaintea lui Israel, caci Domnul Se lupta pentru el împotriva Egiptenilor.`` 26Domnul a zis lui Moise: ,,Întinde-ti mîna spre mare; si apele au sa se întoarca peste Egipteni, peste carale lor si peste calaretii lor.`` 27Moise si -a întins mîna spre mare. Si în spre dimineata, marea si -a luat iaras repeziciunea cursului, si la apropierea ei Egiptenii au luat -o la fuga; dar Domnul a napustit pe Egipteni în mijlocul marii. 28Apele s'au întors, si au acoperit carale, calaretii si toata oastea lui Faraon, cari intrasera în mare dupa copiii lui Israel; niciunul macar n'a scapat. 29Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, în timp ce apele stateau ca un zid la dreapta si la stînga lor. 30În ziua aceea, Domnul a izbavit pe Israel din mîna Egiptenilor; si Israel a vazut pe Egipteni morti pe tarmul marii. 31Israel a vazut mîna puternica, pe care o îndreptase Domnul împotriva Egiptenilor. Si poporul s'a temut de Domnul, si a crezut în Domnul si în robul Sau Moise.
Exod, 15
1Atunci Moise si copiii lui Israel au cîntat Domnului cîntarea aceasta. Ei au zis: ,,Voi cînta Domnului, caci Si -a aratat slava: A napustit în mare pe cal si pe calaret. 2Domnul este taria mea si temeiul cîntarilor mele de lauda: El m'a scapat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lauda; El este Dumnezeul tatalui meu: pe El Îl voi preamari. 3Domnul este un razboinic viteaz: Numele Lui este Domnul. 4El a aruncat în mare carale lui Faraon si oastea lui; Luptatorii lui alesi au fost înghititi în marea Rosie. 5I-au acoperit valurile, Si s'au pogorît în fundul apelor, ca o piatra. 6Dreapta Ta, Doamne, si -a facut vestita taria; Mîna Ta cea dreapta, Doamne, a zdrobit pe vrajmasi. 7Prin marimea maretiei Tale, Tu trîntesti la pamînt pe vrajmasii Tai; Îti deslantuiesti mînia, Si ea -i mistuie ca pe o trestie. 8La suflarea narilor Tale, s'au îngramadit apele, S'au ridicat talazurile ca un zid, Si s'au închegat valurile în mijlocul marii. 9Vrajmasul zicea: ,,Îi voi urmari, îi voi ajunge, Voi împarti prada de razboi; Îmi voi razbuna pe ei, Voi scoate sabia, si -i voi nimici cu mîna mea!`` 10Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Si marea i -a acoperit; Ca plumbul s'au afundat În adîncimea apelor. 11Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfintenie, Bogat în fapte de lauda, Si facator de minuni? 12Tu Ti-ai întins mîna dreapta: Si i -a înghitit pamîntul. 13Prin îndurarea Ta, Tu ai calauzit, Si ai izbavit pe poporul acesta; Iar prin puterea Ta îl îndrepti Spre locasul sfinteniei Tale. 14Popoarele vor afla lucrul acesta, si se vor cutremura: Apuca groaza pe Filisteni, 15Se înspaimînta capeteniile Edomului, Si un tremur apuca pe razboinicii lui Moab; Toti locuitorii Canaanului lesina dela inima. 16Îi va apuca teama si spaima; Iar vazînd maretia bratului Tau, Vor sta muti ca o piatra, Pîna va trece poporul Tau, Doamne! Pîna va trece Poporul, pe care Ti l-ai rascumparat. 17Tu îi vei aduce si -i vei aseza pe muntele mostenirii Tale, În locul, pe care Ti l-ai pregatit ca locas, Doamne, La Templul, pe care mînile Tale l-au întemeiat, Doamne! 18Si Domnul va împarati în veac si în veci de veci. 19Caci caii lui Faraon, carale si calaretii lui au intrat în mare, Si Domnul a adus peste ei apele marii; Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul marii.`` 20Maria, proorocita, sora lui Aaron, a luat în mîna o timpana, si toate femeile au venit dupa ea, cu timpane si jucînd. 21Maria raspundea copiilor lui Israel: 22Moise a pornit pe Israel dela marea Rosie. Au apucat înspre pustia Sur; si, dupa trei zile de mers în pustie, n'au gasit apa. 23Au ajuns la Mara; dar n'au putut sa bea apa din Mara, pentruca era amara. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amaraciune). 24Poporul a cîrtit împotriva lui Moise, zicînd: ,,Ce avem sa bem?`` 25Moise a strigat catre Domnul; si Domnul i -a aratat un lemn, pe care l -a aruncat în apa. Si apa s'a facut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi si porunci, si acolo l -a pus la încercare. 26El a zis: ,,Daca vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tau, daca vei face ce este bine înaintea Lui, daca vei asculta de poruncile Lui, si daca vei pazi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu cari am lovit pe Egipteni; caci Eu sînt Domnul, care te vindeca.`` 27Au ajuns la Elim, unde erau douasprezece izvoare de apa si saptezeci de finici. Si au tabarît acolo, lînga apa.
Exod, 16
1Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; si au ajuns în pustia Sin, care este între Elim si Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua dupa iesirea lor din tara Egiptului. 2Si toata adunarea copiilor lui Israel a cîrtit în pustia aceea împotriva lui Moise si Aaron. 3Copiii lui Israel le-au zis: ,,Cum de n'am murit loviti de mîna Domnului în tara Egiptului, cînd sedeam lînga oalele noastre cu carne, cînd mîncam pîne de ne saturam? Caci ne-ati adus în pustia aceasta ca sa faceti sa moara de foame toata multimea aceasta.`` 4Domnul a zis lui Moise: ,,Iata ca voi face sa va ploaie pîne din ceruri. Poporul va iesi afara, si va strînge, cît îi trebuie pentru fiecare zi, ca sa -l pun la încercare, si sa vad daca va umbla sau nu dupa legea Mea. 5În ziua a sasea, cînd vor pregati ce au adus acasa, vor avea de doua ori mai mult de cît vor strînge în fiecare zi.`` 6Moise si Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: ,,Astaseara, veti întelege ca Domnul este Acela, care v'a scos din tara Egiptului. 7Si mîne dimineata, veti vedea slava Domnului; pentruca v'a auzit cîrtirile împotriva Domnului; caci ce sîntem noi, ca sa cîrtiti împotriva noastra?`` 8Moise a zis: ,,Domnul va va da astaseara carne de mîncat, si mîne dimineata va va da pîne sa va saturati, pentruca a auzit Domnul cîrtirile, pe cari le-ati rostit împotriva Lui; caci ce sîntem noi? Cîrtirile voastre nu se îndreapta împotriva noastra, ci împotriva Domnului.`` 9Moise a zis lui Aaron: ,,Spune întregei adunari a copiilor lui Israel: ,Apropiati-va înaintea Domnului; caci v'a auzit cîrtirile.`` 10Si, pe cînd vorbea Aaron întregei adunari a lui Israel, s'au uitat înspre pustie, si iata ca slava Domnului s'a aratat în nor. 11Domnul, vorbind lui Moise, a zis: 12,,Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ,Între cele doua seri aveti sa mîncati carne, si dimineata va veti satura de pîne; si veti sti ca Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru.`` 13Seara, au venit niste prepelite si au acoperit tabara; si, dimineata, s'a asezat un strat gros de roua în jurul taberii. 14Cînd s'a luat roua aceasta, pe fata pustiei era ceva marunt ca niste graunte, marunt ca bobitele de ghiata alba pe pamînt. 15Copiii lui Israel s'au uitat la ea, si au zis unul catre altul: ,,Ce este aceasta?`` caci nu stiau ce este. Moise le -a zis: ,,Este pînea, pe care v'o da Domnul ca hrana. 16Iata ce a poruncit Domnul: ,Fiecare din voi sa strînga cît îi trebuie pentru hrana, si anume un omer de cap, dupa numarul sufletelor voastre; fiecare sa ia din ea pentru cei din cortul lui.`` 17Israelitii au facut asa; si au strîns unii mai mult, altii mai putin. 18În urma o masurau cu omerul, si cine strînsese mai mult, n'avea nimic de prisos, iar cine strînsese mai putin, nu ducea lipsa de loc. Fiecare strîngea tocmai cît îi trebuia pentru hrana. 19Moise le -a zis: ,,Nimeni sa nu lase ceva din ea pîna a doua zi dimineata.`` 20N'au ascultat de Moise, si s'au gasit unii, care au lasat ceva din ea pîna dimineata; dar a facut viermi si s'a împutit. Moise s'a mîniat pe oamenii aceia. 21Astfel, în toate diminetile, fiecare strîngea cît îi trebuia pentru hrana; si, cînd venea caldura soarelui, se topea. 22În ziua a sasea, au strîns hrana îndoit, si anume doi omeri de fiecare. Toti fruntasii adunarii au venit si au spus lui Moise lucrul acesta. 23Si Moise le -a zis: ,,Domnul a poruncit asa. Mîne este ziua de odihna, Sabatul închinat Domnului; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti de fiert, si pastrati pîna a doua zi dimineata tot ce va ramînea!`` 24Au lasat -o pîna a doua zi dimineata, cum poruncise Moise; si nu s'a împutit, si n'a facut viermi. 25Moise a zis: ,,Mîncati -o azi, caci este ziua Sabatului; azi nu veti gasi mana pe cîmp. 26Veti strînge timp de sase zile; dar în ziua a saptea, care este Sabatul, nu va fi.`` 27În ziua a saptea, unii din popor au iesit sa strînga mana, si n'au gasit. 28Atunci Domnul a zis lui Moise: ,,Pîna cînd aveti de gînd sa nu paziti poruncile si legile Mele? 29Vedeti ca Domnul v'a dat Sabatul; de aceia va da în ziua a sasea hrana pentru doua zile. Fiecare sa ramîna la locul lui, si, în ziua a saptea, nimeni sa nu iasa din locul în care se gaseste.`` 30Si poporul s'a odihnit în ziua a saptea. 31Casa lui Israel a numit hrana aceasta ,,mana``. Ea semana cu bobul de coriandru; era alba, si avea un gust de turta cu miere. 32Moise a zis: ,,Iata ce a poruncit Domnul: ,Sa se pastreze un omer plin cu mana pentru urmasii vostri, ca sa vada si ei pînea pe care v'am dat -o s'o mîncati în pustie, dupa ce v'am scos din tara Egiptului.`` 33Si Moise a zis lui Aaron: ,,Ia un vas, pune în el un omer plin cu mana, si aseaza -l înaintea Domnului, ca sa fie pastrat pentru urmasii vostri.`` 34Dupa porunca data de Domnul lui Moise, Aaron l'a pus înaintea chivotului marturiei, ca sa fie pastrat. 35Copiii lui Israel au mîncat mana patruzeci de ani, pîna la sosirea lor într -o tara locuita; au mîncat mana pîna la sosirea lor la hotarele tarii Canaanului. 36Omerul este a zecea parte dintr'o efa.
Exod, 17
1Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, dupa calatoriile zilnice, pe cari poruncise Domnul sa le faca; si au tabarît la Refidim. Acolo poporul n'a gasit apa de baut. 2Atunci poporul a cautat cearta cu Moise. Ei au zis: ,,Da-ne apa sa bem!`` Moise le -a raspuns: ,,Pentruce cautati cearta cu mine? Pentruce ispititi pe Domnul?`` 3Poporul statea acolo, chinuit de sete, si cîrtea împotriva lui Moise. El zicea: ,,Pentruce neai scos din Egipt, ca sa ne faci sa murim de sete aici cu copiii si turmele noastre?`` 4Moise a strigat catre Domnul, si a zis: ,,Ce sa fac cu poporul acesta? Înca putin, si au sa ma ucida cu pietre.`` 5Domnul a zis lui Moise: ,,Treci înaintea poporului, si ia cu tine vreo cîtiva din batrînii lui Israel; ia-ti în mîna si toiagul cu care ai lovit rîul, si porneste! 6Iata, Eu voi sta înaintea ta pe stînca Horebului; vei lovi stînca, si va tîsni apa din ea, si poporul va bea.`` Moise a facut asa, în fata batrînilor lui Israel. 7El a numit locul acela ,,Masa si Meriba`` (Ispita si cearta), caci copiii lui Israel se certasera, si ispitisera pe Domnul, zicînd: ,,Este oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu este?`` 8Amalec a venit sa bata pe Israel la Refidim. 9Atunci Moise a zis lui Iosua: ,,Alege niste barbati, si iesi de lupta împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mîne pe vîrful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mîna.`` 10Iosua a facut ce -i spusese Moise, si a iesit sa lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron si Hur s'au suit pe vîrful dealului. 11Cînd îsi ridica Moise mîna, era mai tare Israel; si cînd îsi lasa mîna în jos, era mai tare Amalec. 12Mînile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatra, au pus -o subt el, si el a sezut pe ea. Aaron si Hur îi sprijineau mînile, unul deoparte, iar altul de alta; si mînile lui au ramas întinse pîna la asfintitul soarelui. 13Si Iosua a biruit pe Amalec si poporul lui, cu taisul sabiei. 14Domnul a zis lui Moise: ,,Scrie lucrul acesta în carte, ca sa se pastreze aducerea aminte, si spune lui Iosua ca voi sterge pomenirea lui Amalec de subt ceruri.`` 15Moise a zidit un altar, si i -a pus numele ,,Domnul, steagul meu.`` 16El a zis: ,,Pentruca si -a ridicat mîna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta razboi împotriva lui Amalec, din neam în neam!``
Exod, 18
1Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce facuse Dumnezeu pentru Moise si poporul Sau Israel; a aflat ca Domnul scosese pe Israel din Egipt. 2Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimeasa acasa. 3A luat si pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Ghersom (Strain), caci Moise zisese: ,,Locuiesc ca strain într'o tara straina,`` 4iar celalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), caci zisese: ,,Dumnezeul tatalui meu mi -a ajutat, si m'a scapat de sabia lui Faraon.`` 5Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii si nevasta lui Moise în pustie unde tabara el, la muntele lui Dumnezeu. 6A trimes vorba lui Moise sa -i spuna: ,,Eu, socrul tau Ietro, vin la tine cu nevasta-ta si cu cei doi fii ai tai.`` 7Moise a iesit înaintea socrului sau, s'a aruncat cu fata la pamînt, si l -a sarutat. S'au întrebat unul pe altul de sanatate, si au intrat în cortul lui Moise. 8Moise a istorisit socrului sau tot ce facuse Domnul împotriva lui Faraon si împotriva Egiptului, din pricina lui Israel, toate suferintele cari venisera peste ei pe drum, si cum îi izbavise Domnul din ele. 9Ietro s'a bucurat pentru tot binele, pe care -l facuse Domnul lui Israel, si pentru ca -l izbavise din mîna Egiptenilor. 10Si Ietro a zis: ,,Binecuvîntat sa fie Domnul, care v'a izbavit din mîna Egiptenilor si din mîna lui Faraon, El, care a izbavit poporul din mîna Egiptenilor! 11Cunosc acum ca Domnul este mai mare decît toti dumnezeii; caci în lucrul în care s'au purtat cu trufie, El a fost mai pesus de ei.`` 12Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere de tot si o jertfa de mîncare. Aaron si toti batrînii lui Israel au venit si au luat parte la masa cu socrul lui Moise, înaintea lui Dumnezeu. 13A doua zi, Moise s'a asezat sa judece poporul; si poporul a stat înaintea lui de dimineata pîna seara. 14Socrul lui Moise a vazut tot ce facea el pentru popor, si a zis: ,,Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, si tot poporul sta înaintea ta, de dimineata pîna seara?`` 15Moise a raspuns socrului sau: ,,Poporul vine la mine ca sa ceara sfat lui Dumnezeu. 16Cînd au vreo treaba, vin la mine; eu judec între ei, si fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu si legile Lui.`` 17Socrul lui Moise i -a zis: ,,Ce faci tu nu este bine. 18Te istovesti singur, si vei istovi si poporul acesta, care este cu tine; caci lucrul este mai pe sus de puterile tale si nu -l vei putea face singur. 19Acum asculta glasul meu; am sa-ti dau un sfat, si Dumnezeu va fi cu tine! Fii tîlmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu, si du pricinile înaintea lui Dumnezeu. 20Învata -i poruncile si legile; si arata-le calea, pe care trebuie s'o urmeze si ce trebuie sa faca.`` 21Alege din tot poporul oameni destoinici, tematori de Dumnezeu, oameni de încredere, vrajmasi ai lacomiei; pune -i peste popor drept capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cinci zeci si capetenii peste zece. 22Ei sa judece poporul în tot timpul; sa aduca înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici, sa le judece ei însisi. În felul acesta îti vei usura sarcina, caci o vor purta si ei împreuna cu tine. 23Daca vei face lucrul acesta, si daca Dumnezeu îti va porunci asa, vei putea face fata lucrurilor, si tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.`` 24Moise a ascultat sfatul socrului sau, si a facut tot ce spusese el. 25Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul, si i -a pus capetenii ale poporului, capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci si capetenii peste zece. 26Ei judecau poporul în tot timpul; aduceau înaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei însisi. 27Apoi Moise a trimes pe socrul sau în tara lui.
Exod, 19
1În luna a treia dupa iesirea lor din tara Egiptului, copiii lui Israel au ajuns în ziua aceea în pustia Sinai. 2Dupace au plecat de la Refidim, au ajuns în pustia Sinai, si au tabarît în pustie. Israel a tabarît acolo, în fata muntelui. 3Moise s'a suit la Dumnezeu. Si Domnul l -a chemat de pe munte, zicînd: ,,Asa sa vorbesti casei lui Iacov, si sa spui copiilor lui Israel: 4,,Ati vazut ce am facut Egiptului, si cum v'am purtat pe aripi de vultur si v'am adus aici la Mine. 5Acum, daca veti asculta glasul meu, si daca veti pazi legamîntul Meu, veti fi ai Mei dintre toate popoarele, caci tot pamîntul este al Meu; 6Îmi veti fi o împaratie de preoti si un neam sfînt. Acestea sînt cuvintele pe cari le vei spune copiilor lui Israel.`` 7Moise a venit de a chemat pe batrînii poporului, si le -a pus înainte toate cuvintele acestea, cum îi poruncise Domnul. 8Tot poporul a raspuns: ,,Vom face tot ce a zis Domnul!`` Moise a spus Domnului cuvintele poporului. 9Si Domnul a zis lui Moise: ,,Iata, voi veni la tine într-un nor gros, pentruca sa auda poporul cînd îti voi vorbi, si sa aiba totdeauna încredere în tine.`` Moise a spus Domnului cuvintele poporului. 10Si Domnul a zis lui Moise: ,,Du-te la popor, sfinteste -i azi si mîne, si pune -i sa-si spele hainele. 11Sa fie gata pentru a treia zi; caci a treia zi Domnul Se va pogorî, în fata întregului popor, pe muntele Sinai. 12Sa hotarasti poporului anumite margini dejurîmprejur, si sa spui: ,Sa nu cumva sa va suiti pe munte sau sa va atingeti de poalele lui. Oricine se va atinge de munte, va fi pedepsit cu moartea. 13Nici o mîna sa nu se atinga de el; ci pe oricine se va atinge, sa -l omoare cu pietre, sau sa -l strapunga cu sageti: dobitoc sau om, nu va trai.` Cînd va suna trîmbita, ei vor înainta spre munte.`` 14Moise s'a pogorît de pe munte la popor: a sfintit poporul, si ei si-au spalat hainele. 15Si a zis poporului: ,,Fiti gata în trei zile; sa nu va apropiati de vreo femeie.`` 16A treia zi dimineata, au fost tunete, fulgere, si un nor gros pe munte; trîmbita rasuna cu putere, si tot poporul din tabara a fost apucat de spaima. 17Moise a scos poporul din tabara, spre întîmpinarea lui Dumnezeu, si s'au asezat la poalele muntelui. 18Muntele Sinai era tot numai fum, pentruca Domnul Se pogorîse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înalta ca fumul unui cuptor, si tot muntele se cutremura cu putere. 19Trîmbita rasuna tot mai puternic. Moise vorbea, si Dumnezeu îi raspundea cu glas tare. 20Domnul S'a pogorît pe muntele Sinai, si anume pe vîrful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vîrful muntelui. Si Moise s'a suit sus. 21Domnul a zis lui Moise: ,,Pogoara-te si porunceste poporului cu totdinadinsul sa nu dea busna spre Domnul, ca sa se uite, pentru ca nu cumva sa piara un mare numar dintre ei. 22Preotii, cari se apropie de Domnul, sa se sfinteasca si ei, ca nu cumva sa -i loveasca Domnul cu moartea.`` 23Moise a zis Domnului: ,,Poporul nu va putea sa se suie pe muntele Sinai, caci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicînd: ,Hotaraste anumite margini în jurul muntelui, si sfinteste -l.`` 24Domnul i -a zis: ,,Du-te, pogoara-te, si suie-te apoi iaras cu Aaron; dar preotii si poporul sa nu dea busna sa se suie la Domnul, ca nu cumva sa -i loveasca cu moartea.`` 25Moise s'a pogorît la popor, si i -a spus aceste lucruri.
