Stau intinsa in camera de spital ..in jurul meu vad numai alb - peretii albi , siluete albe care se plimba prin camera mea ..ustensilele medicale le aud in surdina in celelalte camere ..
Ma uit pe tavan , si incep sa ma gandesc la ce am facut inainte de a intra aici ..in solitutidine nocturna a spiritului ..vad nori albi , bleu si albaastrii ..aud zgomotul lin al apei de langa casuta mea ..aud zborul pasarilor care zboara deasupra capului meu ..simt petalele florilor pe buricile degetelor mele ..atat de fine si firave ..atat de inocente si plapande .
Ma uit pe tavan , si incep sa ma gandesc la ce am facut inainte de a intra aici ..in solitutidine nocturna a spiritului ..vad nori albi , bleu si albaastrii ..aud zgomotul lin al apei de langa casuta mea ..aud zborul pasarilor care zboara deasupra capului meu ..simt petalele florilor pe buricile degetelor mele ..atat de fine si firave ..atat de inocente si plapande .
- Ce faci Marie ?
- Ma gandeam la cer , la ape si la pasari .. toate sunt atat de libere
- Nu vrei sa le pictezi ?
-Nu.. si lasa-ma in pace ...de ce vorbesti cu mine asa ? Nu sunt o persoana rea , sunt buna , sunt o fetita buna.. fetita mamicii !!!
- Stii ca eu vorbesc frumos cu tine ,de ce imi raspunzi asa ?Eu sunt prietena ta cea mai buna.. intotdeauna am fost alaturi de tine ..ai plans langa mine , ai ras cu mine ,te-am facut sa razi , te-am facut sa uiti de tot ce a fost rau in jurul tau ..
-Stiu asta ..tu esti prietena mea cea mai buna.. intotdeauna o sa te ascult ..si stii asta nu ?
- Da , stiu asta ..si ma bucur ca esti alaturi de mine ..
- Vreau sa dorm acum..te rog sa stai langa mine si sa ma tii in brate..
Marie adormi.
Dupa cateva minute se trezi si incepu sa caute prin dulap , caietul de notite , acuarelele si creionul ei preferat , daruit de mentorul ei..
Incepu sa deseneze pe o hartie un oras , plin de siluete grase si slabe , de animale diforme , de mostrii care apareau din cer ..ce veneau sa distruga paradisul sumbru .
Arunca hartia pe podea .. si incepu sa deseneze pe pereti .Incepu sa deseneze o zeitate , o silueta feminina , ii desena o rochita rosie , fata avea o culoare galbuie , iar privirea o desena undeva departe ..pe alte taramuri ..
Striga :
- Sora , sora ..uite ce am desenat..iti place ?
Dupa cateva minute aparu o silueta toata in alb , cu fata alba si privire familiara ei , Josephine .
-Da ,Marie ..ce faci ?
- Uite ce am desenat iti place ?
-Da , imi place ..artista mea preferata ..tot ce desenezi tu este frumos .
Marie o intrerupse :
-Astazi am vorbit cu Claire .. este atat de buna cu mine ..ma bucur ca este aici cu mine .. si nu sunt singura .. o am pe ea , pe parintii mei , pe prietenii mei.. toti sunt aici cu mine .. tu esti aici cu mine ..
-Dar tu cine esti ?
- Eu sunt Josephine , eu am grija de tine aici , impreuna cu Claire si familia ta ..toti suntem cu tine , nu esti singura..
-Ce iti face fata ?S-a casatorit cu baiatul din America ?
- Inca nu ..astept vesti de la ea ..dar inca nimic ..poate in curand ..cine stie , poate o sa te mariti tu prima