Exod, 20
1Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, si a zis: 2,,Eu sînt Domnul, Dumnezeul tau, care te -a scos din tara Egiptului, din casa robiei. 3Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine. 4Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo înfatisare a lucrurilor cari sînt sus în ceruri, sau jos pe pamînt, sau în apele mai de jos de cît pamîntul. 5Sa nu te închini înaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sînt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor în copii pîna la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc, 6si Ma îndur pîna la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele. 7Sa nu iei în desert Numele Domnului, Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua în desert Numele Lui. 8Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s'o sfintesti. 9Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau. 10Dar ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este în casa ta. 11Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamîntul si marea, si tot ce este în ele, iar în ziua a saptea S'a odihnit: de aceea a binecuvîntat Domnul ziua de odihna si a sfintit -o. 12Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentruca sa ti se lungeasca zilele în tara, pe care ti -o da Domnul, Dumnezeul tau. 13Sa nu ucizi. 14Sa nu preacurvesti. 15Sa nu furi. 16Sa nu marturisesti strîmb împotriva aproapelui tau. 17Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tau. 18Tot poporul auzea tunetele si sunetul trîmbitei si vedea flacarile muntelui, care fumega. La privelistea aceasta, poporul tremura, si statea în departare. 19Ei au zis lui Moise: ,,Vorbeste-ne tu însuti, si te vom asculta: dar sa nu ne mai vorbeasca Dumnezeu, ca sa nu murim.`` 20Moise a zis poporului: ,,Nu va spaimîntati; caci Dumnezeu a venit tocmai ca sa va puna la încercare, si ca sa aveti frica Lui înaintea ochilor vostri, pentru ca sa nu pacatuiti.`` 21Poporul statea în departare; iar Moise s'a apropiat de norul în care era Dumnezeu. 22Domnul a zis lui Moise: ,,Asa sa vorbesti copiilor lui Israel: ,Ati vazut ca v'am vorbit din ceruri. 23Sa nu faceti dumnezei de argint si dumnezei de aur, ca sa -i puneti alaturi de Mine; sa nu va faceti alti dumnezei. 24Sa-Mi ridici un altar de pamînt, pe care sa-ti aduci arderile-de-tot si jertfele de multamire, oile si boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, si te voi binecuvînta. 25Daca-Mi vei ridica un altar de piatra, sa nu -l zidesti din pietre cioplite; caci cum îti vei pune dalta în piatra, o vei pîngari. 26Sa nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca sa nu ti se descopere goliciunea înaintea lui.``
Exod, 21
1,,Iata legile, pe cari le vei pune înaintea lor. 2Daca vei cumpara un rob evreu, sa slujeasca sase ani ca rob; dar în al saptelea, sa iasa slobod, fara sa plateasca nimic ca despagubire. 3Daca a intrat singur, sa iasa singur; daca era însurat, sa iasa si nevasta-sa împreuna cu el. 4Daca stapînul lui i -a dat o nevasta, si a avut fii si fiice cu ea, nevasta si copiii sa fie ai stapînului lui, iar el sa iasa singur. 5Daca robul va zice: ,Eu iubesc pe stapînul meu, pe nevasta-mea si copiii mei, si nu vreau sa ies slobod,` 6atunci stapînul lui sa -l duca înaintea lui Dumnezeu, sa -l apropie de usa sau de stîlpul usii, si stapînul lui sa -i gaureasca urechea cu o sula, si robul sa ramîna pentru totdeauna în slujba lui. 7Daca un om îsi va vinde fata ca roaba, ea sa nu iasa cum ies robii. 8Daca nu va placea stapînului ei, care o luase de nevasta, el sa -i înlesneasca rascumpararea; dar nu va avea dreptul s'o vînda unor straini, daca nu-si va tinea cuvîntul. 9Daca o da de nevasta fiului sau, sa se poarte cu ea dupa dreptul fiicelor. 10Daca -i va lua o alta nevasta, nu va scadea nimic pentru cea dintîi din hrana, din îmbracaminte, si din dreptul ei de sotie. 11Daca nu -i face aceste trei lucruri, ea va putea iesi, fara nicio despagubire, fara sa dea bani. 12Cine va lovi pe altul cu o lovitura de moarte, sa fie pedepsit cu moartea. 13Daca nu i -a întins laturi, si daca Dumnezeu l -a facut sa -i cada în mîna, îti voi hotarî un loc unde va putea sa fuga. 14Dar daca lucreaza cineva cu rautate împotriva aproapelui sau, folosindu-se de viclenie ca sa -l omoare, chiar si dela altarul Meu sa -l smulgi, ca sa fie omorît. 15Cine va lovi pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea. 16Cine va fura un om, si -l va vinde sau îl va tinea în mînile lui, sa fie pedepsit cu moartea. 17Cine va blestema pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea. 18Daca se vor certa doi oameni, si unul din ei va lovi pe celalt cu o piatra sau cu pumnul, fara sa -i pricinuiasca moartea, dar silindu -l sa stea în pat, 19cel ce l -a lovit sa nu fie pedepsit, daca celalt se va scula si se va plimba afara, sprijinit pe un toiag. Numai sa -l despagubeasca pentru încetarea lucrului lui si sa -l îngrijeasca pîna la vindecare. 20Daca un om va lovi cu batul pe robul sau, fie barbat fie femeie, si robul moare subt mîna lui, stapînul sa fie pedepsit. 21Dar daca mai traieste o zi sau doua, stapînul sa nu fie pedepsit; caci este argintul lui. 22Daca se cearta doi oameni, si lovesc pe o femeie însarcinata, si o fac doar sa nasca înainte de vreme, fara alta nenorocire, sa fie pedepsiti cu o gloaba, pusa de barbatul femeii, si pe care o vor plati dupa hotarîrea judecatorilor. 23Dar daca se întîmpla o nenorocire, vei da viata pentru viata, 24ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mîna pentru mîna, picior pentru picior, 25arsura pentru arsura, rana pentru rana, vînataie pentru vînataie. 26Daca un om loveste ochiul robului sau, fie barbat fie femeie, si -l face sa-si piarda ochiul, sa -i dea drumul, ca despagubire pentru ochiul lui. 27Si daca face sa cada un dinte robului sau, fie barbat fie femeie, ca despagubire pentru dintele lui, sa -i dea drumul. 28Daca un bou va împunge si va omorî pe un barbat sau pe o femeie, boul sa fie ucis cu pietre, carnea sa nu i se manînce, iar stapînul boului sa nu fie pedepsit. 29Dar daca boul avea obicei mai înainte sa împunga, si stapînul fusese înstiintat de lucrul acesta, si nu l -a închis, boul sa fie ucis cu pietre, daca va ucide un barbat sau o femeie, si stapînul lui sa fie pedepsit cu moartea. 30Daca i se pune stapînului un pret pentru rascumpararea vietii lui, va plati tot ce i se va cere. 31Cînd boul va împunge pe un baiat sau pe o fata, i se va face dupa legea aceasta; 32dar daca boul împunge pe un rob, fie barbat fie femeie, sa se dea trei sicli de argint stapînului robului, si boul sa fie ucis cu pietre. 33Daca un om descopere o groapa, sau daca un om sapa o groapa si n'o acopere, si cade în ea un bou sau un magar, 34stapînul gropii sa plateasca stapînului lor pretul vitei în argint, iar vita moarta sa fie a lui. 35Daca boul unui om împunge boul unui alt om, si boul acesta moare, vor vinde boul cel viu si pretul lui îl vor împarti; vor împarti si boul mort. 36Dar daca se stia ca boul avea obicei mai înainte sa împunga, si stapînul lui nu l -a închis, stapînul acesta sa dea bou pentru bou, iar boul cel mort sa -l ia el.
Exod, 22
1Daca un om fura un bou sau o oaie, si -l taie sau îl vinde, sa dea cinci boi pentru boul furat si patru oi pentru oaia furata. 2Daca hotul este prins spargînd, si e lovit si moare, cel ce l -a lovit nu va fi vinovat de omor fata de el; 3dar daca a rasarit soarele, va fi vinovat de omor fata de el. Hotul trebuie sa dea înapoi ce este dator sa dea; daca n'are nimic, sa fie vîndut rob, ca despagubire pentru furtul lui; 4daca ceeace a furat, fie bou, fie magar, sau oaie, se gaseste înca viu în mînile lui, sa dea îndoit înapoi. 5Daca cineva face stricaciune într-un ogor sau într'o vie, si îsi lasa vita sa pasca pe ogorul altuia, sa dea ca despagubire cel mai bun rod din ogorul si via lui. 6Daca izbucneste un foc si întîlneste maracini în cale, si arde grîul în snopi sau în picioare, sau cîmpul, cel ce a pus foc sa fie silit sa dea o despagubire deplina. 7Daca un om da altuia bani sau unelte spre pastrare, si le fura cineva din casa acestuia din urma, hotul trebuie sa întoarca îndoit, daca va fi gasit. 8Daca hotul nu se gaseste, stapînul casei sa se înfatiseze înaintea lui Dumnezeu, ca sa spuna ca n'a pus mîna pe avutul aproapelui sau. 9În orice pricina de înselaciune cu privire la un bou, un magar, o oaie, o haina, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: ,Uite -l!` -pricina amîndoror partilor sa mearga pîna la Dumnezeu; acela, pe care -l va osîndi Dumnezeu, trebuie sa întoarca îndoit aproapelui sau. 10Daca un om da altuia un magar, un bou, o oaie, sau un dobitoc, oarecare sa i -l pastreze, si dobitocul moare, îsi strica un madular, sau e luat cu sila dela el, fara sa fi vazut cineva, 11sa se faca un juramînt în Numele Domnului între cele doua parti; si cel ce a pastrat dobitocul, va marturisi ca n'a pus mîna pe avutul aproapelui sau; stapînul dobitocului va primi juramîntul acesta, si celalt nu va fi dator sa i -l înlocuiasca. 12Dar daca dobitocul a fost furat dela el, va fi dator fata de stapînul lui sa i -l înlocuiasca. 13Daca dobitocul a fost sfasiat de fiare salbatice, îl va aduce ca dovada, si nu va fi dator sa - i înlocuiasca dobitocul sfasiat. 14Daca un om împrumuta altuia o vita, si vita îsi strica un madular sau moare în lipsa stapînului ei, va trebui s'o plateaca. 15Daca stapînul e de fata, nu i -o va plati. Daca vita a fost data cu chirie, pretul chiriei va fi deajuns. 16Daca un om însala pe o fata nelogodita, si se culca cu ea, îi va plati zestrea si o va lua de nevasta. 17Daca tatal nu vrea sa i -o dea, el va plati în argint pretul zestrei cuvenite fetelor. 18Pe vrajitoare sa n'o lasi sa traiasca. 19Oricine se culca cu un dobitoc, sa fie pedepsit cu moartea. 20Cine aduce jertfe altor dumnezei decît Domnului singur, sa fie nimicit cu desavîrsire. 21Sa nu chinuiesti pe strain, si sa nu -l asupresti, caci si voi ati fost straini în tara Egiptului. 22Sa nu asupresti pe vaduva, nici pe orfan. 23Daca -i asupresti, si ei striga la Mine dupa ajutor, Eu le voi auzi strigatele; 24mînia Mea se va aprinde, si va voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor ramînea vaduve, si copiii vostri vor ramînea orfani. 25Daca împrumuti bani vreunuia din poporul Meu, saracului care este cu tine, sa nu fii fata de el ca un camatar, si sa nu ceri camata dela el. 26Daca iei zalog haina aproapelui tau, sa i -o dai înapoi înainte de apusul soarelui; 27caci este singura lui învelitoare, este haina cu care îsi înveleste trupul: cu ce are sa se culce? Daca striga spre Mine dupa ajutor, Eu îl voi auzi, caci Eu sînt milostiv. 28Sa nu hulesti pe Dumnezeu, si sa nu blestemi pe mai marele poporului tau. 29Sa nu pregeti sa-Mi aduci pîrga secerisului tau si a culesului viei tale. Sa-Mi dai pe întîiul nascut din fiii tai. 30Sa-Mi dai si întîiul nascut al vacii tale si al oii tale; sa ramîna sapte zile cu mama-sa, iar în ziua a opta sa Mi -l aduci. 31Sa-Mi fiti niste oameni sfinti. Sa nu mîncati carne sfîsiata de fiare pe cîmp, ci s'o aruncati la cîni.
Exod, 23
1Sa nu raspîndesti zvonuri neadevarate. Sa nu te unesti cu cel rau, ca sa faci o marturisire mincinoasa pentru el. 2Sa nu te iei dupa multime ca sa faci rau; si la judecata sa nu marturisesti trecînd de partea celor multi, ca sa abati dreptatea. 3Sa nu partinesti pe sarac la judecata. 4Daca întîlnesti boul vrajmasului tau sau magarul lui ratacit, sa i -l aduci acasa. 5Daca vezi magarul vrajmasului tau cazut subt povara lui, sa nu treci pe lînga el, ci sa -i ajuti sa ia povara de pe magar. 6La judecata, sa nu te atingi de dreptul saracului. 7Fereste-te de o învinuire nedreapta, si sa nu omori pe cel nevinovat si pe cel drept; caci nu voi ierta pe cel vinovat. 8Sa nu primesti daruri; caci darurile orbesc pe ceice au ochii deschisi, si sucesc hotarîrile celor drepti. 9Sa nu asupresti pe strain; stiti ce simte strainul, caci si voi ati fost straini în tara Egiptului. 10Timp de sase ani, sa sameni pamîntul, si sa -i strîngi rodul. 11Dar în al saptelea, sa -i dai ragaz, si sa -l lasi sa se odihneasca; din rodul lui sa manînce saracii poporului tau, iar ce va mai ramînea, sa manînce fiarele depe cîmp. Tot asa sa faci cu via si maslinii tai. 12Timp de sase zile, sa-ti faci lucrarea. Dar în ziua a saptea sa te odihnesti, pentru ca boul si magarul tau sa aiba odihna, pentruca fiul roabei tale si strainul sa aiba ragaz si sa rasufle. 13Sa paziti tot ce v'am spus, si sa nu rostiti numele altor dumnezei: numele lor sa nu se auda iesind din gura voastra. 14De trei ori pe an, sa praznuiesti sarbatori în cinstea Mea. 15Sa tii sarbatoarea azimilor; timp de sapte zile, la vremea hotarîta, în luna spicelor, sa manînci azimi, cum ti-am poruncit; caci în luna aceasta ai iesit din Egipt; si sa nu vii cu mînile goale înaintea Mea. 16Sa tii sarbatoarea secerisului, a celor dintîi roade din munca ta, din ceeace vei samana pe cîmp; si sa tii sarbatoarea strîngerii roadelor, la sfîrsitul anului, cînd vei strînge depe cîmp rodul muncii tale. 17De trei ori pe an toata partea barbateasca sa se înfatiseze înaintea Domnului, Dumnezeu. 18Sa n'aduci cu pîne dospita sîngele jertfei Mele; si grasimea praznicului Meu sa nu ramîna toata noaptea pîna dimineata. 19Sa aduci în casa Domnului, Dumnezeului tau, pîrga celor dintîi roade ale pamîntului. 20Iata, Eu trimet un Înger înaintea ta, ca sa te ocroteasca pe drum, si sa te duca în locul, pe care l-am pregatit. 21Fii cu ochii în patru înaintea Lui, si asculta glasul Lui; sa nu te împotrivesti Lui, pentruca nu va va ierta pacatele, caci Numele Meu este în El. 22Dar daca vei asculta glasul Lui, si daca vei face tot ce-ti voi spune, Eu voi fi vrajmasul vrajmasilor tai si protivnicul protivnicilor tai. 23Îngerul Meu va merge înaintea ta, si te va duce la Amoriti, Hetiti, Fereziti, Cananiti, Heviti si Iebusiti, si -i voi nimici. 24Sa nu te închini înaintea dumnezeilor lor, si sa nu le slujesti; sa nu te iei dupa popoarele acestea, în purtarea lor, ci sa le nimicesti cu desavîrsire, si sa le darîmi capistele. 25Voi sa slujiti Domnului, Dumnezeului vostru, si El va va binecuvînta pînea si apele, si voi departa boala din mijlocul tau. 26Nu va fi în tara ta nici femeie care sa-si lepede copilul, nici femeie stearpa. Numarul zilelor tale îl voi face sa fie deplin. 27Voi trimete groaza Mea înaintea ta, voi pune pe fuga pe toate popoarele la cari vei ajunge, si voi face ca toti vrajmasii tai sa dea dosul înaintea ta. 28Voi trimete viespile bondaresti înaintea ta, si vor izgoni dinaintea ta pe Heviti, Cananiti si Hetiti. 29Nu -i voi izgoni într'un singur an dinaintea ta, pentruca tara sa n'ajunga o pustie si sa nu se înmulteasca împotriva ta fiarele de pe cîmp. 30Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta, pîna vei creste la numar si vei putea sa intri în stapînirea tarii. 31Îti voi întinde hotarele dela marea Rosie pîna la marea Filistenilor, si dela pustie pîna la Rîu (Eufrat). Caci voi da în mînile voastre pe locuitorii tarii, si -i vei izgoni dinaintea ta. 32Sa nu faci legamînt cu ei, nici cu dumnezeii lor. 33Ei sa nu locuiasca în tara ta, ca sa nu te faca sa pacatuiesti împotriva Mea; caci atunci ai slujii dumnezeilor lor, si aceasta ar fi o cursa pentru tine.``
Exod, 24
1Dumnezeu a zis lui Moise: ,,Suie-te la Domnul, tu si Aaron, Nadab si Abihu, si saptezeci de batrîni ai lui Israel, si sa va închinati de departe, aruncîndu-va cu fata la pamînt. 2Numai Moise sa se apropie de Domnul; ceilalti sa nu se apropie si poporul sa nu se suie cu el.`` 3Moise a venit si a spus poporului toate cuvintele Domnului si toate legile. Tot poporul a raspuns într'un glas: ,,Vom face tot ce a zis Domnul.`` 4Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s'a sculat dis de dimineata, a zidit un altar la poalele muntelui, si a ridicat douasprezece pietre pentru cele douasprezece semintii ale lui Israel. 5A trimes pe niste tineri dintre copiii lui Israel, sa aduca Domnului arderi-de-tot, si sa junghie tauri ca jertfe de multamire. 6Moise a luat jumatate din sînge, si l -a pus în strachini, iar cealalta jumatate a stropit -o pe altar. 7A luat cartea legamîntului, si a citit -o în fata poporului. Ei au zis: ,,Vom face si vom asculta tot ce a zis Domnul.`` 8Moise a luat sîngele, si a stropit poporul, zicînd: ,,Iata sîngele legamîntului, pe care l -a facut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.`` 9Moise s'a suit împreuna cu Aaron, Nadab si Abihu, si cu saptezeci de batrîni ai lui Israel. 10Ei au vazut pe Dumnezeul lui Israel; subt picioarele Lui era un fel de lucrare de safir straveziu, întocmai ca cerul în curatia lui. 11El nu Si -a întins mîna împotriva alesilor copiilor lui Israel. Ei au vazut pe Dumnezeu, si totus au mîncat si au baut. 12Domnul a zis lui Moise: ,,Suie-te la Mine pe munte, si ramîi acolo. Eu îti voi da niste table de piatra cu Legea si poruncile, pe cari le-am scris pentru învatatura lor.`` 13Moise s'a sculat, împreuna cu Iosua, care -i slujea: si Moise s'a suit pe muntele lui Dumnezeu. 14El a zis batrînilor: ,,Asteptati-ne aici, pîna ne vom întoarce la voi. Iata, Aaron si Hur vor ramînea cu voi; daca va avea cineva vreo neîntelegere, sa mearga la ei.`` 15Moise s'a suit pe munte, si norul a acoperit muntele. 16Slava Domnului s'a asezat pe muntele Sinai, si norul l -a acoperit timp de sase zile. În ziua a saptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. 17Înfatisarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vîrful muntelui, înaintea copiilor lui Israel. 18Moise a intrat în mijlocul norului, si s'a suit pe munte. Moise a ramas pe munte patruzeci de zile si patruzeci de nopti.
Exod, 25
1Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 2,,Vorbeste copiilor lui Israel: Sa-Mi aduca un dar; sa -l primiti pentru Mine dela orice om care -l va da cu tragere de inima. 3Iata ce veti primi dela ei ca dar: aur, argint si arama; 4materii vopsite în albastru, purpuriu, cîrmiziu, pînza de in subtire si par de capra; 5piei de berbeci vopsite în ros si piei de vitel de mare; lemn de salcîm; 6untdelemn pentru sfesnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii si pentru tamîia mirositoare; 7pietre de onix si alte pietre pentru efod (umarar) si pieptar. 8Sa-Mi faca un locas sfînt, si Eu voi locui în mijlocul lor. 9Sa faceti cortul si toate vasele lui dupa chipul pe care ti -l voi arata.`` 10Sa faca un chivot de lemn de salcîm; lungimea lui sa fie de doua coturi si jumatate, latimea de un cot si jumatate, si înaltimea de un cot si jumatate. 11Sa -l poleiesti cu aur curat, sa -l poleiesti pe din launtru si pe din afara, si sa -i faci un chenar de aur de jur împrejur. 12Sa torni pentru el patru verigi de aur, si sa le pui la cele patru colturi ale lui: doua verigi deoparte si doua verigi de cealalta parte. 13Sa faci niste drugi de lemn de salcîm, si sa -i poleiesti cu aur. 14Sa vîri drugii în verigile de pe laturile chivotului, ca sa slujeasca la ducerea chivotului; 15drugii vor ramînea în verigile chivotului, si nu vor fi scosi din ele. 16Sa pui în chivot marturia, pe care ti -o voi da. 17Sa faci un capac al ispasirii de aur curat; lungimea lui sa fie de doi coti si jumatate, si latimea lui de un cot si jumatate. 18Sa faci doi heruvimi de aur, sa -i faci de aur batut, la cele doua capete ale capacului ispasirii; 19sa faci un heruvim la un capat si un heruvim la celalt capat; sa faceti heruvimii acestia iesind din capacul ispasirii la cele doua capete ale lui. 20Heruvimii sa fie cu aripile întinse pedeasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispasirii, si cu fetele întoarse una spre alta; heruvimii sa aiba fata întoarsa spre capacul ispasirii. 21Sa pui capacul ispasirii pe chivot, si în chivot sa pui marturia, pe care ti -o voi da. 22Acolo Ma voi întîlni cu tine; si dela înaltimea capacului ispasirii, dintre cei doi heruvimi asezati pe chivotul marturiei, îti voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel. 23Sa faci o masa de lemn de salcîm; lungimea ei sa fie de doi coti, latimea de un cot, si înaltimea de un cot si jumatate. 24S'o poleiesti cu aur curat, si sa -i faci un chenar de aur de jur împrejur. 25Sa -i faci împrejur un pervaz de un lat de mîna; peste el sa pui un chenar de aur de jur împrejur. 26Sa faci pentru masa patru verigi de aur, si sa pui verigile în cele patru colturi, cari vor fi la cele patru picioare ale ei. 27Verigile sa fie lînga pervaz, si în ele se vor vîrî drugii ca sa duca masa. 28Drugii sa -i faci din lemn de salcîm, si sa -i acoperi cu aur; si ei vor sluji la ducerea mesei. 29Sa -i faci farfurii, catui, potire si cesti, ca sa slujeasca la jertfele de bautura: sa le faci de aur curat. 30Sa pui pe masa pînile pentru punerea înainte, ca sa fie necurmat înaintea Mea. 31Sa faci un sfesnic de aur curat: sfesnicul acesta sa fie facut de aur batut: piciorul, fusul, potirasele, gamalioarele si florile lui sa fie dintr'o bucata. 32Din laturile lui sa iasa sase brate; trei brate ale sfesnicului dintr'o parte, si trei brate ale sfesnicului din cealalta parte. 33Pe un brat sa fie trei potirase în chip de floare de migdal, cu gamalioarele si florile lor, si pe celalt brat trei potirase în chip de floare de migdal, cu gamalioarele si florile lor; tot asa sa fie si cele sase brate cari ies din sfesnic. 34Pe fusul sfesnicului, sa fie patru potirase în chip de floare cu migdal, cu gamalioarele si florile lor. 35Sa fie o gamalioara subt cele doua brate cari ies din fusul sfesnicului, o gamalioara subt alte doua brate, si o gamalioara subt alte doua brate; tot asa sa fie si subt cele sase brate, cari ies din sfesnic. 36Gamalioarele si bratele sfesnicului sa fie dintr'o singura bucata; totul sa fie de aur batut, de aur curat. 37Sa faci cele sapte candele, care vor fi puse deasupra, asa ca sa lumineze în fata. 38Mucarile si cenusarele lui sa fie de aur curat. 39Se va întrebuinta un talant de aur curat pentru facerea sfesnicului cu toate uneltele lui. 40Vezi sa faci dupa chipul, care ti s'a aratat pe munte.
Exod, 26
1Cortul sa -l faci din zece covoare de in subtire rasucit, si din materii vopsite în albastru, purpuriu si carmiziu; pe el sa faci heruvimi lucrati cu maiestrie. 2Lungimea unui covor sa fie de doua zeci si opt de coti, iar latimea unui covor sa fie de patru coti; toate covoarele sa aiba aceeas masura. 3Cinci din aceste covoare sa fie prinse împreuna, iar celelalte cinci covoare sa fie de asemenea prinse împreuna. 4La marginea covorului cu care se sfîrseste cea dintîi împreunare de covoare, sa faci niste chiotori albastre; tot asa sa faci si la marginea covorului cu care se sfîrseste a doua împreunare de covoare. 5La cel dintai covor sa faci cincizeci de chiotori, iar la marginea covorului cu care se sfîrseste a doua împreunare de covoare sa faci tot cincizeci de chiotori. Chiotorile acestea sa se potriveasca unele cu altele si sa vina fata în fata. 6Apoi sa faci cincizeci de copci de aur, si cu copcile acestea sa prinzi covoarele unul de altul, asa încît cortul sa alcatuiasca un întreg. 7Sa mai faci niste covoare de par de capra, ca sa slujeasca de acoperis peste cort; sa faci unsprezece covoare de acestea. 8Lungimea fiecarui covor sa fie de treizeci de coti, si latimea fiecarui covor sa fie de patru coti; toate cele unsprezece covoare sa aiba aceeas masura. 9Pe cinci din aceste covoare sa le legi împreuna deosebit, si pe celelalte sase deosebit, iar pe al saselea covor sa -l îndoiesti în fata cortului. 10Sa pui apoi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfîrseste cea dintîi împreunare de covoare, si cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfîrseste a doua împreunare de covoare. 11Sa faci cincizeci de copci de arama, si sa pui copcile în chiotori. Sa împreuni astfel acoperisul cortului, asa încît sa alcatuiasca un întreg. 12Fiindca va mai trece ceva din covoarele acoperisului cortului, jumatate din ce trece dintr'un covor, sa acopere partea dinapoi a cortului; 13iar ce mai trece din lungimea celorlalte covoare ale acoperisului cortului, sa cada cîte un cot deoparte, si un cot de cealalta parte, peste cele doua laturi ale cortului, asa încît sa le acopere. 14Sa mai faci apoi pentru acoperisul cortului o învelitoare de piei de berbeci vapsite în ros, si peste ea o învelitoare de piei de vitel de mare. 15Apoi sa faci niste scînduri pentru cort; scîndurile acestea sa fie de lemn de salcîm, puse în picioare. 16Lungimea fiecarei scînduri sa fie de zece coti, si latimea fiecarei scînduri sa fie de un cot si jumatate. 17Fiecare scîndura sa aiba doua urechi unite una cu alta; asa sa faci la toate scîndurile cortului. 18Sa faci douazeci de scînduri pentru cort, înspre laturea de miazazi. 19Supt cele douazeci de scînduri, sa pui patruzeci de picioare de argint, cîte doua picioare subt fiecare scîndura pentru cele doua urechi ale ei. 20Pentru a doua lature a cortului, latura de miaza noapte, de asemenea sa faci douazeci de scînduri, 21împreuna cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor: cîte doua picioare subt fiecare scîndura. 22Pentru fundul cortului, înspre laturea de apus, sa faci sase scînduri. 23Sa mai faci doua scînduri pentru unghiurile din fundul cortului; 24sa fie cîte doua la un loc, începînd de jos, si bine legate la vîrf cu un cerc; amîndoua aceste scînduri, cari sînt puse în cele doua unghiuri, sa fie la fel. 25Vor fi astfel opt scînduri, cu picioarele lor de argint, adica saisprezece picioare, cîte doua picioare subt fiecare scîndura. 26Sa faci apoi cinci drugi de lemn de salcîm pentru scîndurile uneia din partile cortului, 27cinci drugi pentru scîndurile din a doua parte a cortului, si cinci drugi pentru scîndurile din partea din fundul cortului din spre apus. 28Drugul dela mijloc sa ajunga dela un capat la celalt al scîndurilor. 29Sa poleiesti scîndurile cu aur, si verigile în cari vor intra drugii, sa le faci de aur, iar drugii sa -i poleiesti tot cu aur. 30Cortul sa -l faci dupa chipul care ti s'a aratat pe munte. 31Sa faci apoi o perdea albastra, purpurie si carmizie, si de in subtire rasucit; sa fie lucrata cu maiestrie, si sa aiba pe ea heruvimi. 32S'o prinzi de patru stîlpi de salcîm, poleiti cu aur; stîlpii acestia sa aiba niste cîrlige de aur, si sa stea pe patru picioare de argint. 33Sa atîrni perdeaua de copci, si în dosul perdelei sa vîri chivotul marturiei: perdeaua sa faca despartirea între Locul sfînt si Locul prea sfînt. 34Sa pui capacul ispasirii pe chivotul marturiei, în Locul prea sfînt. 35Masa s'o pui dincoace de perdea, si sfesnicul în fata mesei, în partea dinspre miazazi a cortului; iar masa s'o pui înspre partea de miaza noapte. 36La intrarea cortului sa mai faci o perdea albastra, purpurie si carmizie, si de in subtire rasucit; aceasta sa fie o lucrare de cusatura la gherghef. 37Pentru perdeaua aceasta sa faci cinci stîlpi de salcîm si sa -i îmbraci cu aur; stîlpii acestia sa aiba cîrlige de aur, si sa torni pentru ei cinci picioare de arama.
Exod, 27
1Altarul sa -l faci din lemn de salcîm; lungimea lui sa fie de cinci coti, si latimea lui de cinci coti. Altarul sa fie în patru colturi, si înaltimea lui sa fie de cinci coti. 2În cele patru colturi, sa faci niste coarne care sa fie dintr'o bucata cu altarul; si sa -l acoperi cu arama. 3Sa faci pentru altar oale de scos cenusa, lopeti, lighene, furculite si tigai pentru carbuni; toate uneltele lui sa le faci de arama. 4Sa faci altarului un gratar de arama, în chip de retea, si sa pui patru verigi de arama la cele patru colturi ale retelei. 5Gratarul sa -l pui subt strasina altarului, începînd de jos, asa ca gratarul sa vina pîna la jumatatea altarului. 6Sa faci apoi niste drugi pentru altar, drugi de lemn de salcîm, si sa -i acoperi cu arama. 7Sa vîri drugii în verigi; si drugii sa fie de amîndoua partile altarului, cînd îl vor purta. 8Sa -l faci din scînduri si gol pe din launtru. Sa fie facut asa cum ti s'a aratat pe munte. 9Curtea cortului s'o faci astfel. În spre partea de miazazi, pentru alcatuirea curtii, sa fie niste pînze de in subtire rasucit, pe o lungime de o suta de coti pentru aceasta întîie lature, 10cu douazeci de stîlpi, cari sa stea pe douazeci de picioare de arama; cîrligile stîlpilor si betele lor de legatura, sa fie de argint. 11Înspre partea de miaza noapte sa fie deasemenea niste pînze, pe o lungime de o suta de coti, cu douazeci de stîlpi si cu cele douazeci de picioare ale lor de arama; cîrligile stîlpilor si betele lor de legatura, sa fie de argint. 12În spre partea de apus, sa fie pentru latimea curtii niste pînze de cincizeci de coti, cu zece stîlpi si cele zece picioare ale lor. 13Înspre partea de rasarit, pe lînga cei cincizeci de coti pentru latimea curtii, 14sa mai fie cincisprezece coti de pînza pentru o aripa, cu trei stîlpi si cele trei picioare ale lor, 15si cincisprezece coti de pînza pentru a doua aripa, cu trei stîlpi si cele trei picioare ale lor. 16Pentru poarta curtii cortului, sa fie o perdea lata de douazeci de coti, albastra, purpurie si carmizie, si de in subtire rasucit, lucrata la gherghef, cu patru stîlpi si cele patru picioare ale lor. 17Toti stîlpii curtii de jur împrejur sa aiba bete de legatura de argint, cîrlige de argint, si picioare de arama. 18Lungimea curtii sa fie de o suta de coti, latimea de cincizeci de coti de fiecare parte, si înaltimea de cinci coti; pînzele sa fie de in subtire rasucit, iar picioarele sa fie de arama. 19Toate uneltele rînduite pentru slujba cortului, toti tarusii lui, si toti tarusii curtii, sa fie de arama. 20Sa poruncesti copiilor lui Israel sa-ti aduca pentru sfesnic untdelemn curat de masline fara drojdii, ca sa arda în candele necurmat. 21Aaron si fiii sai sa -l pregateasca în cortul întîlnirii, dincoace de perdeaua care este înaintea chivotului marturiei, pentru ca sa arda de seara pîna dimineata înaintea Domnului. Aceasta este o lege vecinica pentru urmasii lor, si pe care copiii lui Israel vor trebui s'o tina.
Exod, 28
1Apropie de tine pe fratele tau Aaron si pe fiii sai, si ia -i dintre copiii lui Israel si pune -i deoparte în slujba Mea ca preoti: pe Aaron si pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar si Itamar. 2Fratelui tau Aaron, sa -i faci haine sfinte, ca sa -i slujeasca de cinste si podoaba. 3Vorbeste cu toti cei destoinici, carora le-am dat un duh de pricepere, sa faca vesmintele lui Aaron, ca sa fie sfintit, si sa-Mi împlineasca slujba de preot. 4Iata vesmintele pe cari le vor face: un pieptar, un efod, o mantie, o tunica lucrata la gherghef, o mitra si un brîu. Sa faca fratelui tau Aaron si fiilor sai, vesminte sfinte, ca sa-Mi împlineasca slujba de preot. 5Sa întrebuinteze aur, materii vapsite în albastru, în purpuriu, în carmiziu si subtire. 6Efodul sa -l faca de aur, de fir albastru, purpuriu si carmiziu, si de in subtire rasucit; sa fie lucrat cu maiestrie. 7Sa aiba doi umerari uniti cu el; la cele doua capete ale lui, sa fie legat de ei. 8Brîul sa fie de aceeas lucratura ca efodul si prins pe el; sa fie de aur, de fir albastru, purpuriu si carmiziu, si de in subtire rasucit. 9Sa iei apoi doua pietre de onix, si sa sapi pe ele numele fiilor lui Israel: 10sase din numele lor pe o piatra, si alte sase pe a doua piatra, dupa sirul nasterilor. 11Pe cele doua pietre sa sapi numele fiilor lui Israel, cum se face sapatura pe pietre si pe peceti; sa le legi într'o ferecatura de aur. 12Amîndoua aceste pietre sa le pui pe umerarii efodului, ca aducere aminte de fiii lui Israel; si Aaron le va purta numele înaintea Domnului, pe cei doi umeri ai lui, ca aducere aminte de ei. 13Sa faci apoi niste ferecaturi de aur, 14si doua lantisoare de aur curat, pe cari sa le împletesti în chip de sfori; si lanturile acestea, împletite astfel, sa le pui în ferecaturi. 15Sa faci apoi pieptarul judecatii, lucrat cu maiestrie, sa -l faci din aceeas lucratura ca efodul; sa -l faci de aur, de fir albastru, purpuriu si carmiziu, si de in subtire rasucit. 16Sa fie în patru colturi si îndoit; lungimea lui sa fie de o palma, si latimea tot de o palma. 17În el sa tesi o tesatura de pietre, si anume patru rînduri de pietre: în rîndul întîi, un sardonix, un topaz, si un smaragd; 18în al doilea rînd, un rubin, un safir, si un diamant; 19în al treilea rînd, un opal, un agat, si un ametist; 20în al patrulea rînd, un hrisolit, un onix, si un iaspis. Aceste pietre sa fie legate în ferecatura lor de aur. 21Sa fie douasprezece, dupa numele fiilor lui Israel, sapate ca niste peceti, fiecare cu numele uneia din cele douasprezece semintii. - 22Pentru pieptar sa faci niste lantisoare de aur curat, împletite ca niste sfori. 23Sa faci pentru pieptar doua verigi de aur, si aceste doua verigi de aur sa le pui la cele doua capete ale pieptarului. 24Cele doua lanturi de aur împletite sa le prinzi de cele doua verigi dela cele doua capete ale pieptarului. 25Iar celelalte doua capete ale celor doua lanturi împletite sa le prinzi de cele doua ferecaturi, si sa le pui peste umerarii efodului, în partea dinainte. 26Sa mai faci doua verigi de aur, si sa le pui la celelalte doua capete de jos ale pieptarului, pe marginea din launtru care este îndreptata spre efod. 27Si sa mai faci alte doua verigi de aur, pe cari sa le pui jos la cei doi umarari ai efodului pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se îmbuca efodul cu umararii, deasupra brîului efodului. 28Pieptarul cu verigile lui, sa -l lege de verigile efodului cu o sfoara albastra, pentruca pieptarul sa stea tapan deasupra brîului efodului, si sa nu poata sa se miste de pe efod. 29Cînd va intra Aaron în sfîntul locas, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, sapate pe pieptarul judecatii, ca sa pastreze totdeauna aducerea aminte de ei înaintea Domnului. - 30Sa pui în pieptarul judecatii Urim si Tumim, cari sa fie pe inima lui Aaron, cînd se va înfatisa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, cînd se va înfatisa înaintea Domnului. 31Mantia de supt efod s'o faci întreaga de materie albastra. 32La mijloc, sa aiba o gura pentru intrarea capului; si gura aceasta sa aiba de jur împrejur o tivitura tesuta, ca gura unei platose, ca sa nu se rupa. 33Pe margine, de jur împrejurul tiviturii, sa pui niste rodii de coloare albastra, purpurie si carmizie, presarate cu clopotei de aur: 34un clopotel de aur si o rodie, un clopotel de aur si o rodie, pe toata marginea mantiei de jur împrejur. 35Aaron se va îmbraca cu ea ca sa faca slujba; cînd va intra în locasul sfînt înaintea Domnului, si cînd va iesi din el, se va auzi sunetul clopoteilor, asa ca el nu va muri. 36Sa faci si o tabla de aur curat, si sa sapi pe ea, cum se sapa pe o pecete: ,Sfintenie Domnului.` 37S'o legi cu o sfoara albastra de mitra, în partea dinainte a mitrei. 38Ea sa fie pe fruntea lui Aaron; si Aaron va purta faradelegile savîrsite de copiii lui Israel cînd îsi aduc toate darurile lor sfinte; ea va fi necurmat pe fruntea lui înaintea Domnului, pentruca ei sa fie placuti înaintea Lui. 39Tunica s'o faci de in subtire; sa faci o mitra de in subtire, si sa faci un brîu lucrat la gherghef. 40Fiilor lui Aaron sa le faci tunici, sa le faci brîne, si sa le faci scufii, spre cinste si podoaba. 41Sa îmbraci cu ele pe fratele tau Aaron, si pe fiii lui împreuna cu el. Sa -i ungi, sa -i închini în slujba, sa -i sfintesti, si-Mi vor sluji ca preoti. 42Fa-le ismene de in, ca sa-si acopere goliciunea, dela brîu pîna la glesne. 43Aaron si fiii lui le vor purta, cînd vor intra în cortul întîlnirii, sau cînd se vor apropia de altar, ca sa faca slujba în locasul sfînt; astfel ei nu se vor face vinovati, si nu vor muri. Aceasta este o lege vecinica pentru Aaron si pentru urmasii lui dupa el.