Cred ca glumesti ,Josephine ..eu sunt singura , Claire nu e aici , eu sunt singura nu am pe nimeni ..
-Nu mai vorbi asa ..hai mai bine stai in pat .. vrei sa iti citesc ceva ?
-Da , ceva ..daca vrei tu sa faci asta pentru mine ..
-Tu esti cea mai importanta acum ..
Josephine lua o carte de pe dulapul de langa pat si incepu sa-i citeasca o poezie de Edgar Poe ..Marie incepu sa atipeasca .. iar intr-un final adormi.
Marie fusese o artista, traise in centrul Parisului , iar parintii ei faceau parte amandoi din conducerea edilitara a Parisului .
Incepuse sa aiba pierderi scurte de memorie de cand era in facultate , dar la inceput nu le daduse prea mare atentie . Dupa ce terminase facultatea se hotarase sa plece in Anglia , sa viziteze orasele medievale , cetatile de coasta , coasta Angliei , cu Dover-ul care sta ca un far pe tot Canalul Manecii .Statuse in Anglia 2 ani de zile ,vizitase muntii Scotiei , se imprietenise cu oamenii din trenuri , fotografiase privelisti de vis .Dupa ce strabatuse Anglia , s-a gandit sa se duca in India , la Calcutta .Calatoria pana acolo fusese o intreaga aventura , folosise diferite mijloace de transport , intalnise pe drum tot felul de oameni ciudati ori anosti , plictisiti ori aventurieri ca ea , incepuse sa scrie un jurnal de mica calatorie , incepuse sa deseneze ...
Dar in timp ce era in India , pe una din stradutele intortocheate ale Calcuttei , se intreba cine este si unde este .Intreba lumea din jur , dar nimeni parca nu o intelegea , incepuse sa alerge pana obosi pe strazile Calcuttei ..nimic nu i se paru cunoscut ..se intreba unde este si ce cauta ea acolo .
Dupa un timp adormise pe o strada laturalnica langa o piata , lumea din jurul ei o facea sa nu mai fie speriata.Cand se trezi , se gandi de ce este acolo , cand ea vroia sa ajunga in cealalta parte a orasului .
Prinse un autobuz , ce ducea spre Libraria Nationala a Indiei , si se tot intreba ce ar fi cautat ea acolo , langa piata aceea atat de ciudata , cu mirosurile atat de stranii .
Dupa ce pleca din India , se hotarase se plece in America de Nord , la Los Angeles ,in orasul ingerilor cu aripile frante de atata amar de iubire .
Dupa Los Angeles , se intoarse in tara ei , Franta . Ii fusese dor de parinti , de prieteni , de locurile ei natale .
Intr-o dupa-amiaza se duse la Versaille , sa-l intalneasca pe Gerard , un amic de-al ei din facultate .Se duse mai devreme cu 1 ora ,sa mai viziteze si restul de palat . Dupa un timp , un barbat cu parul grizonat , imbracat la costum negru si cravata o aborda si o intreba ce face . Ea ii raspunse raspicat ca e bine , dar ca nu-l cunoaste . Barbatul se uita mirat , si incepu sa-i spuna ceva de o facultate , de prieteni , de seri petrecute impreuna la cafenelele din cartierul studentesc , de serile in care se duceau la teatru , opera ...
Ea era cu totul absenta la ce ii spunea el , parca nici nu-l auzea or vedea .
-Esti bine ? o intreba o voce calda si blanda .
Fata Mariei deveni galbuie precum nisipul , iar ochii ii erau atintiti undeva departe .Statu un timp si se Translate
joi, 20 august 2009
Cioburi de cristal - partea 2