Exod, 29
1Iata ce vei face pentruca sa -i sfintesti si sa-Mi împlineasca slujba de preoti. Ia un vitel si doi berbeci fara cusur. 2Fa, cu faina aleasa de grîu, niste azimi, turte nedospite, framîntate cu untdelemn, si placinte nedospite, stropite cu untdelemn. 3Sa le pui într'un cos, si sa le aduci împreuna cu vitelul si cei doi berbeci. 4Sa aduci apoi pe Aaron si pe fiii lui la usa cortului întîlnirii, si sa -i speli cu apa. 5Sa iei vesmintele; sa îmbraci pe Aaron cu tunica, cu mantia efodului, cu efodul si cu pieptarul, si sa -l încingi cu brîul efodului. 6Sa -i pui mitra pe cap, si pe mitra sa pui tabla sfinteniei. 7Sa iei untdelemnul pentru ungere, sa i -l torni pe cap, si sa -l ungi. 8Sa aduci apoi pe fiii lui, si sa -i îmbraci cu tunicile. 9Sa încingi pe Aaron si pe fiii lui cu un brîu, si sa pui scufiile pe capetele fiilor lui Aaron. Preotia va fi a lor printr'o lege vecinica. Astfel sa închini pe Aaron si pe fiii lui în slujba Mea. 10Sa aduci vitelul înaintea cortului întîlnirii, si Aaron si fiii lui sa-si puna mînile pe capul vitelului. 11Sa junghii vitelul înaintea Domnului, la usa cortului întîlnirii. 12Sa iei cu degetul tau din sîngele vitelului, sa pui pe coarnele altarului, iar celalt sînge sa -l versi la picioarele altarului. 13Sa iei toata grasimea care acopere maruntaiele si prapurul ficatului, cei doi rarunchi cu grasimea care -i acopere, si sa le arzi pe altar. 14Dar carnea vitelului, pielea si balega lui sa le arzi în foc, afara din tabara: aceasta este o jertfa pentru pacat. 15Sa iei pe unul din cei doi berbeci; si Aaron si fiii lui sa-si puna mînile pe capul berbecului. 16Sa junghii berbecele; sa -i iei sîngele, si sa -l stropesti pe altar dejur împrejur. 17Apoi sa tai berbecele în bucati, si sa -i speli maruntaiele si picioarele, si sa le pui lînga celelalte bucati si lînga capul lui. 18Berbecele sa -l arzi de tot pe altar; aceasta este o ardere-de-tot pentru Domnul, este o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 19Sa iei apoi pe celalt berbece; si Aaron si fiii lui sa-si puna mînile pe capul berbecelui. 20Sa junghii berbecele; sa iei din sîngele lui, sa pui pe vîrful urechii drepte a lui Aaron si pe vîrful urechii drepte a fiilor lui, pe degetul cel mare al mînii lor drepte si pe degetul cel mare al piciorului lor drept, iar celalt sînge sa -l stropesti pe altar de jur împrejur. 21Sa iei din sîngele de pe altar si din untdelemnul pentru ungere, si sa stropesti pe Aaron si vesmintele lui, pe fiii lui si vesmintele lor. Astfel vor fi închinati, Aaron si vesmintele lui, fiii si vesmintele lor în slujba Domnului. 22Sa iei apoi grasimea berbecelui, coada, grasimea care acopere maruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rarunchi cu grasimea care -i acopere si spata dreapta, caci acesta este un berbece de închinare în slujba Domnului; 23din cos sa iei din azimile, puse înaintea Domnului, o turta de pîne, o turta cu untdelemn si o placinta. 24Toate acestea sa le pui în mînile lui Aaron si în mînile fiilor lui, si sa le legeni într'o parte si într'alta, ca un dar leganat înaintea Domnului. 25Sa le iei apoi din mînile lor, si sa le arzi pe altar, deasupra arderii-de-tot; aceasta este o jertfa mistuita de foc înaintea Domnului, de un miros placut Domnului. 26Sa iei si pieptul berbecelui care va sluji la închinarea lui Aaron în slujba Domnului, si sa -l legeni într'o parte si în alta, ca un dar leganat înaintea Domnului: aceasta va fi partea ta. 27Sa sfintesti pieptul leganat si spata ridicata din berbecele care va sluji la închinarea lui Aaron si a fiilor lui în slujba Domnului, pieptul leganîndu -l într'o parte si într'alta, spata înfatisînd -o înaintea Domnului prin ridicare. 28Ele vor fi ale lui Aaron si ale fiilor lui, printr'o lege vecinica, pe care o vor tinea copiii lui Israel; caci este o jertfa adusa prin ridicare; si, în jertfele de multamire ale copiilor lui Israel, jertfa adusa prin ridicare va fi a Domnului. 29Vesmintele sfinte ale lui Aaron vor fi dupa el ale fiilor lui, cari le vor pune cînd vor fi unsi si cînd vor fi închinati în slujba. 30Vor fi purtate timp de sapte zile de acela din fiii lui, care îi va urma în slujba preotiei, si care va intra în cortul întîlnirii, ca sa faca slujba în sfîntul locas. 31Sa iei apoi berbecele pentru închinarea în slujba Domnului, si sa pui sa -i fiarba carnea într'un loc sfînt. 32Aaron si fiii lui sa manînce, la usa cortului întîlnirii, carnea berbecului si pînea din cos. 33Sa manînce astfel tot ce a slujit la facerea ispasirii, ca sa fie închinati în slujba si sfintiti; nimeni altul sa nu manînce din ele, caci sînt lucruri sfinte. 34Daca va ramînea ceva din carnea întrebuintata pentru închinarea în slujba si din pîne pîna dimineata, sa arzi în foc ce va ramînea; sa nu se manînce, caci este un lucru sfînt. 35Sa urmezi, cu privire la Aaron si la fiii lui, toate poruncile, pe cari ti le-am dat. În sapte zile sa -i închini în slujba. 36În fiecare zi sa mai aduci un vitel ca jertfa pentru pacat, pentru ispasire; sa curatesti altarul, facînd ispasirea aceasta, si sa -l ungi ca sa -l sfintesti. 37Timp de sapte zile, sa faci ispasire pentru altar, si sa -l sfintesti; si astfel altarul va fi prea sfînt, si oricine se va atinge de altar, va fi sfintit. 38Iata ce sa jertfesti pe altar: doi miei de un an, în fiecare zi, necurmat. 39Un miel sa -l jertfesti dimineata, iar celalt miel seara. 40Împreuna cu cel dintîi miel, sa aduci a zecea parte dintr'o efa de floare de faina, framîntata într'un sfert de hin de untdelemn de masline fara drojdii, si o jertfa de bautura de un sfert de hin de vin. 41Pe al doilea miel sa -l jertfesti seara, si sa aduci împreuna cu el o jertfa de mîncare si o jertfa de bautura ca cele de dimineata; aceasta este o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 42Aceasta este arderea de tot necurmata, care va fi adusa de urmasii vostri, la usa cortului întîlnirii, înaintea Domnului; acolo Ma voi întîlni cu voi, si îti voi vorbi. 43Acolo Ma voi întîlni cu copiii lui Israel, si locul acela va fi sfintit de slava Mea. 44Voi sfinti cortul întîlnirii si altarul; voi sfinti pe Aaron si pe fiii lui, ca sa fie în slujba Mea ca preoti. 45Eu voi locui în mijlocul copiilor lui Israel, si voi fi Dumnezeul lor. 46Ei vor cunoaste ca Eu sînt Domnul Dumnezeul lor, care i-am scos din tara Egiptului, ca sa locuiesc în mijlocul lor. Eu sînt Domnul, Dumnezeul lor.
Exod, 30
1Sa faci apoi un altar pentru arderea tamîiei, si anume sa -l faci din lemn de salcîm. 2Lungimea lui sa fie de un cot, iar latimea tot de un cot; sa fie în patru colturi, si înaltimea lui sa fie de doi coti. Coarnele altarului sa fie dintr'o bucata cu el. 3Sa -i poleiesti cu aur curat, atît partea de sus, cît si paretii lui de jur împrejur si coarnele; si sa -i faci o cununa de aur de jur împrejur. 4Dedesubtul cununii sa -i faci doua verigi de aur de amîndoua laturile, în cele doua unghiuri, pentru punerea drugilor, cari vor sluji la ducerea lui. 5Drugii sa -i faci din lemn de salcîm, si sa -i poleiesti cu aur. 6Sa asezi altarul în fata perdelei dinlauntru, care este înaintea chivotului marturiei, în fata capacului ispasirii, care este deasupra marturiei, si unde Ma voi întîlni cu tine. 7Aaron va arde pe el tamîie mirositoare; va arde tamîie în fiecare dimineata, cînd va pregati candelele; 8va arde si seara cînd va aseza candelele. Astfel se va arde necurmat din partea voastra tamîie înaintea Domnului din neam în neam. 9Sa nu aduceti pe altar altfel de tamîie, nici ardere de tot, nici jertfa de mîncare, si sa nu turnati pe el nici o jertfa de bautura. 10Numai odata pe fie care an, Aaron va face ispasire pe coarnele altarului. Ispasirea aceasta o va face odata pe an cu sîngele dobitocului adus ca jertfa pentru ispasirea pacatului, printre urmasii vostri. Acesta va fi un lucru prea sfînt înaintea Domnului.`` 11Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 12,,Cînd vei socoti pe copiii lui Israel si le vei face numaratoarea, fiecare din ei sa dea Domnului un dar în bani, pentru rascumpararea sufletului lui, ca sa nu fie loviti de nici o urgie, cu prilejul acestei numaratori. 13Iata ce vor da toti ceice vor fi cuprinsi în numaratoarea aceasta: o jumatate de siclu, dupa siclul sfîntului locas, care este de douazeci de ghere; o jumatate de siclu va fi darul ridicat pentru Domnul. 14Orice om cuprins în numaratoare, dela vîrsta de douazeci de ani în sus, va plati darul ridicat pentru Domnul. 15Bogatul sa nu plateasca mai mult, si saracul sa nu plateasca mai putin de o jumatate de siclu, ca dar ridicat pentru Domnul, pentru rascumpararea sufletelor. 16Sa ridici dela copiii lui Israel argintul pentru rascumparare, si sa -l întrebuintezi pentru slujba cortului întîlnirii; aceasta va fi pentru copiii lui Israel o aducere aminte înaintea Domnului pentru rascumpararea sufletelor lor.`` 17Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 18,,Sa faci un lighean de arama, cu piciorul lui de arama, pentru spalat; sa -l asezi între cortul întîlnirii si altar, si sa torni apa în el, 19ca sa-si spele în el Aaron si fiii lui mînile si picioarele. 20Cînd vor intra în cortul întîlnirii, se vor spala cu apa aceasta, ca sa nu moara; si se vor spala si cînd se vor apropia de altar, ca sa faca slujba si ca sa aduca Domnului jertfe arse de foc. 21Îsi vor spala mînile si picioarele ca sa nu moara. Aceasta va fi o lege necurmata pentru Aaron, pentru fiii lui si pentru urmasii lor.`` 22Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 23,,Ia din cele mai bune mirodenii, cinci sute de sicli de smirna foarte curata, jumatate, adica doua sute cincizeci de sicli, de scortisoara mirositoare, doua sute cincizeci de sicli de trestie mirositoare, 24cincisute de sicli de casia, dupa siclul sfîntului locas, si un hin de untdelemn de maslin. 25Cu ele sa faci un untdelemn pentru ungerea sfînta, o amestecatura mirositoare, facuta dupa mestesugul facatorului de mir; acesta va fi untdelemnul pentru ungerea sfînta. 26Cu el sa ungi cortul întîlnirii si chivotul marturiei, 27masa si toate uneltele ei, sfesnicul si uneltele lui, altarul tamîierii, 28altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui si ligheanul cu piciorul lui. 29Sa sfintesti aceste lucruri, si ele vor fi prea sfinte; oricine se va atinge de ele, va fi sfintit. 30Sa ungi de asemenea pe Aaron si pe fiii lui, si sa -i sfintesti, ca sa fie în slujba Mea ca preoti. 31Sa vorbesti copiilor lui Israel, si sa le spui: ,Acesta Îmi va fi untdelemnul pentru ungerea sfînta, printre urmasii vostri. 32Sa nu se unga cu el trupul niciunui om, si sa nu faceti un alt untdelemn ca el dupa aceeas întocmire; el este sfînt, si voi sa -l priviti ca sfînt. 33Oricine va face un untdelemn ca el, sau va unge cu el pe altul, va fi nimicit din poporul lui.`` 34Domnul a zis lui Moise: ,,Ia mirodenii, stacte, onice mirositoare, halvan, si tamîie curata, în aceeas masura. 35Cu ele sa faci tamîie, o amestecatura mirositoare, alcatuita dupa mestesugul facatorului de mir; sa fie sarata, curata si sfînta. 36S'o pisezi marunt, si s'o pui înaintea marturiei, în cortul întîlnirii, unde Ma voi întîlni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru prea sfînt. 37Tamîie ca aceasta, în aceeas întocmire, sa nu va faceti, ci s'o priviti ca sfînta, si pastrata pentru Domnul. 38Oricine va face tamîie ca ea, ca s'o miroase, va fi nimicit din poporul lui.``
Exod, 31
1Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 2,,Sa stii ca am ales pe Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din semintia lui Iuda. 3Lam umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de întelepciune, pricepere, si stiinta pentru tot felul de lucrari, 4i-am dat putere sa nascoceasca tot felul de lucrari mestesugite, sa lucreze în aur, în argint si în arama, 5sa sape în pietre si sa le lege, sa lucreze în lemn, si sa faca tot felul de lucrari. 6Si iata ca i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan. Am dat pricepere în mintea tuturor celor ce sînt iscusiti, ca sa faca tot ce ti-am poruncit: 7cortul întîlnirii, chivotul marturiei, capacul ispasirii care va fi deasupra lui, si toate uneltele cortului; 8masa cu uneltele ei, sfesnicul de aur curat cu toate uneltele lui, altarul tamîierii; 9altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui; 10vesmintele pentru slujba, vesmintele sfinte ale preotului Aaron, vesmintele fiilor lui pentru slujbele preotesti; 11untdelemnul pentru ungere, si tamîia mirositoare pentru sfîntul locas. Le vor face dupa toate poruncile, pe cari ti le-am dat.`` 12Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 13,,Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: ,Sa nu care cumva sa nu tineti sabatele Mele, caci acesta va fi între Mine si voi, si urmasii vostri, un semn dupa care se va cunoaste ca Eu sînt Domnul, care va sfintesc. 14Sa tineti Sabatul, caci el va fi pentru voi ceva sfînt. Cine îl va calca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului sau. 15Sa lucrezi sase zile; dar a saptea este Sabatul, ziua de odihna, închinata Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea. 16Copiii lui Israel sa pazeasca Sabatul, praznuindu -l, ei si urmasii lor, ca un legamînt necurmat. 17Aceasta va fi între Mine si copiii lui Israel un semn vecinic; caci în sase zile a facut Domnul cerurile si pamîntul, iar în ziua a saptea S'a odihnit si a rasuflat.`` 18Cînd a ispravit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i -a dat cele doua table ale marturiei, table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu.
Exod, 32
1Poporul, vazînd ca Moise zaboveste sa se pogoare de pe munte, s'a strîns în jurul lui Aaron, si i -a zis: ,,Haide! fa-ne un dumnezeu care sa mearga înaintea noastra; caci Moise, omul acela care ne -a scos din tara Egiptului, nu stim ce s'a facut.`` 2Aaron le -a raspuns: ,,Scoateti cerceii de aur din urechile nevestelor, fiilor si fiicelor voastre, si aduceti -i la mine.`` 3Si toti si-au scos cerceii de aur din urechi, si i-au adus lui Aaron. 4El i -a luat din mînile lor, a batut aurul cu dalta, si a facut un vitel turnat. Si ei au zis: ,,Israele! iata dumnezeul tau, care te -a scos din tara Egiptului.`` 5Cînd a vazut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui, si a strigat: ,,Mîne, va fi o sarbatoare în cinstea Domnului!`` 6A doua zi, s'au sculat dis de dimineata, si au adus arderi de tot si jertfe de multamire. Poporul a sezut de a mîncat si a baut; apoi s'au sculat sa joace. 7Domnul a zis lui Moise: ,,Scoala si pogoara-te; caci poporul tau, pe care l-ai scos din tara Egiptului, s'a stricat. 8Foarte curînd s'au abatut dela calea, pe care le -o poruncisem Eu; si-au facut un vitel turnat, s'au închinat pîna la pamînt înaintea lui, i-au adus jertfe, si au zis: ,Israele! iata dumnezeul tau, care te -a scos din tara Egiptului!`` 9Domnul a zis lui Moise: ,,Vad ca poporul acesta este un popor încapatînat. 10Acum, lasa-Ma; mînia Mea are sa se aprinda împotriva lor: si -i voi mistui; dar pe tine te voi face stramosul unui neam mare.`` 11Moise s'a rugat Domnului, Dumnezeului sau, si a zis: ,,Pentru ce sa se aprinda, Doamne, mînia Ta împotriva poporului Tau, pe care l-ai scos din tara Egiptului cu mare putere si cu mîna tare? 12Pentruce sa zica Egiptenii: ,Spre nenorocirea lor i -a scos, ca sa -i omoare prin munti, si ca sa -i stearga de pe fata pamîntului?` Întoarce-Te din iuteala mîniei Tale si lasa-Te de raul acesta, pe care vrei sa -l faci poporului Tau. 13Adu-ti aminte de Avraam, de Isaac si de Israel, robii Tai, carora le-ai spus, jurîndu-Te pe Tine însuti: ,Voi înmulti samînta voastra ca stelele cerului, voi da urmasilor vostri toata tara aceasta, de care am vorbit, si ei o vor stapîni în veac.`` 14Si Domnul S'a lasat de raul, pe care spusese ca vrea sa -l faca poporului Sau. 15Moise s'a întors si s'a pogorît de pe munte, cu cele doua table ale marturiei în mîna. Tablele erau scrise pe amîndoua partile, pe o parte si pe alta. 16Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu, si scrisul era scrisul lui Dumnezeu, sapat pe table. 17Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigate, si a zis lui Moise: ,,În tabara este un strigat de razboi!`` 18Moise a raspuns: ,,Strigatul aceasta nu -i nici strigat de biruitori, nici strigat de biruiti; ce aud eu, este glasul unor oameni cari cînta!`` 19Si, pe cînd se apropia de tabara, a vazut vitelul si jocurile. Moise s'a aprins de mînie, a aruncat tablele din mîna, si le -a sfarîmat de piciorul muntelui. 20A luat vitelul, pe care -l facusera ei, si l -a ars în foc; l -a prefacut în cenusa, a presarat cenusa pe fata apei, si a dat -o copiilor lui Israel s'o bea. 21Moise a zis lui Aaron: ,,Ce ti -a facut poporul acesta, de ai adus asupra lui un pacat atît de mare?`` 22Aaron a raspuns: ,,Sa nu se aprinda de mînie domnul meu! Tu singur stii ca poporul acesta este pornit la rau. 23Ei mi-au zis: ,Fa-ne un dumnezeu, care sa mearga înaintea noastra; caci Moise, omul acela care ne -a scos din tara Egiptului, nu stim ce s'a facut!` 24Eu le-am zis: ,Cine are aur, sa -l scoata!` Si mi l-au dat; l-am aruncat în foc, si din el a iesit vitelul acesta.`` 25Moise a vazut ca poporul era fara frîu, caci Aaron îl facuse sa fie fara frîu, spre batjocura vrajmasilor sai; - 26s'a asezat la usa taberii, si a zis: ,,Cine este pentru Domnul, sa vina la mine!`` Si toti copiii lui Levi s'au strîns la el. 27El le -a zis: ,,Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Fiecare din voi sa se încinga cu sabia; mergeti si strabateti tabara dela o poarta la alta, si fiecare sa omoare pe fratele, pe prietenul si pe ruda sa.`` 28Copiii lui Levi au facut dupa porunca lui Moise; si aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor. 29Moise a zis: ,,Predati-va azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului si fratelui vostru, pentruca binecuvîntarea Lui sa vina astazi peste voi!`` 30A doua zi, Moise a zis poporului: ,,Ati facut un pacat foarte mare. Am sa ma sui acum la Domnul: poate ca voi capata iertare pentru pacatul vostru.`` 31Moise s'a întors la Domnul, si a zis: ,,Ah! poporul acesta a facut un pacat foarte mare! Siau facut un dumnezeu de aur. 32Iarta-le acum pacatul! Daca nu, atunci, sterge-ma din cartea Ta, pe care ai scris -o!`` 33Domnul a zis lui Moise: ,,Pe cel ce a pacatuit împotriva Mea, pe acela îl voi sterge din cartea Mea. 34Du-te dar, si du poporul unde ti-am spus. Iata, Îngerul Meu va merge înaintea ta, dar în ziua razbunarii Mele, îi voi pedepsi pentru pacatul lor!`` 35Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru ca facuse vitelul faurit de Aaron.
Exod, 33
1Domnul a zis lui Moise: ,,Du-te, si porneste de aici cu poporul, pe care l-ai scos din tara Egiptului; suie-te în tara, pe care am jurat ca o voi da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, zicînd: ,Semintei tale o voi da!` 2Voi trimite înaintea ta un înger, si voi izgoni pe Cananiti, Amoriti, Hetiti, Fereziti, Heviti si Iebusiti. 3Suie-te în tara aceasta unde curge lapte si miere. Dar Eu nu Ma voi sui în mijlocul tau, ca sa nu te prapadesc pe drum, caci esti un popor încapatînat.`` 4Cînd a auzit poporul aceste triste cuvinte, toti s'au întristat; si nimeni nu si -a pus podoabele pe el. 5Si Domnul a zis lui Moise: ,,Spune copiilor si lui Israel: ,Voi sînteti un popor încapatînat; numai o clipa daca M-as sui în mijlocul tau, te-as prapadi. Arunca-ti acum podoabele depe tine, si voi vedea ce-ti voi face.`` 6Copiii lui Israel si-au scos de pe ei podoabele, si au plecat dela muntele Horeb. 7Moise a luat cortul lui si l -a întins afara din tabara, la o departare oare care; l -a numit cortul întîlnirii. Si toti ceice întrebau pe Domnul, se duceau la cortul întîlnirii, care era afara din tabara. 8Cînd se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare statea la usa cortului sau, si urmarea cu ochii pe Moise, pîna intra el în cort. 9Si cînd intra Moise în cort, stîlpul de nor se pogora si se oprea la usa cortului, si Domnul vorbea cu Moise. 10Tot poporul vedea stîlpul de nor oprindu-se la usa cortului; tot poporul se scula si se arunca cu fata la pamînt la usa cortului lui. 11Domnul vorbea cu Moise fata în fata, cum vorbeste un om cu prietenul lui. Apoi Moise se întorcea în tabara, dar tînarul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu iesea deloc din mijlocul cortului. 12Moise a zis Domnului: ,,Iata, Tu îmi zici: ,Du pe poporul acesta!` Si nu-mi arati pe cine vei trimete cu mine. Însa, Tu ai zis: ,Eu te cunosc pe nume, si ai capatat trecere înaintea Mea!` 13Acum, daca am capatat trecere înaintea Ta, arata-mi caile Tale; atunci Te voi cunoaste, si voi avea trecere înaintea Ta. Si gîndeste-Te ca neamul aceasta este poporul Tau!`` 14Domnul a raspuns: ,,Voi merge Eu însumi cu tine, si îti voi da odihna.`` 15Moise i -a zis: ,,Daca nu mergi Tu însuti cu noi, nu ne lasa sa plecam de aici. 16Cum se va sti ca am capatat trecere înaintea Ta, eu si poporul Tau? Oare nu cînd vei merge Tu cu noi, si cînd prin aceasta vom fi deosebiti, eu si poporul Tau, de toate popoarele de pe fata pamîntului?`` 17Domnul a zis lui Moise: ,,Voi face si ceea ce-mi ceri acum, caci ai capatat trecere înaintea Mea, si te cunosc pe nume!`` 18Moise a zis: ,,Arata-mi slava Ta!`` 19Domnul a raspuns: ,,Voi face sa treaca pe dinaintea ta toata frumusetea Mea, si voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Ma îndur de cine vreau sa Ma îndur, si am mila de cine vreau sa am mila!`` 20Domnul a zis: ,,Fata nu vei putea sa Mi -o vezi, caci nu poate omul sa Ma vada si sa traiasca!`` 21Domnul a zis: ,,Iata un loc lînga Mîne; vei sta pe stînca. 22Si cînd va trece slava Mea, te voi pune în crapatura stîncii, si te voi acoperi cu mîna Mea, pîna voi trece. 23Iar cînd Îmi voi trage mîna la o parte dela tine, Ma vei vedea pe dinapoi; dar Fata Mea nu se poate vedea.``
Exod, 34
1Domnul a zis lui Moise: ,,Taie doua table de piatra ca cele dintîi, si Eu voi scrie pe ele cuvintele cari erau pe tablele dintîi pe cari le-ai sfarîmat. 2Fii gata disdedimineata si suie-te de dimineata pe muntele Sinai; sa stai acolo înaintea Mea, pe vîrful muntelui. 3Nimeni sa nu se suie cu tine, si nimeni sa nu se arate pe tot muntele; si nici boi, nici oi sa nu pasca pe lînga muntele acesta.`` 4Moise a taiat doua table de piatra ca si cele dintîi; s'a sculat dis de dimineata, si s'a suit pe muntele Sinai, dupa cum îi poruncise Domnul; si a luat în mîna cele doua table de piatra. 5Domnul S'a pogorît într'un nor, a statut acolo lînga el, si a rostit Numele Domnului. 6Si Domnul a trecut pe dinaintea lui, si a strigat: ,,Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare si milostiv, încet la mînie, plin de bunatate si credinciosie, 7care Îsi tine dragostea pîna în mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul, dar nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat, si pedepseste faradelegea parintilor în copii si în copiii copiilor lor pîna la al treilea si al patrulea neam!`` 8Îndata Moise s'a plecat pîna la pamînt si s'a închinat. 9El a zis: ,,Doamne, daca am capatat trecere înaintea Ta, Te rog sa mergi în mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este în adevar un popor încapatînat, dar iarta-ne faradelegile si pacatele noastre, si ia-ne în stapînirea Ta!`` 10Domnul a raspuns: ,,Iata, Eu fac un legamînt. Voi face, în fata întregului popor, minuni cari n'au avut loc în nicio tara si la niciun neam; tot poporul care este în jurul tau, va vedea lucrarea Domnului, si prin tine voi face lucruri înfricosate. 11Ia seama la ceea ce-ti poruncesc azi. Iata, voi izgoni dinaintea ta pe Amoriti, Cananiti, Hetiti, Fereziti, Heviti si Iebusiti. 12Sa nu cumva sa faci legamînt cu locuitorii tarii unde ai sa intri, ca sa nu fie o cursa pentru tine, daca vor locui în mijlocul tau. 13Dimpotriva sa le darîmati altarele, sa le sfarîmati stîlpii idolesti si sa le trîntiti la pamînt idolii. 14Sa nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; caci Domnul se numeste gelos, este un Dumnezeu gelos. 15Fereste-te sa faci legamînt cu locuitorii tarii, ca nu cumva, curvind înaintea dumnezeilor lor, si, aducîndu-le jertfe, sa te pofteasca si pe tine, si sa manînci din jertfele lor, 16ca nu cumva sa iei din fetele lor neveste fiilor tai, si astfel, fetele lor, curvind înaintea dumnezeilor lor, sa tîrasca si pe fiii tai sa curveasca înaintea dumnezeilor lor. 17Sa nu-ti faci un dumnezeu turnat. 18,,Sa tii sarbatoarea azimilor: timp de sapte zile, la vremea hotarîta, în luna spicelor, sa manînci azimi, cum ti-am poruncit, caci în luna spicelor ai iesit din Egipt.19Orice întîi nascut este al Meu, chiar orice întîi nascut de parte barbateasca din turmele de vaci sau de oi. 20Sa rascumperi cu un miel pe întîiul nascut al magaritei; iar daca nu -l rascumperi, sa -i frîngi gîtul. Sa rascumperi pe orice întîi nascut al fiilor tai; si sa nu te înfatisezi cu mînile goale înaintea Mea. 21Sase zile sa lucrezi, iar în ziua a saptea sa te odihnesti; sa te odihnesti, chiar în vremea aratului si seceratului. 22Sa tii sarbatoarea saptamînilor, a celor dintîi roade din secerisul grîului, si sarbatoarea strîngerii roadelor la sfîrsitul anului. 23De trei ori pe an, toti cei de parte barbateasca sa se înfatiseze înaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel. 24Caci voi izgoni neamurile dinaintea ta, si-ti voi întinde hotarele; si nimeni nu-ti va pofti tara, în timpul cînd te vei sui de trei ori pe an, ca sa te înfatisezi înaintea Domnului, Dumnezeului tau. 25Sa n'aduci cu pîne dospita sîngele dobitocului jertfit în cinstea Mea; si carnea din jertfa praznicului Pastelor sa nu fie tinuta în timpul noptii pîna dimineata. 26Sa aduci în casa Domnului, Dumnezeului tau, pîrga celor dintîi roade ale pamîntului. Iedul sa nu -l fierbi în laptele mamei lui.`` 27Domnul a zis lui Moise: ,,Scrie-ti cuvintele acestea, caci pe temeiul acestor cuvinte închei legamînt cu tine si cu Israel!`` 28Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile si patruzeci de nopti. N'a mîncat deloc pîne, si n'a baut deloc apa. Si Domnul a scris pe table cuvintele legamîntului, cele zece porunci. 29Moise s'a pogorît de pe muntele Sinai, cu cele doua table ale marturiei în mîna. Cînd se pogora de pe munte, nu stia ca pielea fetei lui stralucea, pentruca vorbise cu Domnul. 30Aaron si toti copiii lui Israel s'au uitat la Moise, si iata ca pielea fetei lui stralucea; si se temeau sa se apropie de el. 31Moise i -a chemat; Aaron si toti fruntasii adunarii s'au întors la el, si el le -a vorbit. 32Dupa aceea, toti copiii lui Israel s'au apropiat, si el le -a dat toate poruncile, pe cari le primise dela Domnul, pe muntele Sinai. 33Cînd a încetat sa le vorbeasca, si -a pus o mahrama pe fata. 34Cînd intra Moise înaintea Domnului, ca sa -I vorbeasca, îsi scotea mahrama pîna ce iesea; iar cînd iesea, spunea copiilor lui Israel ce i se poruncise. 35Copiii lui Israel se uitau la fata lui Moise, si vedeau ca pielea fetei lui stralucea; si Moise îsi punea iaras mahrama pe fata pîna ce intra ca sa vorbeasca cu Domnul.
Exod, 35
1Moise a strîns toata adunarea copiilor lui Israel, si le -a zis: ,,Iata lucrurile, pe cari a poruncit Domnul sa le faceti. 2Sase zile sa lucrati, dar ziua a saptea sa va fie sfînta; acesta este Sabatul, ziua de odihna, închinata Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea, sa fie pedepsit cu moartea. 3Sa n'aprinzi foc, în niciuna din locuintele voastre, în ziua Sabatului.`` 4Moise a vorbit întregei adunari a copiilor lui Israel, si a zis: ,,Iata ce a poruncit Domnul. 5Luati din ce aveti si aduceti un prinos Domnului. -Fiecare sa aduca prinos Domnului ce - l lasa inima: aur, argint, si arama; 6materii vopsite în albastru, în purpuriu, în carmiziu, in subtire si par de capra; 7piei de berbeci vopsite în ros si piei de vitel de mare; lemn de salcîm, 8untdelemn pentru sfesnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii si pentru tamîia mirositoare; 9pietre de onix si alte pietre pentru împodobirea efodului si a pieptarului. 10Toti cei iscusiti dintre voi sa vina si sa faca tot ce a poruncit Domnul: 11locasul, cortul si acoperisul lui, copcile, scîndurile, drugii, stîlpii si picioarele lui; 12chivotul si drugii lui, capacul ispasirii si perdeaua dinlauntru pentru acoperirea chivotului; 13masa si drugii ei, cu toate uneltele ei, si pînile pentru punerea înaintea Domnului; 14sfesnicul cu uneltele lui, candelele lui, si untdelemnul pentru sfesnic; 15altarul pentru tamîie si drugii lui, untdelemnul pentru ungere si tamîia mirositoare, si perdeaua usii de afara dela intrarea cortului; 16altarul pentru arderile de tot, gratarul lui de arama, drugii lui, si toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui, 17pînzele curtii, stîlpii ei, picioarele ei, si perdeaua dela poarta curtii; 18tarusii cortului, tarusii curtii, si funiile lor; 19vesmintele preotesti pentru slujba sfîntului locas, vesmintele sfinte ale preotului Aaron, si vesmintele fiilor lui pentru slujbele preotesti.`` 20Toata adunarea copiilor lui Israel a iesit dinaintea lui Moise. 21Toti cei cu tragere de inima si bunavointa au venit si au adus un prinos Domnului pentru lucrarea cortului întîlnirii, pentru toata slujba lui, si pentru vesmintele sfinte. 22Au venit îndata barbatii si femeile, toti cei cu tragere de inima, si au adus belciuge de nas, inele, cercei, bratari, salbe si tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur, pe care -l închinase Domnului. 23Toti cei ce aveau stofe (materii) vapsite în albastru, în purpuriu, în carmiziu, in subtire si par de capra, piei de berbeci vapsite în ros, si piei de vitel de mare, le-au adus. 24Toti cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint si de arama, au adus prinosul Domnului. Toti cei ce aveau lemn de salcîm bun pentru lucrarile rînduite pentru slujba, lau adus. 25Toate femeile iscusite au tors cu mînile lor, si au adus lucrul lor, si anume: tort vapsit în albastru, în purpuriu, în carmiziu si in subtire. 26Toate femeile cu tragere de inima si iscusite au tors par de capra. 27Fruntasii poporului au adus pietre de onix si alte pietre pentru efod si pieptar; 28mirodenii si untdelemn, pentru sfesnic, pentru untdelemnul ungerii si pentru tamîia mirositoare. 29Toti copiii lui Israel, barbati si femei, pe cari -i tragea inima sa ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de buna voie. 30Moise a zis copiilor lui Israel: ,,Sa stiti ca Domnul a ales pe Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din semintia lui Iuda. 31L -a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de întelepciune, pricepere, si stiinta, pentru tot felul de lucrari. 32I -a dat putere sa nascoceasca planuri, sa lucreze în aur, în argint si în arama, 33sa sape în pietre si sa le lege, sa lucreze lemnul cu mestesug, si sa faca tot felul de lucrari mestesugite. 34I -a dat si darul sa învete pe altii, atît lui cît si lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan. 35I -a umplut cu pricepere, ca sa faca toate lucrarile de sapatura în piatra, de cioplitura mestesugita, de lucrat la gherghef si de tesut materii vopsite în albastru, în purpuriu, în carmiziu si in subtire, sa faca tot felul de lucrari si nascociri de planuri.
Exod, 36
1Betaleel, Oholiab, si toti barbatii iscusiti în cari pusese Domnul întelepciune si pricepere, ca sa stie sa faca lucrarile rînduite pentru slujba sfîntului locas, au facut totul dupa cum poruncise Domnul. 2Moise a chemat pe Betaleel, Oholiab, si pe toti barbatii iscusiti în mintea carora pusese Domnul pricepere, si anume pe toti cei cu tragere de inima la lucrul acesta ca sa -l faca. 3Ei au luat dinaintea lui Moise toate prinoasele, pe cari le adusesera copiii lui Israel ca sa faca lucrarile rînduite pentru slujba sfîntului locas. Chiar si dupace se începuse lucrarea, tot se mai aduceau lui Moise, în fiecare dimineata, daruri de buna voie. 4Atunci toti barbatii iscusiti, prinsi la toate lucrarile sfîntului locas, si-au lasat fiecare lucrul pe care -l faceau, 5si au venit de au spus lui Moise: ,,Poporul aduce mult mai mult decît trebuie pentru facerea lucrarilor, pe cari a poruncit Domnul sa le facem.`` 6Moise a pus sa strige în tabara ca nimeni, fie barbat fie femeie, sa nu mai aduca daruri pentru sfîntul locas. Au oprit astfel pe popor sa mai aduca daruri. 7Materialul adus era de ajuns pentru toate lucrarile cari trebuiau facute, ba înca mai si trecea. 8Toti barbatii iscusiti si lucratorii au facut cortul din zece covoare de in subtire si rasucit din fir albastru, purpuriu si carmiziu; pe ele au tesut heruvimi lucrati cu maiestrie. 9Lungimea unui covor era de douazeci si opt de coti; iar latimea unui covor era de patru coti. Toate covoarele aveau aceeas masura. 10Cinci din aceste covoare au fost prinse la un loc; celelalte cinci de asemenea au fost prinse la un loc. 11Au facut chiotori albastre la marginea covorului cu care se sfîrsea cea dintîi împreunare; tot asa au facut si la marginea covorului cu care se sfîrsea a doua împreunare de covoare. 12Au facut cincizeci de chiotori la cel dintîi covor, si cincizeci de chioturi la marginea covorului cu care se sfîrsea a doua împreunare de covoare; chiotorile acestea erau una în fata alteia. 13Au facut cincizeci de copci de aur, si au prins covoarele unul de altul cu copcile, asa în cît cortul alcatuia un întreg. 14Au facut niste covoare din par de capra, ca sa slujeasca de acoperis pentru cort: unsprezece covoavoare de acestea au facut. 15Lungimea unui covor era de treizeci de coti, si latimea unui covor era de patru coti: cele unsprezece covoare aveau aceeas masura. 16Au prins împreuna deoparte cinci din aceste covoare, iar pe celelalte sase de alta parte. 17Au facut cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfîrsea o împreunare de covoare, si cincizeci de chioturi la marginea covorului cu care se sfîrsea a doua împreunare de covoare. 18Au mai facut si cincizeci de copci de arama, cu cari sa se împreune acoperisul cortului, ca sa alcatuiasca un întreg. 19Au facut pentru acoperisul cortului o învelitoare de piei de berbeci vapsite în ros, si o învelitoare de piei de vitel de mare, care trebuia pusa pedeasupra. 20Scîndurile pentru cort, le-au facut din lemn de salcîm, asezate în picioare. 21Lungimea unei scînduri era de zece coti, si latimea unei scînduri era de un cot si jumatate. 22Fiecare scîndura avea doua urechi, unite una cu alta; tot asa au facut la toate scîndurile cortului. 23Au facut douazeci de scînduri pentru cort, înspre partea de miaza-zi. 24Au pus patruzeci de picioare de argint subt cele douazeci de scînduri, cîte doua picioare subt fiecare scîndura, pentru cele doua urechi ale ei. 25Au facut apoi douazeci de scînduri pentru a doua lature a cortului, laturea dinspre miazanoapte, 26cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor, cîte doua picioare sub fiecare scîndura. 27Au facut apoi sase scînduri pentru fundul cortului, înspre apus. 28Au facut doua scînduri pentru cele doua unghiuri ale cortului în partea din fund; 29acestea erau facute din doua bucati, începînd dela partea de jos, si bine legate la vîrf printr'un cerc; la fel au facut pentru amîndoua scîndurile din cele doua unghiuri. 30Erau astfel opt scînduri, cu picioarele lor de argint, adica saseprezece picioare, cîte doua picioare subt fiecare scîndura. 31Au facut cinci drugi din lemn de salcîm pentru scîndurile uneia din laturile cortului, 32cinci drugi pentru scîndurile celei de a doua laturi a cortului, si cinci drugi pentru scîndurile laturii cortului din fundul dinspre apus; 33drugul dela mijloc l-au facut asa ca sa treaca prin mijlocul scîndurilor, dela un capat la celalt. 34Au poleit scîndurile cu aur, si verigile lor de aur le-au facut asa ca sa se poata petrece drugii prin ele; si drugii i-au poleit cu aur. Cele doua perdele. 35Perdeaua din launtru au facut -o de fir albastru, purpuriu si carmiziu, si de in subtire rasucit; au lucrat -o cu maiestrie; si au facut heruvimi pe ea. 36Au facut patru stîlpi de salcîm pentru ea, si i-au poleit cu aur; cîrligele lor erau de aur, si au turnat pentru stîlpii acestia patru picioare de argint. 37Pentru usa cortului au facut o perdea de fir albastru, purpuriu si carmiziu, si de in subtire rasucit; aceasta era o lucrare facuta la gherghef. 38Au facut cei cinci stîlpi ai ei cu cîrligele lor, iar capatîiele si betele lor de legatura le-au poleit cu aur; cele cinci picioare ale lor erau de arama.