Cioburi de cristal -partea 2

-Esti bine ? o intreba o voce calda si blanda .
Fata Mariei deveni galbuie precum nisipul , iar ochii ii erau atintiti undeva departe .Statu un timp si se gandi ,iar dupa o secunda il imbratisa si il stranse tare in brate pe Gerard. Era atat de bine in bratele lui , ii simti caldura care ii vibra din trup ..se simti in siguranta .

-Ce ai mai facut Gerard ? - era atat de incantata de faptul ca il vazuse , il atinsese , si era cu el , in imensitatea palatului de gheata .
-Te rog sa imi povestesti tot ...
Incantarea ii fusese inmiita ,bunul ei prieten era langa ea .
Gerard incepu sa-i povesteasca ca fusese in sudul Frantei , la Marseille - incepu sa-i spuna cat de mult ii lipsi , cat de mult ar fii vrut sa fii fost cu ea acolo , sa fii explorat impreuna paradisul din Marsilia , sa simta fiorii reci din Mediterana , cum ii imbaie tot trupul .Prezenta ei l-ar fi facut sa se simta ca pe culmile Everestului .Nu vru sa-i spuna de fetele pe care le cunoscuse , si cum le ranise ,cum le facuse sa sufere , din cauza ca prietena lui cea mai buna , nu vroia sa accepte faptul ca e atrasa de ea , si nu ca prieten .
Gerard muncea acum ca si curator-asistent la Louvre .Viata ii era macinata de iubirea neinteleasa si neindeplinita pe care i-o purta Mariei .
Intalnirea fusese una interesanta ,discutasera de diverse intamplari din viata fiecaruia ,iar seara o incheiasera la un restaurant de pe Champs-Elysee .
La cateva zile dupa aceea ,Marie lua contact cu Centrul Pompidou , un mare centru de galerii de arta din Paris , si le propusese sa aiba o expozitie acolo . Exponantele ei aveau sa fie munca asidua din Anglia si India .Peisajele pe care le pictase erau mirifice ,culorile pe care le folosise redase viata asa cum o simtise ea cat timp fusese acolo .
Stresul incepuse sa se simta intens asupra sanatatii ei ,galeria incepu sa o solicite din ce in ce mai des , iar proiectele de dupa expozitie incepeau sa apara in fiecare zi .
La cateva luni dupa expozitie incepu sa simta ,haosul care o inconjura , lumea care dorea tot timpul ceva de la ea , intensitatea vietii dusa la extrem- cateodata prea energica ... cateodata moale , si fara vlaga in oase .
Noapte. Marie statea intinsa pe pat , cu gandurile departe ..cand deodata aparu o fata .Se uita la ea ,era atat de frumoasa , atat de gingasa , atat de inocenta ..
- cine esti ? o intreba Marie
-Claire .Si sunt aici pentru tine .Tu m-ai chemat , iar eu am venit. Spune-mi de ce esti trista si debusolata ?
-Nu stiu ce am ..cateodata ..ma simt singura, sunt trista ..nimeni nu ma vrea ..nu pot sa iubesc pe nimeni..imi iubesc mai mult panzele si culorile , decat oamenii care ma inconjoara , cei care ma iubesc si le pasa de mine , de viata mea .
-Tu cati ani ai ?
- 27 ,ii spuse Claire .Sunt artista ,imi place viata ,iubitul meu ma iubeste ,iar cariera mea este de necrezut , un vis implinit .Totul merge bine , am o viata perfecta ..dar tu ?
-Eu sunt Marie si eu sunt artista , dar nu am o viata perfecta ..imi lipsesc prietenii ,imi lipseste viata de studenta , viata boema fara griji .. de ce sunt asa acum ? Unde sunt toti acei prieteni din viata mea ?Unde au disparut toti ? Imi pare bine ca tu esti aici , ca esti alaturi de mine , ca simti ce simt eu acum .

Dupa un timp Marie adormi. Oboseala de peste zi o facuse mai stresata , mai visatoare .. mai ingandurata.

Dupa 2 ore , Marie se trezi .Unde este Claire ? A fost aici , sau am visat ?
Noapte . Marie lua telefonul si il suna pe Gerard. Era 2 noaptea , singura in camera ei , numai ea cu creatiile fara viata , cu picturile care erau universul ei , evadarea din lumea anosta .
O voce de la celalalt capat al firului ii raspunsese.Vocea era groasa dar si calda ...
- Buna Marie .. ce faci ? S-a intamplat ceva ?
- BUna Gerard ..sunt somnoroasa , de-abia m-am trezit si m-am gandit sa te sun , sa iti spun ca am vorbit cu o fata , pe nume Claire , si este artista ca si mine , mi-a povestit de ea .. ce fericita este .. ce viata perfecta are ..
-Marie ai visat ..ii raspunsese Gerard . Bea un ceai si culca-te si vorbim maine .. a fost un vis ..tu stai singura ,nu mai e nimeni in casa cu tine .. a fost un vis ..
- Gerard , crede-ma ca nu a fost in vis , a stat cu mine in pat , mi-a mangaiat parul ,a fost apropiata de mine , ca nimeni altcineva .
-Marie , maine muncesc si sunt obosit , nu vrei sa vorbim mai bine maine despre fata asta ? Te sunt eu de dimineata ...
Marie ii inchisese telefonul .
Sunt singura acum ...nimeni nu ma vrea ...Claire unde esti ??
-Aici sunt Marie , ce s-a intamplat ?
- L-am sunat pe Gerard , dar nu m-a crezut ..tu esti aici , esti reala , esti pe patul meu .. Gerard trebuie sa te vada si el , sa ma creada .
A doua zi , Gerard o suna .Nu o crezu nimic din ce ii spuse.Totul parea ireal , un vis de-al Mariei .