Exod, 37
1Apoi Betaleel a facut chivotul din lemn de salcîm; lungimea lui era de doi coti si jumatate, latimea de un cot si jumatate si înaltimea tot de un cot si jumatate. 2L -a poleit cu aur curat pe dinlauntru si pe din afara, si i -a facut un chenar de jur împrejur. 3A turnat pentru el patru verigi de aur, pe cari le -a pus la cele patru colturi ale lui: doua verigi de o parte si doua verigi de cealalta parte. 4A facut niste drugi de lemn de salcîm, si i -a poleit cu aur. 5A vîrît drugii în verigile dela cele doua laturi ale chivotului, ca sa duca chivotul. 6A facut si capacul ispasirii de aur curat; lungimea lui era de doi coti si jumatate, si latimea de un cot si jumatate. 7A facut doi heruvimi de aur batut, la cele doua capete ale capacului ispasirii; 8un heruvim la un capat, si un heruvim la celalt capat; heruvimii i -a facut pe capacul ispasirii la cele doua capete ale lui. 9Heruvimii erau cu aripile întinse deasupra, acoperind capacul ispasirii cu aripile lor, si uitîndu-se unul la altul. Heruvimii stateau cu fata întoarsa spre capacul ispasirii. 10A facut masa din lemn de salcîm; lungimea ei era de doi coti, latimea de un cot si înaltimea de un cot si jumatate. 11A poleit -o cu aur curat, si i -a facut un chenar de jur împrejur. 12I -a facut împrejur un pervaz de un lat de mîna, pe care a facut un chenar de jur împrejur. 13A turnat pentru masa petru verigi de aur, si a pus verigile în cele patru colturi, cari erau la cele patru picioare ale ei. 14Verigile erau lînga pervaz, si în ele erau vîrîti drugii pentru ducerea mesei. 15A facut drugii de lemn de salcîm, si i -a poleit cu aur; ei slujeau la ducerea mesei. 16A facut apoi uneltele, cari trebuiau puse pe masa, farfuriile, catuile, potirele, si cestile ei, cari slujeau la jertfele de bautura; le -a facut de aur curat. 17A facut sfesnicul de aur curat; a facut sfesnicul de aur curat, batut; piciorul, fusul, potirasele, gamalioarele, si florile lui erau dintr'o bucata cu el. 18Din amîndoua partile lui ieseau sase brate: trei brate dintr'o lature, si trei brate din cealalta lature. 19Pe un brat erau trei potirase în chip de floare de migdal, cu gamalioarele si florile lor, si pe un alt brat alte trei potirase în chip de floare de migdal, cu gamalioarele si florile lor; asa era la toate cele sase brate, cari ieseau din sfesnic. 20Pe fusul sfesniciului erau patru potirase în chip de floare de migdal, cu gamalioarele si florile lor. 21Era o gamalioara sub doua brate cari ieseau din sfesnic, o gamalioara subt alte doua brate, si o gamalioara subt alte doua brate; asa era la toate cele sase brate cari ieseau din sfesnic. 22Gamalioarele si bratele sfesnicului erau dintr'o bucata cu el, batut în întregime dintr'o bucata de aur curat. 23A facut apoi cele sapte candele ale lui, mucarile si cenusarele lui, toate de aur curat. 24A întrebuintat un talant de aur curat pentru facerea sfesnicului cu toate uneltele lui. 25Apoi a facut altarul pentru tamîie din lemn de salcîm; lungimea lui era de un cot, si latimea de un cot; era în patru muchi, si înaltimea lui era de doi coti. Coarnele erau dintr'o bucata cu el. 26L -a poleit cu aur curat, atît partea de sus cît si laturile de jur împrejur si coarnele. Si i -a facut o cununa de jur împrejur. 27Subt cununa a facut doua verigi de aur, pe cari le -a pus în cele doua unghiuri din cele doua laturi, ca sa se vîre în ele drugii, cari slujeau la ducerea lui. 28A facut niste drugi din lemn de salcîm, si i -a poleit cu aur. 29A facut untdelemnul pentru ungerea sfînta, si tamîia mirositoare, curata, alcatuita dupa mestesugul facatorului de mir.
Exod, 38
1A facut altarul pentru arderile de tot din lemn de salcîm; lungimea lui era de cinci coti, si latimea de cinci coti; era în patru muchi, si înaltimea lui era de trei coti. 2La cele patru colturi i -a facut niste coarne dintr'o bucata cu el, si l -a poleit cu arama. 3A facut toate uneltele altarului: oalele pentru cenusa, lopetile, ligheanele, furculitele si tigaile pentru carbuni; toate uneltele acestea le -a facut de arama. 4A facut pentru altar un gratar de arama, ca o retea, pe care a pus -o subt pervazul altarului, începînd de jos, asa ca venea pîna la jumatatea altarului. 5A turnat apoi patru verigi, pe cari le -a pus în cele patru colturi ale gratarului de arama, ca sa vîre drugii în ele. 6A facut drugii din lemn de salcîm, si i -a poleit cu arama. 7A vîrît drugii în verigile de pe laturile altarului ca sa -l duca. L -a facut din scînduri, gol pe dinlauntru. 8A facut ligheanul de arama, cu piciorul lui de arama, din oglinzile femeilor, cari slujeau la usa cortului întîlnirii. 9Apoi a facut curtea. Înspre partea de miazazi, pentru curte, erau niste pînze de in subtire rasucit, pe o lungime de o suta de coti, 10cu douazeci de stîlpi asezati pe douazeci de picioare de arama; cîrligele stîlpilor si betele lor de legatura erau de argint. 11În spre partea de miazanoapte, erau o suta de coti de pînza, cu douazeci de stîlpi si cu cele douazeci de picioare de arama ale lor; cîrligele stîlpilor si betele lor de legatura erau de argint. 12Înspre partea de sus, erau cinci zeci de coti de pînza, cu zece stîlpi si cele zece picioare ale lor; cîrligele stîlpilor si betele lor de legatura erau de argint. 13Înspre partea de rasarit, pe cei cincizeci de coti latime, erau: 14pentru o aripa, cincisprezece coti de pînza, cu trei stîlpi si cele trei picioare ale lor, 15si pentru a doua aripa, care era în fata ei, de cealalta parte a portii curtii, cincisprezece coti de pînza cu trei stîlpi si cele trei picioare ale lor. 16Toate pînzele de jur împrejurul curtii erau de in subtire rasucit. 17Picioarele stîlpilor erau de arama, cîrligele stîlpilor si betele lor de legatura erau de argint, si capatîiele lor erau poleite cu argint. Toti stîlpii curtii erau legati între ei cu bete de argint. 18Perdeaua dela poarta curtii cortului era o lucratura facuta la gherghef din fir albastru, purpuriu, carmiziu, si din in subtire rasucit; avea o lungime de douazeci de coti, si înaltimea era de cinci coti, ca latimea pînzelor curtii; 19cei patru stîlpi ai ei si cele patru picioare ale lor erau de arama; cîrligele si betele lor de legatura erau de argint; iar capatîiele erau poleite cu argint. 20Toti tarusii din jurul cortului si curtii erau de arama. 21Iata socoteala locasului cortului întîlnirii, facuta dupa porunca lui Moise, prin îngrijirea Levitilor, subt cîrmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron. 22Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din semintia lui Iuda, a facut tot ce poruncise lui Moise Domnul. 23El a avut ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan, mester la sapat în pietre, la cioplit cu mestesug, si la lucrat pe gherghef în materiile vapsite în albastru, în purpuriu, în carmiziu, si în in subtire. 24Tot aurul întrebuintat la lucru pentru toate lucrarile sfîntului locas, aur iesit din daruri, se suia la douazeci si noua de talanti si sapte sute treizeci de sicli, dupa siclul cortului. 25Argintul celor iesiti la numaratoare, din adunare, se suia la o suta de talanti si o mie sapte sute saptezeci si cinci de sicli, dupa siclul sfîntului locas: 26Cîte o jumatate de siclu de cap, o jumatate de siclu, dupa siclul sfîntului locas, pentru fiecare om cuprins în numaratoare, dela vîrsta de douazeci de ani în sus, adica pentru sase sute trei mii cinci sute cincizeci de oameni. 27Din cei o suta de talanti de argint s'au turnat picioarele sfîntului locas si picioarele perdelei din launtru, adica o suta de picioare la cei o suta de talanti, cîte un talant de picior. 28Si cu cei o mie sapte sute saptezeci si cinci de sicli s'au facut cîrligele si betele de legatura dintre stîlpi, si le-au poleit capatîiele. 29Arama daruita se suia la saptezeci de talanti si doua mii patru sute de sicli. 30Din ea au facut picioarele dela usa cortului întîlnirii; altarul de arama cu gratarul lui, si toate uneltele altarului; 31picioarele stîlpilor curtii, de jur împrejur, si picioarele stîlpilor dela poarta curtii; si toti tarusii din jurul cortului si ai curtii.
Exod, 39
1Cu materiile vapsite în albastru, în purpuriu si în carmiziu, au facut vesmintele preotilor pentru slujba sfîntului locas, si au facut vesminte sfinte lui Aaron, cum poruncise lui Moise Domnul. 2Au facut efodul de aur, de fir albastru, purpuriu si carmiziu, si de in subtire rasucit. 3Au întins niste placi de aur, si le-au taiat în fire subtiri, pe cari le-au tesut în materiile vopsite în albastru, în purpuriu si în carmiziu, si în in subtire; era lucrat cu maestrie. 4I-au facut niste umarari cari se împreunau cu el, asa ca la cele doua capete ale lui, efodul era legat cu ei. 5Brîul era de aceeas lucratura ca efodul si prins de el; era de aur, de fir albastru, purpuriu si carmiziu, si de in subtire rasucit, cum poruncise lui Moise Domnul. 6Au pregatit pietrele de onix, le-au prins în legaturi de aur si au sapat pe ele numele fiilor lui Israel, cum se sapa pecetile. 7Le-au pus pe umararii efodului, ca pietre de aducere aminte pentru fiii lui Israel, cum poruncise lui Moise Domnul. 8Au facut apoi pieptarul, lucrat cu maestrie, din aceeas lucratura ca efodul: de aur, de fir albastru, purpuriu si carmiziu, si de in subtire rasucit. 9Era în patru colturi. Pieptarul l-au facut îndoit; lungimea lui era de o palma, si latimea de o palma; era îndoit. 10Au pus în el patru siruri de pietre: în sirul întîi era: un sardonix, un topaz si un smaragd; 11în al doilea sir: un rubin, un safir si un diamant; 12în al treilea sir: un opal, un agat si un ametist; 13iar în al patrulea sir: un hrisolit, un onix si un iaspis. Pietrele acestea erau legate în ferecaturile lor de aur. 14Erau douasprezece, dupa numele fiilor lui Israel; erau sapate ca niste peceti, fiecare cu numele uneia din cele douasprezece semintii. 15Pe pieptar au facut apoi niste lantisoare de aur curat, împletite ca niste sfori. 16Au facut doua ferecaturi de aur si doua verigi de aur, si au pus cele doua verigi la cele doua capete ale pieptarului. 17Apoi cele doua lantisoare împletite, de aur, le-au vîrît în cele doua verigi dela cele doua capete ale pieptarului; 18iar celelalte doua capete ale celor doua lantisoare le-au agatat de cele doua ferecaturi si leau pus pe umararii efodului în partea dinainte. - 19Au mai facut doua verigi de aur, pe cari le-au pus la cele doua capete de jos ale pieptarului, pe marginea dinlauntru dinspre efod. 20Apoi au facut alte doua verigi de aur, pe cari le-au pus la cei doi umarari ai efodului, jos, pe partea dinainte a lui, tocmai acolo unde se împreuna efodul cu umararii, deasupra brîului efodului. 21Au legat pieptarul cu verigile lui de verigile efodului cu o sfoara albastra, asa ca pieptarul sa stea tapan deasupra brîului efodului, si sa nu se poata misca de pe efod, cum poruncise lui Moise Domnul. Facerea mantiei efodului. 22Au facut mantia de subt efod, tesuta toata cu mestesug din materie albastra. 23La mijlocul mantiei, sus, era o gura ca gura unei platose; gura aceasta era tivita de jur împrejur, ca sa nu se rupa. 24Pe marginea mantiei au facut niste rodii de coloare albastra, purpurie si carmizie, din fir rasucit; 25au facut si niste clopotei de aur curat, si clopoteii i-au pus între rodii, de jur împrejurul mantiei: 26venea un clopotel si o rodie, un clopotel si o rodie pe toata marginea dimprejurul mantiei, pentru slujba, cum poruncise lui Moise Domnul. 27Au facut si tunicile de in subtire tesute cu maestrie, pentru Aaron si fiii lui; 28mitra de in subtire, si scufiile de in subtire cari slujeau ca podoaba; ismenele de in subtire rasucit; 29brîul de in subtire rasucit, lucrat la gherghef, si de coloare albastra, purpurie si carmizie, cum poruncise lui Moise Domnul. 30Au facut apoi si placa de aur curat, cununa împarateasca sfînta, si au sapat pe ea, cum se sapa pe o pecete: ,,Sfînt Domnului``. 31Au legat -o de mitra sus, cu o sfoara albastra, cum poruncise lui Moise Domnul. 32Astfel au fost ispravite toate lucrarile locasului cortului întîlnirii. Copiii lui Israel au facut tot ce poruncise lui Moise Domnul: asa au facut. 33Au adus locasul la Moise: cortul si toate uneltele lui, copcile, scîndurile, drugii, stîlpii si picioarele lui; 34învelitoarea de piei de berbece vapsite în ros, învelitoarea de piei de vitel de mare, si perdeaua de despartire; 35chivotul marturiei si drugii lui, si capacul ispasirii; 36masa cu toate uneltele ei, si pînile pentru punerea înaintea Domnului; 37sfesnicul de aur curat, candelele lui asezate în rînd si toate uneltele lui, si untdelemnul pentru sfesnic; 38altarul de aur, curat, untdelemnul pentru ungere si tamîia mirositoare, si perdeaua dela usa cortului; 39altarul de arama, gratarul lui de arama, drugii lui si toate uneltele lui; ligheanul cu piciorul lui; 40pînzele curtii, stîlpii ei si picioarele lor, perdeaua dela poarta curtii, funiile ei, tarusii ei, si toate uneltele pentru slujba locasului cortului întîlnirii; 41vesmintele pentru slujba, pentru facut slujba în Locul sfînt, vesmintele sfinte pentru preotul Aaron, si vesmintele fiilor lui pentru slujbele preotesti. 42Copiii lui Israel au facut toate aceste lucrari dupa toate poruncile pe cari le daduse lui Moise Domnul. 43Mosie a cercetat toate lucrarile; si iata, le facusera cum poruncise Domnul, asa le facusera. Si Moise i -a binecuvîntat.
Exod, 40
1Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 2,,În ziua întîi a lunii întîi, sa întinzi locasul cortului întîlnirii. 3Sa pui în el chivotul marturiei, si înaintea chivotului sa atîrni perdeaua dinlauntru. 4Apoi sa aduci masa, si sa pui pe ea cele rînduite. Dupa aceea, sa aduci sfesnicul, si sa -i asezi candelele. 5Altarul de aur pentru tamîie sa -l asezi înaintea chivotului marturiei, si sa atîrni perdeaua la usa cortului. 6Sa asezi altarul pentru arderile de tot înaintea usii locasului cortului întîlnirii. 7Ligheanul sa -l asezi între cortul întîlnirii si altar, si sa pui apa în el. 8Sa asezi curtea de jur împrejur, si sa pui perdeaua la poarta curtii. 9Sa iei untdelemnul pentru ungere, sa ungi cu el cortul si tot ce cuprinde el, si sa -l sfintesti, cu toate uneltele lui; si va fi sfînt. 10Sa ungi altarul pentru arderile de tot si toate uneltele lui, si sa sfintesti altarul; si altarul va fi prea sfînt. 11Sa ungi ligheanul cu piciorul lui, si sa -l sfintesti. 12Apoi sa aduci pe Aaron si pe fiii lui la usa cortului întîlnirii, si sa -i speli cu apa. 13Sa îmbraci pe Aaron cu vesmintele sfinte, sa -l ungi, si sa -l sfintesti, ca sa-Mi faca slujba de preot. 14Sa chemi si pe fiii lui, sa -i îmbraci cu tunicile, 15si sa -i ungi cum ai uns pe tatal lor, ca sa-Mi faca slujba de preoti. În puterea acestei ungeri, ei vor avea pururea dreptul preotiei, printre urmasii lor.`` 16Moise a facut întocmai cum îi poruncise Domnul; asa a facut. 17În ziua întîi a lunii întîi a anului al doilea, cortul era asezat. 18Moise a asezat cortul; i -a pus picioarele, a asezat scîndurile si verigile, si a ridicat stîlpii. 19A întins învelitoarea care slujea de acoperis deasupra cortului, si pe deasupra a pus învelitoarea acoperisului cortului, cum poruncise lui Moise Domnul. 20Apoi a luat marturia, si a pus -o în chivot; a pus drugii la chivot, si a asezat capacul ispasirii deasupra chivotului. 21A adus chivotul în cort; a atîrnat perdeaua despartitoare înaintea lui, si a acoperit astfel chivotul marturirei, cum poruncise lui Moise Domnul. 22A asezat masa în cortul întîlnirii, în partea de miazanoapte a cortului, dincoace de perdeaua dinlauntru; 23si a pus pe ea pînile, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul. 24Apoi a asezat sfesnicul în cortul întîlnirii, în fata mesei, în partea de miazazi a cortului; 25si i -a asezat candelele, înaintea Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul. 26Apoi a asezat altarul de aur în cortul întîlnirii în fata perdelei dinlauntru; 27a ars pe el tamîie mirositoare, cum poruncise lui Moise Domnul. 28A asezat perdeaua la usa cortului. 29A asezat altarul pentru arderile de tot la usa locasului cortului întîlnirii; si a adus pe el arderea de tot si jertfa de mîncare, cum poruncise lui Mosie Domnul. 30A asezat ligheanul între cortul întîlnirii si altar, si a pus în el apa pentru spalat. 31Moise, Aaron si fiii lui si-au spalat mîinile si picioarele în el; 32cînd intrau în cortul întîlnirii si se apropiau de altar, se spalau, cum poruncise lui Moise Domnul. 33Apoi a ridicat curtea împrejurul cortului si altarului, si a pus perdeaua la poarta curtii. Astfel a ispravit Moise lucrarea. 34Atunci norul a acoperit cortul întîlnirii, si slava Domnului a umplut cortul. 35Moise nu putea sa intre în cortul întîlnirii, pentruca norul statea deasupra lui, si slava Domnului umplea cortul. 36Cît au tinut calatoriile lor, copiii lui Israel porneau numai cînd se ridica norul deasupra cortului. 37Si cînd nu se ridica norul, nu porneau, pîna ce nu se ridica. 38Norul Domnului era deasupra cortului ziua; iar noaptea, era un foc, înaintea întregei case a lui Israel, în timpul tuturor calatoriilor lor
Levitic
Levitic, 1
1Domnul a chemat pe Moise; i -a vorbit din cortul întîlnirii, si a zis: 2,,Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cînd cineva dintre voi va aduce un dar Domnului, sa -l aduca din vite, fie din cireada fie din turma. 3Daca darul lui va fi o ardere de tot din cireada, sa -l aduca din partea barbateasca fara cusur; si anume sa -l aduca la usa cortului întîlnirii, înaintea Domnului, ca sa fie placut Domnului. 4Sa-si puna mîna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, si va fi primit de Domnul, ca sa faca ispasire pentru el. 5Sa junghie vitelul înaintea Domnului; si preotii, fiii lui Aaron, sa aduca sîngele, si sa -l stropeasca de jur împrejur pe altarul dela usa cortului întîlnirii. 6Sa jupoaie vitelul adus ca ardere de tot, si sa -l taie în bucati. 7Fiii preotului Aaron sa faca foc pe altar si sa puna lemne pe foc. 8Preotii, fiii lui Aaron, sa aseze bucatile, capul si grasimea, pe lemnele puse pe focul de pe altar. 9Sa spele cu apa maruntaiele si picioarele; si preotul sa le arda toate pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 10Daca darul lui va fi o ardere de tot din turma, de miei sau capre, sa aduca o parte barbateasca fara cusur. 11Sa -l junghie în partea de miazanoapte a altarului, înaintea Domnului; si preotii, fiii lui Aaron, sa -i stropeasca sîngele pe altar de jur împrejur. 12El sa -l taie în bucati; si preotul sa le puna, împreuna cu capul si grasimea, pe lemnele din focul de pe altar. 13Sa spele cu apa maruntaiele si picioarele, si preotul sa le aduca pe toate, si sa le arda pe altar. Aceasta este o ardere de tot, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 14Daca darul adus de el Domnului va fi o ardere de tot din pasari, sa -l aduca din turturele sau din pui de porumbel. 15Preotul sa aduca pasarea pe altar; sa -i despice capul cu unghia, si s'o arda pe altar, iar sîngele sa i se scurga pe un perete al altarului. 16Sa scoata gusa cu penele ei, si s'o arunce lînga altar, spre rasarit, în locul unde se strînge cenusa. 17Sa -i frînga aripile, fara sa le deslipeasca; si preotul sa arda pasarea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta este o ardere de tot, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului.
Levitic, 2
1Cînd va aduce cineva Domnului un dar ca jertfa de mîncare, darul lui sa fie din floarea fainii: sa toarne untdelemn peste ea, si sa adauge si tamîie. 2S'o aduca preotilor, fiilor lui Aaron; preotul sa ia un pumn din aceasta floare a fainii, stropita cu untdelemn, împreuna cu toata tamîia, si s'o arda pe altar ca jertfa de aducere aminte. Acesta este un dar de mîncare de un miros placut Domnului. 3Ce va ramînea din darul acesta de mîncare, sa fie al lui Aaron si al fiilor lui; acesta este un lucru prea sfînt între jertfele de mîncare, mistuite de foc înaintea Domnului. 4Daca vei aduce ca jertfa de mîncare un dar din ceea ce se coace în cuptor, sa aduci niste turte nedospite, facute din floare de faina, framîntate cu untdelemn, si niste placinte nedospite, stropite cu untdelemn. 5Daca darul tau, adus ca jertfa de mîncare, va fi o turta coapta în tigae, sa fie facuta din floarea fainii, nedospita si framîntata cu untdelemn. 6S'o frîngi în bucati, si sa torni untdelemn pe ea; acesta este un dar adus ca jertfa de mîncare. 7Daca darul tau adus ca jertfa de mîncare va fi o turta coapta pe gratar, sa fie facuta din floarea fainii, framîntata cu untdelemn. 8Darul de mîncare facut din aceste lucruri sa -l aduci Domnului; si anume, sa fie dat preotului, care -l va aduce pe altar. 9Preotul va lua din darul de mîncare partea care trebuie adusa ca aducere aminte, si o va arde pe altar. Acesta este un dar adus ca jertfa de mîncare, de un miros placut Domnului. 10Ce va ramînea din darul acesta de mîncare, sa fie al lui Aaron si al fiilor lui; acesta este un lucru prea sfînt între darurile mistuite de foc înaintea Domnului. 11Niciunul din darurile, pe cari le veti aduce ca jertfa de mîncare înaintea Domnului, sa nu fie facut cu aluat; caci nu trebuie sa ardeti nimic cu aluat sau cu miere, ca jertfa de mîncare mistuita de foc înaintea Domnului. 12Ca jertfa de mîncare din cele dintîi roade, veti putea sa le aduceti Domnului; dar ca dar de mîncare de un miros placut, sa nu fie aduse pe altar. 13Toate darurile tale de mîncare sa le sarezi cu sare; sa nu lasi sa lipseasca niciodata de pe darurile tale de mîncare sarea, care este semnul legamîntului Dumnezeului tau; la toate darurile tale de mîncare sa aduci sare. 14Daca vei aduce Domnului un dar ca jertfa de mîncare din cele dintîi roade, sa aduci ca dar de mîncare din cele dintîi roade ale tale, spice coapte de curînd, prajite la foc si boabe noi pisate. 15Sa torni untdelemn pe ele, si sa adaugi si tamîie; acesta este un dar de mîncare. 16Preotul sa arda ca aducere aminte o parte din boabele pisate si din untdelemn, cu toata tamîia. Acesta este un dar adus ca jertfa de mîncare, mistuita de foc înaintea Domnului.
Levitic, 3
1Cînd cineva va aduce Domnului un dar ca jertfa de multamire: Daca îl va aduce din cireada, fie parte barbateasca, fie parte femeiasca, s'o aduca fara cusur, înaintea Domnului. 2Sa puna mîna pe capul dobitocului, sa -l junghie la usa cortului întîlnirii; si preotii, fiii lui Aaron, sa stropeasca sîngele pe altar de jur împrejur. 3Din aceasta jertfa de multamire, sa aduca drept jertfa mistuita de foc înaintea Domnului: grasimea care acopere maruntaiele si toata grasimea care tine de maruntae; 4cei doi rarunchi, si grasimea de pe ei si de pe coapse, si prapurul de pe ficat, pe care -l va deslipi delînga rarunchi. 5Fiii lui Aaron sa le arda pe altar, deasupra arderii de tot care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 6Daca darul pe care -l aduce ca jertfa de multamire Domnului, va fi din turma, fie parte barbateasca fie parte femeiasca, s'o aduca fara cusur. 7Daca va aduce jertfa un miel, sa -l aduca înaintea Domnului. 8Sa-si puna mîna pe capul dobitocului, si sa -l junghie înaintea cortului întîlnirii; fiii lui Aaron sa -i stropeasca sîngele pe altar dejur împrejur. 9Din aceasta jertfa de multamire, sa aduca o jertfa mistuita de foc înaintea Domnului, si anume: grasimea, coada întreaga, pe care o va desface dela osul spinarii, grasimea care acopere maruntaiele si toata grasimea care tine de maruntaie, 10cei doi rarunchi si grasimea de pe ei, de pe coapse, si prapurul ficatului, pe care -l va deslipi de lînga rarunchi. 11Preotul sa le arda pe altar. Aceasta este mîncarea unei jertfe mistuite de foc înaintea Domnului. 12Daca darul lui va fi o capra, s'o aduca înaintea Domnului. 13Sa-si puna mîna pe capul vitei, si s'o junghie înaintea cortului întîlnirii; si fiii lui Aaron sa -i stropeasca sîngele pe altar dejur împrejur. 14Apoi din ea, sa aduca drept jertfa mistuita de foc înaintea Domnului: grasimea care acopere maruntaiele si toata grasimea care tine de ele, 15cei doi rarunchi si grasimea de pe ei, de pe coapse, si prapurul ficatului, pe care -l va deslipi de lînga rarunchi. 16Preotul sa le arda pe altar. Aceasta este mîncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros placut Domnului. Toata grasimea este a Domnului. 17Aceasta este o lege vecinica pentru urmasii vostri, în toate locurile unde veti locui: cu nici un chip sa nu mîncati nici grasime, nici sînge.``
Levitic, 4
1Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 2,,Vorbeste copiilor lui Israel, si spune: ,,Cînd va pacatui cineva fara voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, facînd lucruri cari nu trebuiesc facute; si anume: 3Daca a pacatuit preotul care a primit ungerea, si prin aceasta a adus vina asupra poporului, sa aduca Domnului un vitel fara cusur, ca jertfa de ispasire pentru pacatul pe care l -a facut. 4Sa aduca vitelul la usa cortului întîlnirii, înaintea Domnului, sa-si puna mîna pe capul vitelului, si sa -l junghie înaintea Domnului. 5Preotul, care a primit ungerea, sa ia din sîngele vitelului, si sa -l aduca în cortul întîlnirii: 6sa-si moaie degetul în sînge, si sa stropeasca de sapte ori înaintea Domnului, în fata perdelei dinlauntru a sfîntului locas. 7Apoi preotul sa unga cu sînge coarnele altarului pentru tamîia mirositoare, care este înaintea Domnului în cortul întîlnirii; iar tot celalt sînge al vitelului sa -l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la usa cortului întîlnirii. 8Sa ia toata grasimea vitelului adus ca jertfa de ispasire, si anume: grasimea care acopere maruntaiele si toata grasimea care tine de ele, 9cei doi rarunchi, si grasimea de pe ei, de pe coapse, si prapurul ficatului, pe care -l va deslipi de lînga rarunchi. Preotul sa ia aceste parti, 10cum se iau de la vitelul adus ca jertfa de multamire, si sa le arda pe altarul pentru arderile de tot. 11Dar pielea vitelului, toata carnea lui, cu capul, picioarele, maruntaiele si balega lui, 12adica tot vitelul care a mai ramas, sa -l scoata afara din tabara, într'un loc curat, unde se arunca cenusa, si sa -l arda cu lemne pe foc; sa fie ars pe gramada de cenusa. 13Daca toata adunarea lui Israel a pacatuit fara voie si fara sa stie, facînd împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri cari nu trebuiesc facute, si facîndu-se astfel vinovata, 14si daca pacatul savîrsit s'a descoperit, adunarea sa aduca un vitel ca jertfa de ispasire, si anume sa -l aduca înaintea cortului întîlnirii. 15Batrînii adunarii sa-si puna mînile pe capul vitelului înaintea Domnului, si sa junghie vitelul înaintea Domnului. 16Preotul care a primit ungerea, sa aduca din sîngele vitelului în cortul întîlnirii; 17sa-si moaie degetul în sînge, si sa stropeasca cu el de sapte ori înaintea Domnului, în fata perdelei dinlauntru. 18Sa unga cu sîngele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului în cortul întîlnirii; si sa verse tot sîngele care a mai ramas la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la usa cortului întîlnirii. 19Toata grasimea vitelului s'o ia si s'o arda pe altar. 20Cu vitelul acesta sa faca întocmai cum a facut cu vitelul adus ca jertfa de ispasire; sa faca la fel. Astfel sa faca preotul ispasire pentru ei, si li se va ierta. 21Vitelul ramas, sa -l scoata apoi afara din tabara, si sa -l arda ca si pe vitelul dintîi. Aceasta este o jertfa de ispasire pentru adunare. 22Daca o capetenie a pacatuit, facînd fara voie împotriva uneia din poruncile Domnului, Dumnezeului sau, lucruri cari nu trebuiesc facute si s'a facut astfel vinovat, 23si ajunge sa descopere pacatul pe care l -a facut, sa aduca jertfa un tap fara cusur! 24Sa-si puna mîna pe capul tapului, si sa -l junghie în locul unde se junghie arderile de tot înaintea Domnului. Aceasta este o jertfa de ispasire. 25Preotul sa ia cu degetul din sîngele jertfei de ispasire, sa unga cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar celalt sînge sa -l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot. 26Toata grasimea s'o arda pe altar, cum a ars grasimea de la jertfa de multamire. Astfel va face preotul pentru capetenia aceea ispasirea pacatului lui, si i se va ierta. 27Daca cineva din poporul de rînd a pacatuit fara voie, facînd împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri cari nu trebuiesc facute si s'a facut astfel vinovat, 28si ajunge sa descopere pacatul pe care l -a facut, sa aduca jertfa o iada fara cusur, pentru pacatul pe care l -a facut. 29Sa-si puna mîna pe capul jertfei de ispasire, si s'o junghie în locul unde se junghie arderile de tot. 30Preotul sa ia cu degetul din sîngele jertfei, sa unga coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celalt sînge sa -l verse la picioarele altarului. 31Preotul sa ia toata grasimea, cum se ia grasimea jertfei de multamire, si s'o arda pe altar, si ea va fi de un miros placut Domnului. Astfel va face preotul ispasirea pentru omul acesta, si i se va ierta. 32Daca va aduce ca jertfa de ispasire un miel, sa aduca o parte femeiasca fara cusur. 33Sa-si puna mîna pe capul jertfei, si s'o junghie ca jertfa de ispasire în locul unde se junghie arderile de tot. 34Preotul sa ia cu degetul din sîngele jertfei, sa unga cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celalt sînge sa -l verse la picioarele altarului. 35Preotul sa ia toata grasimea, cum se ia grasimea mielului adus ca jertfa de multamire, si s'o arda pe altar, peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispasirea pacatului pe care l -a savîrsit, si i se va ierta.
Levitic, 5
1Cînd cineva, fiind pus subt juramînt ca martor, va pacatui, nespunînd ce a vazut sau ce stie, si va cadea astfel subt vina, 2sau cînd cineva, fara sa stie, se va atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare salbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casa necurate, fie de hoitul unei tîrîtoare necurate, si va baga apoi de seama si se va face astfel vinovat; 3sau cînd cineva, fara sa ia seama, se va atinge de vreo spurcaciune omeneasca, de orice spurcaciune care face pe cineva necurat, si va baga de seama mai tîrziu, si se va face astfel vinovat; 4sau cînd cineva, vorbind cu usurinta, jura ca are sa faca ceva rau sau bine, si nebagînd de seama la început, baga de seama mai tîrziu, si se va face astfel vinovat: 5Cînd cineva, deci, se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie sa-si marturiseasca pacatul. 6Apoi sa aduca lui Dumnezeu ca jertfa de vina, pentru pacatul pe care l -a facut, o parte femeiasca din turma, si anume, o oaie sau o capra, ca jertfa ispasitoare. Si preotul sa faca pentru el ispasirea pacatului lui. 7Daca nu va putea sa aduca o oaie sau o capra, sa aduca Domnului ca jertfa de vina pentru pacatul lui doua turturele sau doi pui de porumbel, unul ca jertfa de ispasire, iar celalt ca ardere de tot. 8Sa le aduca preotului, care va jertfi întîi pe cea care are sa slujeasca drept jertfa de ispasire. Preotul sa -i frînga cu unghia capul dela grumaz, fara sa -l desparta; 9sa stropeasca un perete al altarului cu sîngele jertfei de ispasire, iar celalt sînge sa -l stoarca la picioarele altarului: aceasta este o jertfa de ispasire. 10Cealalta pasare s'o pregateasca drept ardere de tot, dupa rînduielile asezate. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispasirea pacatului pe care l -a facut, si i se va ierta. 11Daca nu poate sa aduca nici doua turturele sau doi pui de porumbel, sa aduca pentru pacatul lui, ca dar, a zecea parte dintr'o efa de floarea fainii, si anume ca dar de ispasire; sa nu puna untdelemn pe ea, si sa n'adauge nici tamîie, caci este un dar de ispasire. 12S'o aduca la preot, si preotul sa ia din ea un pumn plin, ca aducere aminte, si s'o arda pe altar, ca si pe darurile de mîncare mistuite de foc înaintea Domnului: acesta este un dar de ispasire. 13Astfel va face preotul pentru omul acela ispasirea pacatului pe care l -a facut fata de unul din aceste lucruri, si i se va ierta. Cealalta parte care va mai ramînea din darul acesta, sa fie a preotului, ca si la darul de mîncare.`` 14Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 15,,Cînd cineva va face o nelegiuire si va pacatui fara voie fata de lucrurile închinate Domnului, sa aduca Domnului ca jertfa de vina pentru pacatul lui un berbece fara cusur din turma, dupa pretuirea ta, în sicli de argint, dupa siclul sfîntului locas. 16Sa mai adaoge a cincea parte la pretul lucrului, cu care a înselat sfîntul locas, si sa -l încredinteze preotului. Si preotul sa faca ispasire pentru el cu berbecele adus ca jertfa pentru vina, si i se va ierta. 17Cînd va pacatui cineva facînd, fara sa stie, împotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri cari nu trebuiesc facute, si se va face vinovat, purtîndu-si astfel vina, 18sa aduca preotului ca jertfa pentru vina un berbece fara cusur, luat din turma, dupa pretuirea ta. Si preotul sa faca pentru el ispasirea greselii pe care a facut -o fara sa stie; si i se va ierta. 19Aceasta este o jertfa pentru vina. Omul acesta se facuse vinovat fata de Domnul.``
Levitic, 6
1Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 2,,Cînd va pacatui cineva si va savîrsi o nelegiuire fata de Domnul, tagaduind aproapelui sau un lucru încredintat lui, sau dat în pastrarea lui, sau luat cu sila, sau va însela pe aproapele lui, 3tagaduind ca a gasit un lucru perdut, sau facînd un juramînt strîmb cu privire la un lucru oarecare pe care -l face omul si pacatuieste; 4cînd va pacatui astfel si se va face vinovat, sa dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înselaciune, sau încredintat lui, sau lucrul perdut pe care l -a gasit, 5sau lucru pentru care a facut un juramînt strîmb-ori care ar fi-sa -l dea înapoi întreg, sa mai adauge a cincea parte din pretul lui, si sa -l dea în mîna stapînului lui, chiar în ziua cînd îsi va aduce jertfa lui pentru vina. 6Iar ca jertfa pentru vina, sa aduca Domnului pentru pacatul lui un berbece fara cusur, luat din turma, dupa pretuirea ta, si sa -l dea preotului. 7Si preotul va face pentru el ispasirea înaintea Domnului, si i se va ierta, ori care ar fi greseala, de care se va fi facut vinovat.`` 8Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 9,,Da urmatoarea porunca lui Aaron si fiilor sai, si zi: ,,Iata legea arderii de tot. Arderea de tot sa ramîna pe vatra altarului toata noaptea pîna dimineata, si în felul acesta focul sa arda pe altar. 10Preotul sa se îmbrace cu tunica de in, sa-si acopere goliciunea cu ismenele, sa ia cenusa facuta de focul, care va mistui arderea de tot de pe altar, si s'o verse lînga altar. 11Apoi sa se desbrace de vesmintele lui si sa se îmbrace cu altele, ca sa scoata cenusa afara din tabara, într'un loc curat. 12Focul sa arda pe altar si sa nu se stinga deloc: în fiecare dimineata, preotul sa aprinda lemne pe altar, sa aseze arderea de tot pe ele, si sa arda deasupra grasimea jertfelor de multamire. 13Focul sa arda necurmat pe altar si sa nu se stinga deloc. 14,,Iata legea darului adus ca jertfa de mîncare. Fiii lui Aaron s'o aduca înaintea Domnului, înaintea altarului. 15Preotul sa ia un pumn din floarea fainii si din untdelemn, cu toata tamîia adaugata la darul de mîncare, si s'o arda pe altar ca aducere aminte de un miros placut Domnului. 16Aaron si fiii lui sa manînce ce va mai ramînea din darul de mîncare; s'o manînce fara aluat, într'un loc sfînt, în curtea cortului întîlnirii. 17Sa n'o coaca cu aluat. Aceasta este partea pe care le-am dat -o Eu din darurile Mele de mîncare mistuite de foc. Ea este un lucru prea sfînt, ca si jertfa de ispasire si ca si jertfa pentru vina. 18Toata partea barbateasca dintre copiii lui Aaron sa manînce din ea. Aceasta este o lege vecinica pentru urmasii vostri, cu privire la darurile de mîncare mistuite de foc înaintea Domnului: oricine se va atinge de ele va fi sfintit.`` 19Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 20,,Iata darul pe care îl vor face Domnului Aaron si fiii lui, în ziua cînd vor primi ungerea: a zecea parte dintr'o efa de floarea fainii, ca dar de mîncare vecinic, jumatate dimineata si jumatate seara. 21Sa fie pregatita în tigaie cu untdelemn, si s'o aduci prajita; s'o aduci coapta si taiata în bucati, ca un dar de mîncare de un miros placut Domnului. 22Preotul dintre fiii lui Aaron, care va fi uns în locul lui, sa aduca darul acesta ca jertfa de mîncare. Aceasta este o lege vecinica înaintea Domnului: sa fie arsa întreaga. 23Orice dar de mîncare al unui preot sa fie ars în întregime: sa nu se manînce.`` 24Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 25,,Vorbeste lui Aaron si fiilor lui, si zi: ,,Iata legea jertfei de ispasire. Vita pentru jertfa de ispasire sa fie junghiata înaintea Domnului în locul unde se junghie arderea de tot: ea este un lucru prea sfînt. 26Preotul care va aduce jertfa de ispasire, acela s'o manînce; si anume sa fie mîncata într'un loc sfînt, în curtea cortului întîlnirii. 27Oricine se va atinge de carnea ei va fi sfintit. Daca va sari sînge din ea pe vre un vesmînt, locul stropit cu sînge sa fie spalat într'un loc sfînt. 28Vasul de pamînt în care se va fierbe, sa se sparga; daca s'a fiert într'un vas de arama, vasul sa fie frecat si spalat cu apa. 29Toata partea barbateasca dintre preoti sa manînce din ea: ea este un lucru prea sfînt. 30Dar sa nu se manînce nici o jertfa de ispasire din al carei sînge se va aduce în cortul întîlnirii pentru facerea ispasirii în sfîntul locas: ci aceea sa fie arsa în foc.