Dupa o saptamana , Marie se duse la parintii ei acasa .Ajunsa in apropiere de strada unde stia ca este casa lor , ca in povesti construita , nu isi mai amintise numarul casei . Statu afara ,pe banca ..incepuse sa se gandeasca la multe lucruri , dar numai numarul casei parintilor nu ii venea in gand.
Se gandi sa-i sune , dar nu stiu ce sa le spuna de ce nu intrase mai devreme .O chema pe Claire , si in cateva minute aparu Claire . Nu era imaginatie ei , stia asta . Claire era reala si era prietena ei .
- Ce faci Marie ? o intreba o voce calda - Ma gandesc la soare ..la razele lui , la blandetea cu care bucura lumea de peste tot , din Africa pana la capatul lumii . Ma gandeam la Gerard cum nu a vrut sa creada nimic din ce i-am spus despre tine . Tu esti aici .. el nu e sa te vada si el si sa creada ca esti reala , si nu imaginatia mea ori visul meu .. Gerard cel care nu crede in nimic palpabil .. -Haide cu mine in Bois de Bologne , sa traiesti cu mine bucuria naturii , a copacilor si a frunzelor ce cad din ei atat de lin , atat de firav , precum firul vietii .. - Dar trebuia sa ajung la parintii mei sa vobesc cu ei , sa le mai spun cate ceva despre mine , sa vada ca sunt bine , ca imi merge bine totul .. telefonul este atat de rece si de strain cu ei , vocea lor ma cutremura cand ii aud , ma fac sa ma simt iar mica , o copila fara energie , fara avant , fara nimic . Ei sunt totul .. iar eu nimic ... - O sa fii totul cu mine acolo unde te voi duce eu , iti promit , ii spuse Claire , iti dau cuvantul meu de onoare , o sa traiesti mai intens ca niciodata , o sa fii fericita din nou ...haide ... Se duse cu Claire in Bois de Bologne , mersera kilometrii intregi , ziua se facuse noapte , noapte deveni infricosatoare , ochii ii simtea grei , bratele ce odata ii fusesera unealta artistica , acum ii devenira o povara , o greutate fara vlaga in ele , picioarele ei atat de fine si de catifelate ii devenira brusc inamici ,o duceau spre locuri pe care nu le vazuse niciodata pana atunci , o conduceau in neant , universul ei era acum padurea , cerul ii era acoperis deasupra capului ,frunzele ii erau perna , iar Claire era cu ea si o tinea in brate .. Dimineata zilei incepuse cu o ploaie usoara , picaturile ce veneau din cer o faceau sa se bucure din ce in ce mai mult , incepu sa danseze in ploaie , sa cante , sa alerge .. se simti din nou plina de iubire , de viata , era din nou ea .. Marie , artista , ce era faimoasa in tot Parisul si in toata lumea . La ora pranzului ,ploaia se oprise ..ii spalase faima , bucuria , acel moment unic venit ca semn divin o readuse la viata .. Dupa un timp , trecatorii au observat-o purtandu-se mai ciudat decat restul parizienilor ce aveau drum pe acolo , ori pur si simplu se plimbau , si au chemat Salvarea , sa vada daca fata care dansase , cantase , era in regula ... Dupa cateva minute aparu Salvarea . - Cum te numesti ? o intreba doctorul ambulantei -Marie .. - Vreau sa mergi cu mine sa iti fac niste analize , sa ma asigur ca esti in regula ,iar dupa aia te poti duce la familia ta , la prietenii tai si iubitul tau ! - Nu vreau sa merg cu tine .. mi-e bine aici , sunt cu Claire , intreab-o pe ea si iti va spune ce bine m-am simtit aseara , ce bine ne-a fost impreuna , cum am dansat si am cantat in ploaie dis-de-dimineata ..totul a fost bine si eu sunt bine . Pana la urma cine te-a sunat ? - Nu mi-a spus numele cine m-a sunat , dar cred ca e bine sa vii acum cu mine , pana nu e prea tarziu pentru tine .. Marie nu mai continua , isi dadu seama ca , Claire nu mai era acolo cu ea , o chema , striga dupa ea .. universul creat de Claire pentru ea nu mai era vizibil , totul se pierduse o data cu venirea diminetii . Noaptea aceea fusese numai a ei , a ei cu Claire , cu prietena ei ..unde esti Claire ? De ce nu mai vii sa ma ajuti ? Am nevoie de tine .. vreau sa ma tii in brate , sa ma simt in siguranta cu tine , sa iti simt bunatatea ce emana din tine .. ingerul meu ..numai tu ma vezi altfel .. Ajunsa la spital , Marie trecuse prin tot felul de analize ,analize ce aveau sa dureze mai multe zile . Se intreba ce zi era , ce data era ..ori in ce an este .Nimic nu avea raspuns pentru ea ..totul era gol , totul era in universul ei , iar Claire nu-i dadea raspunsurile ..era singura din nou . Peretii spitalului erau albi , un alb gol , fara noima .. fara inceput si sfarsit , fara energia care ei ii lipsea .. Incepu sa deseneze , incepu sa simta ca mana ce ii fusese candva inamica , acum ii era prietena , acum facea parte din ea din nou , asa cum trebuia , asa cum trebuia sa fie .. Desenase un palat de gheata , cu oameni mici , cu vietati moarte ,fondul tabloului il facuse albastru , soarele il facuse negru .Oamenii precum furnicile , se plimbau de colo-colo , miscarea era buna.. schimbarea era buna .. Lasa desenul pe pat si se indrepta spre usa , usa era deschisa ,incepu sa paseasca usor , zgomotul ce il auzi era undeva departe de ea .. ea era singura ,Coridorul spitalului era vechi , maroniul de pe pereti descria multe povesti .. povestile venira toate peste ea , linistea din camera ei ..era se pare numai acolo ..peretii veneau incet incet spre ea , ii simti din ce in ce mai aproape ,incepu sa alerge .. alerga fara directie , cu scopul de a fugii de acei pereti vorbitori ... Ajunse intr-un coridor .. nu mai auzi nici un zgomot , peretii nu mai vorbeau , se indrepta spre bucatarie ,lua un cutit si fugi cu el spre toaleta .. Podeaua toaletei era rece , geamul era intredeschis , pesemne sa purifice aerul mohorat de acolo ..inchise bine usa din urma ei .. Se aseza pe podea si incepu sa cante in gand , un cantecel de cand era copila , pe care obisnuia sa-l cante cu mama ei , inainte de culcare :