Levitic, 7
1Iata legea jertfei pentru vina: ea este un lucru prea sfînt. 2În locul unde se junghie arderea de tot, sa se junghie si vita care slujeste ca jertfa pentru vina. Sîngele ei sa se stropeasca pe altar dejur împrejur. 3Sa i se aduca toata grasimea, coada, grasimea care acopere maruntaiele, 4cei doi rarunchi si grasimea de pe ei, de pe coapse, si prapurul ficatului, care va fi deslipit de lînga rarunchi. 5Preotul sa le arda pe altar ca jertfa mistuita de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfa pentru vina. 6Toata partea barbateasca dintre preoti sa manînce din ea; si anume s'o manînce într'un loc sfînt, caci este un lucru prea sfînt. 7Cu jertfa pentru vina este ca si cu jertfa de ispasire; aceeas lege este pentru amîndoua aceste jertfe: vita jertfita va fi a preotului care va face ispasirea. 8Preotul care va aduce arderea de tot a cuiva, sa aiba pentru el pielea arderii de tot pe care a adus -o. 9Orice jertfa de mîncare, coapta în cuptor, gatita pe gratar sau în tigaie, sa fie a preotului care a adus -o. 10Iar orice jertfa de mîncare, framîntata cu untdelemn si uscata, sa fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca si a celuilalt. 11Iata legea jertfei de multamire, care se va aduce Domnului. 12Daca cineva o aduce ca jertfa de lauda, sa aduca, împreuna cu jertfa de multamire, niste turte nedospite, framîntate cu untdelemn, niste placinte nedospite, stropite cu untdelemn, si niste turte din floarea de faina, prajite si framîntate cu untdelemn. 13Pe lînga aceste turte, sa aduca si pîne dospita pentru darul lui de mîncare, împreuna cu jertfa lui de lauda si de multamire. 14Din toate acele daruri sa aduca Domnului cîte o bucata, ca dar ridicat; ea sa fie a preotului care stropeste sîngele jertfei de multamire. 15Carnea jertfei de lauda si de multamire sa fie mîncata chiar în ziua în care este adusa; sa nu se lase nimic din ea pîna dimineata. 16Daca aduce cineva o jertfa pentru împlinirea unei juruinte, sau ca dar de buna voie, jertfa sa fie mîncata chiar în ziua cînd o va aduce; iar ce va ramînea din ea, sa se manînce a doua zi. 17Ce va mai ramînea din carnea vitei pana a treia zi, sa fie ars în foc. 18Daca s'ar întîmpla sa manînce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de multamire, jertfa lui nu va fi primita, si nu se va tinea în seama celui ce a adus -o: ci va fi un lucru urîcios, si oricine va mînca din ea îsi va purta vina. 19Nici carnea care s'a atins de ceva necurat nu trebuie mîncata: ci trebuie arsa în foc. Orice om curat poate sa manînce carne; 20dar acela care, gasindu-se în stare de necuratenie, va mînca din carnea jertfei de multamire, care este a Domnului, sa fie nimicit din poporul sau. 21Si cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcaciune omeneasca, fie de un dobitoc necurat, fie de o alta spurcaciune, si va mînca din carnea jertfei de multamire care este a Domnului, sa fie nimicit din poporul sau.`` 22Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 23,,Vorbeste copiilor lui Israel, si spune: ,Sa nu mîncati grasime de bou, de miel sau de capra. 24Grasimea unui dobitoc mort sau sfîsiat de fiara va putea sa fie întrebuintata la orice alt ceva, numai sa n'o mîncati. 25Caci cine va mînca din grasimea dobitoacelor din cari se aduc Domnului jertfe mistuite de foc, va fi nimicit din poporul sau. 26Sa nu mîncati sînge, nici de pasare, nici de vita, în toate locurile în cari veti locui. 27Cine va mînca vreun fel de sînge, va fi nimicit din poporul sau!`` 28Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 29,,Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: ,Cine va aduce Domnului jertfa lui de multamire, sa aduca Domnului darul lui, luat din jertfa lui de multamire. 30Sa aduca cu mînile lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului; si anume sa aduca grasimea cu pieptul, pieptul ca sa -l legene într'o parte si într'alta, ca dar leganat înaintea Domnului. 31Preotul sa arda grasimea pe altar, iar pieptul sa fie al lui Aaron si al fiilor lui. 32Din jertfele voastre de multamire, sa dati preotului si spata dreapta, aducînd -o ca dar luat prin ridicare. 33Spata aceea dreapta sa fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron, care va aduce sîngele si grasimea jertfei de multamire. 34Caci Eu iau din jertfele de multamire, aduse de copiii lui Israel, pieptul care va fi leganat într'o parte si într'alta, ca dar leganat, si spata, care va fi adusa ca dar luat prin ridicare, si le dau preotului Aaron si fiilor lui, printr'o lege vecinica, pe care o vor pazi totdeauna copiii lui Israel. 35Acesta este dreptul, pe care li -l va da ungerea lui Aaron si a fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc înaintea Domnului, din ziua cînd vor fi înfatisati ca sa fie în slujba Mea ca preoti. 36Iata ce porunceste Domnul sa le dea copiii lui Israel din ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege vecinica printre urmasii lor.`` 37Aceasta este legea arderii de tot, a darului de mîncare, a jertfei de ispasire, a jertfei pentru vina, a închinarii în slujba Domnului, si a jertfei de multamire. 38Domnul a dat -o lui Moise pe muntele Sinai, în ziua cînd a poruncit copiilor lui Israel sasi aduca darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai.
Levitic, 8
1Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 2,,Ia pe Aaron si pe fiii lui împreuna cu el, vesmintele, untdelemnul pentru ungere, vitelul pentru jertfa de ispasire, cei doi berbeci si cosul cu azimile, 3si cheama toata adunarea la usa cortului întîlnirii.`` 4Moise a facut cum îi poruncise Domnul; si adunarea s'a strîns la usa cortului întîlnirii. 5Moise a zis adunarii: ,,Iata ce a poruncit Domnul sa se faca.`` 6Moise a adus pe Aaron si pe fiii lui, si i -a spalat cu apa. 7A pus tunica pe Aaron, l -a încins cu brîul, l -a îmbracat cu mantia, si a pus pe el efodul, pe care l -a strîns cu brîul efodului cu care l -a îmbracat. 8I -a pus pieptarul, si a pus în pieptar Urim si Tumim. 9I -a pus mitra pe cap, iar pe partea dinainte a mitrei a asezat placa de aur, cununa împarateasca sfînta, cum poruncise lui Moise Domnul. 10Moise a luat untdelemnul pentru ungere, a uns sfîntul locas si toate lucrurile, cari erau în el, si le -a sfintit. 11A stropit cu el altarul de sapte ori, si a uns altarul si toate uneltele lui, si ligheanul cu piciorul lui, ca sa le sfinteasca. 12Din untdelemnul pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron, si l -a uns, ca sa -l sfinteasca. 13Moise a adus si pe fiii lui Aaron; i -a îmbracat cu tunicile, i -a încins cu brîiele, si le -a legat scufiile, cum poruncise lui Moise Domnul. 14A apropiat apoi vitelul adus ca jertfa de ispasire; si Aaron si fiii lui si-au pus mînile pe capul vitelului adus ca jertfa de ispasire. 15Moise l -a junghiat, a luat sînge, si a uns cu degetul coarnele altarului de jur împrejur, si a curatit altarul; celalt sînge l -a turnat la picioarele altarului, si l -a sfintit astfel, facînd ispasire pentru el. 16A luat apoi toata grasimea care acopere maruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rarunchi cu grasimea lor, si le -a ars pe altar. 17Iar cealalta parte care a mai ramas din vitel si anume: pielea, carnea si balega, le -a ars în foc, afara din tabara, cum poruncise lui Moise Domnul. 18A apropiat apoi berbecele pentru arderea de tot; si Aaron si fiii lui si-au pus mînile pe capul berbecelui. 19Moise l -a junghiat, si a stropit sîngele pe altar de jur împrejur. 20A taiat berbecele în bucati, si a ars capul, bucatile si grasimea. 21A spalat cu apa maruntaiele si picioarele, si a ars tot berbecele pe altar: aceasta a fost arderea de tot, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul. 22A adus apoi celalt berbece, adica berbecele pentru închinarea în slujba Domnului; si Aaron si fiii lui si-au pus mînile pe capul berbecelui. 23Moise a junghiat berbecele, a luat din sîngele lui, si a pus pe marginea urechii drepte a lui Aaron, pe degetul cel mare al mînii drepte si pe degetul cel mare de la piciorul lui cel drept. 24A adus pe fiii lui Aaron, a pus sînge pe marginea urechii lor drepte, pe degetul cel mare al mînii drepte si pe degetul cel mare dela piciorul lor cel drept, iar sîngele ramas l -a stropit pe altar de jur împrejur. 25A luat grasimea, coada, toata grasimea care acopere maruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rarunchi cu grasimea lor, si spata dreapta; 26a luat de asemenea din cosul cu azimi, pus înaintea Domnului, o turta fara aluat, o turta de pîne facuta cu untdelemn si o placinta, si le -a pus pe grasime si pe spata dreapta. 27Toate aceste lucruri le -a pus în mînile lui Aaron si în mînile fiilor sai, si le -a leganat într'o parte si într'alta, ca dar leganat înaintea Domnului. 28Apoi Moise le -a luat din mînile lor, si le -a ars pe altar, deasupra arderii de tot; aceasta a fost jertfa de închinare în slujba Domnului, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului. 29Moise a luat pieptul berbecelui de închinare în slujba Domnului si l -a leganat într'o parte si într'alta ca dar leganat înaintea Domnului; aceasta a fost partea lui Moise, cum poruncise lui Moise Domnul. 30Moise a luat din untdelemnul pentru ungere si din sîngele de pe altar; a stropit cu el pe Aaron si vesmintele lui, pe fiii lui Aaron si vesmintele lor; si a sfintit astfel pe Aaron si vesmintele lui, pe fiii lui Aaron si vesmintele lor împreuna cu el. 31Moise a zis lui Aaron si fiilor lui: ,,Fierbeti carnea la usa cortului întîlnirii; acolo s'o mîncati, împreuna cu pînea care este în cos pentru jertfa de închinare în slujba Domnului, cum am poruncit, zicînd: ,Aaron si fiii lui s'o manînce.` 32Iar partea care va mai ramînea din carne si din pîne, s'o ardeti în foc. 33Timp de sapte zile, sa nu iesiti de loc din usa cortului întîlnirii, pîna se vor împlini zilele pentru închinarea voastra în slujba Domnului; caci sapte zile se vor întrebuinta pentru închinarea voastra în slujba Domnului. 34Ce s'a facut azi, Domnul a poruncit sa se faca si deacum încolo ca ispasire pentru voi. 35Sa ramîneti dar sapte zile la usa cortului întîlnirii, zi si noapte, si sa paziti poruncile Domnului, ca sa nu muriti; caci asa mi s'a poruncit.`` 36Aaron si fiii lui au facut toate cele poruncite de Domnul prin Moise.
Levitic, 9
1În ziua a opta, Moise a chemat pe Aaron si pe fiii lui, si pe batrînii lui Israel. 2Si a zis lui Aaron: ,,Ia un vitel pentru jertfa de ispasire, si un berbece pentru arderea de tot, amîndoi fara cusur, si adu -i înaintea Domnului. 3Sa vorbesti copiilor lui Israel, si sa le spui: ,Luati un tap, pentru jertfa de ispasire, un vitel si un miel de un an si fara cusur, pentru arderea de tot; 4un taur si un berbece, pentru jertfa de multamire, ca sa -i jertfiti înaintea Domnului, si un dar de mîncare, framîntat cu untdelemn. Caci azi vi se va arata Domnul.`` 5Ei au adus înaintea cortului întîlnirii tot ce poruncise Moise; si toata adunarea s'a apropiat, si a statut înaintea Domnului. 6Moise a zis: ,,Sa faceti ce a poruncit Domnul; si vi se va arata slava Domnului.`` 7Moise a zis lui Aaron: ,,Apropie-te de altar; adu-ti jertfa ta de ispasire si arderea ta de tot, si fa ispasire pentru tine si pentru popor; adu si jertfa poporului si fa ispasire pentru el, cum a poruncit Domnul.`` 8Aaron s'a apropiat de altar, si a junghiat vitelul pentru jertfa lui de ispasire. 9Fiii lui Aaron i-au adus sîngele la el; el si -a muiat degetul în sînge, a uns coarnele altarului, iar celalt sînge l -a turnat la picioarele altarului. 10A ars pe altar grasimea, rarunchii, si prapurul ficatului dela vitelul pentru jertfa de ispasire, cum poruncise lui Moise Domnul. 11Iar carnea si pielea le -a ars în foc afara din tabara. 12A junghiat apoi arderea de tot. Fiii lui Aaron i-au adus sîngele la el, si el l -a stropit pe altar dejur împrejur. 13I-au adus si arderea de tot taiata în bucati, cu cap cu tot, si le -a ars pe altar. 14A spalat maruntaiele si picioarele, si le -a ars pe altar, deasupra arderii de tot. 15În urma, a adus jertfa pentru popor. A luat tapul pentru jertfa de ispasire a poporului, l - a junghiat, si l -a adus jertfa de ispasire, ca si pe cea dintîi jertfa. 16A adus apoi arderea de tot, si a jertfit -o, dupa rînduielile asezate. 17A adus si jertfa de mîncare, a umplut un pumn din ea, si a ars -o pe altar, afara de arderea de tot de dimineata. 18A junghiat apoi taurul si berbecele, ca jertfa de multamire pentru popor. Fiii lui Aaron au adus sîngele la el, si el a stropit pe altar de jur împrejur. 19I-au adus apoi grasimea taurului si a berbecelui, coada, grasimea care acopere maruntaiele, rarunchii, si prapurul ficatului; 20au pus grasimile acestea deasupra piepturilor, si el a ars grasimile pe altar. 21Aaron a leganat într'o parte si într'alta, ca dar leganat înaintea Domnului, piepturile si spata dreapta, cum poruncise lui Moise Domnul. 22Aaron si -a ridicat mînile spre popor, si l -a binecuvîntat. Apoi, dupace a adus jertfa de ispasire, ardereadetot si jertfa de multamire, s'a pogorît. 23Moise si Aaron au intrat în cortul întîlnirii. Cînd au iesit din el, au binecuvîntat poporul. Si slava Domnului s'a aratat întregului popor. 24Un foc a esit dinaintea Domnului, si a mistuit pe altar arderea de tot si grasimile. Tot poporul a vazut lucrul acesta; au scos strigate de bucurie, si s'au aruncat cu fata la pamînt.
Levitic, 10
1Fiii lui Aaron, Nadab si Abihu, si-au luat fiecare cadelnita, au pus foc în ea, si au pus tamîie pe foc; si au adus astfel înaintea Domnului foc strain, lucru pe care El nu li -l poruncise. 2Atunci a iesit un foc dinaintea Domnului, i -a mistuit si au murit înaintea Domnului. 3Moise a zis lui Aaron: ,,Aceasta este ce a spus Domnul, cînd a zis: ,Voi fi sfintit de cei ce se apropie de Mine, si voi fi proslavit în fata întregului popor.`` Aaron a tacut. 4Si Moise a chemat pe Misael si Eltafan, fiii lui Uziel, unchiul lui Aaron, si le -a zis: ,,Apropiati-va, scoateti pe fratii vostri din sfîntul locas, si duceti -i afara din tabara.`` 5Ei s'au apropiat, si i-au scos afara din tabara, îmbracati în tunicile lor, cum zisese Moise. 6Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar si lui Itamar, fiii lui Aaron: ,,Sa nu va descoperiti capetele, si sa nu va rupeti hainele, ca nu cumva sa muriti, si sa Se mînie Domnul împotriva întregei adunari. Lasati pe fratii vostri, pe toata casa lui Israel, sa plînga arderea care a venit dela Domnul. 7Voi sa nu iesiti din usa cortului întîlnirii, ca sa nu muriti; caci untdelemnul ungerii Domnului este peste voi.`` Ei au facut cum zisese Moise. 8Domnul a vorbit lui Aaron, si a zis: 9,,Tu si fiii tai împreuna cu tine, sa nu beti vin, nici bautura ametitoare, cînd veti intra în cortul întîlnirii, ca sa nu muriti: aceasta va fi o lege vecinica printre urmasii vostri, 10ca sa puteti deosebi ce este sfînt de ce nu este sfînt, ce este necurat de ce nu este curat, 11si sa puteti învata pe copiii lui Israel toate legile, pe cari li le -a dat Domnul prin Moise.`` 12Moise a zis lui Aaron, lui Eleazar si lui Itamar, cei doi fii cari mai ramasesera lui Aaron: ,,Luati partea din darul de mîncare ramasa din jertfele mistuite de foc înaintea Domnului, si mîncati -o fara aluat lînga altar: caci este un lucru prea sfînt. 13S'o mîncati într'un loc sfînt; acesta este dreptul tau si dreptul fiilor tai, ca parte din darurile de mîncare mistuite de foc înaintea Domnului; caci asa mi -a fost poruncit. 14Sa mîncati de asemenea într'un loc curat, tu, fiii tai si fiicele tale împreuna cu tine, pieptul care a fost leganat într'o parte si alta, si spata care a fost adusa ca jertfa prin ridicare; caci ele va sînt date, ca un drept cuvenit tie si ca un drept cuvenit fiilor tai, din jertfele de multamire ale copiilor lui Israel. 15Împreuna cu grasimile rînduite sa fie mistuite de foc, ei vor aduce spata adusa ca jertfa prin ridicare, si pieptul care se leagana într'o parte si alta înaintea Domnului; ele vor fi ale tale si ale fiilor tai împreuna cu tine, printr'o lege vecinica, asa cum a poruncit Domnul.`` 16Moise a cautat tapul adus ca jertfa de ispasire; si iata ca fusese ars. Atunci s'a mîniat pe Eleazar si Itamar, fiii cari mai ramasesera lui Aaron, si a zis: 17,,Pentru ce n'ati mîncat jertfa de ispasire într'un loc sfînt? Ea este un lucru prea sfînt; si Domnul v'a dat -o, ca sa purtati nelegiuirea adunarii, si sa faceti ispasire pentru ea înaintea Domnului. 18Iata ca sîngele jertfei n'a fost dus înlauntrul sfîntului locas; trebuiati s'o mîncati în sfîntul locas, cum am poruncit.`` 19Aaron a raspuns lui Moise: ,,Iata, ei si-au adus azi jertfa de ispasire si arderea lor de tot înaintea Domnului; si, dupa cele ce mi s'au întîmplat, daca as fi mîncat azi jertfa de ispasire, ar fi fost bine oare înaintea Domnului?`` 20Moise a auzit si a fost multamit cu aceste cuvinte.
Levitic, 11
1Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si le -a zis: 2,,Vorbiti copiilor lui Israel, si spuneti-le: ,Iata dobitoacele pe cari le veti mînca dintre toate dobitoacele depe pamînt. 3Sa mîncati orice dobitoc care are unghia despicata, copita despartita si rumega. 4Dar sa nu mîncati din cele ce rumega numai, sau cari au numai unghia despicata. Astfel, sa nu mîncati camila, care rumega, dar n'are unghia despicata: s'o priviti ca necurata. 5Sa nu mîncati iepurele de casa, care rumega, dar n'are unghia despicata: sa -l priviti ca necurat. 6Sa nu mîncati iepurele, care rumega, dar n'are unghia despicata: sa -l priviti ca necurat. 7Sa nu mîncati porcul, care are unghia despicata si copita despartita, dar nu rumega; sa -l priviti ca necurat. 8Sa nu mîncati din carnea lor, si sa nu va atingeti de trupurile lor moarte: sa le priviti ca necurate. 9Iata vietuitoarele, pe cari sa le mîncati dintre toate cele ce sînt în ape. Sa mîncati din toate cele ce au aripi (înotatoare) si solzi, si cari sînt în ape, fie în mari, fie în rîuri. 10Dar sa priviti ca o urîciune pe toate cele ce n'au aripi si solzi, din tot ce misuna în ape si tot ce traieste în ape, fie în mari, fie în rîuri. 11Sa le priviti ca o urîciune, sa nu mîncati din carnea lor, si trupurile lor moarte sa le priviti ca o urîciune. 12Sa priviti ca o urîciune pe toate cele cari n'au aripi si solzi în ape. 13Iata dintre pasari, cele pe cari le veti privi ca o urîciune, si din cari sa nu mîncati: vulturul, gripsorul si vulturul de mare; 14sorecarul, soimul si tot ce este din neamul lui; 15corbul si toate soiurile lui; 16strutul, bufnita, pescarelul, coroiul si tot ce tine de neamul lui; 17huhurezul, heretele si cocostîrcul; 18lebada, pelicanul si corbul de mare; 19barza, bîtlanul, si ce este din neamul lui, pupaza si liliacul. 20Sa priviti ca o urîciune orice tîrîtoare care sboara si umbla pe patru picioare. 21Dar, dintre toate tîrîtoarele cari sboara si umbla pe patru picioare, sa mîncati pe cele ce au fluerul picioarelor dinapoi mai lung, ca sa poata sari pe pamînt. 22Iata pe cari sa le mîncati: lacusta, lacusta solam, lacusta hargol si lacusta hagab, dupa soiurile lor. 23Pe toate celelalte tîrîtoare cari sboara si cari au patru picioare sa le priviti ca o urîciune. 24Ele va vor face necurati: oricine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat pîna seara, 25si oricine va purta trupurile lor moarte, sa-si spele hainele, si va fi necurat pîna seara. 26Sa priviti ca necurat orice dobitoc cu unghia despicata, dar care n'are copita despartita si nu rumega: oricine se va atinge de el va fi necurat. 27Sa priviti ca necurate toate acele dobitoace cu patru picioare, cari umbla pe labele lor: ori cine se va atinge de trupurile lor moarte, va fi necurat pîna seara; 28si ori cine le va purta trupurile moarte, îsi va spala hainele si va fi necurat pîna seara. Sa le priviti ca necurate. 29Iata, din vietatile cari se tîrasc pe pamînt, cele
Impressum
Verlag: BookRix GmbH & Co. KG
Texte: This bible can either be read online or downloaded onto your pc as well as every kind of e-reader. It is made available in e-pub format. It can and should be spread in every way, selling it is, however, prohibited.
Bildmaterialien: www.gratismalvorlagen.com
Tag der Veröffentlichung: 19.09.2012
ISBN: 978-3-7309-5136-1
Alle Rechte vorbehalten