Il est minuit et la maison se transforme

En terrain de jeu pour les ombres et les formes

Drapés de blanc avec un boulet au pied
Les fantômes font la ronde et viennent nous hanter

Il est à nous le grand fantôme qui vient d’Écosse

Et celui qu’on appelle Clap Clac est féroce

Je vois Kip qui a peur de tout le monde

Et autour du guéridon, ils sont trop mignons

C’est les fantômes qui dansent dans la maison

Les gentils fantômes Il y en a des grands, des petits, des gros

JE NE SUIS PAS GROS JE VIENS POUR FAIRE PEUR AUX ENFANTS HO-HO-HO!

C’est les fantômes qui dansent dans la maison
Les gentils fantômes

Ils volent dans les airs, ils sont trop rigolos

JE NE SUIS PAS RIGOLO JE VIENS POUR FAIRE PEUR AUX GENS HOU-OU-OU!

Ils veulent nous faire peur, mais ils sont trop bêtas

Ils se cognent la tête et s’emmêlent les pattes

Ils font la ronde dès que la nuit tombe

Mais quand c’est le jour, c’est la panique et puis ils fondent

Ce sont mes fantômes à moi, ce sont mes amis
Ils font des ‘hou’ et des ‘ha’ et je leur souris

Ils se croient méchants et terrifiants

Mais, quand c’est Halloween, ils fuient mon déguisement

C’est les fantômes qui dansent dans la maison

Les gentils fantômes Il y en a des grands, des petits, des gros

JE NE SUIS PAS GROS JE VIENS POUR FAIRE PEUR AUX ENFANTS HO-HO-HO!

C’est les fantômes qui dansent dans la maison Les gentils fantômes Ils volent dans les airs, ils sont trop rigolos
JE NE SUIS PAS RIGOLO

JE VIENS POUR FAIRE PEUR AUX GENS HOU-OU-OU.

Incepu sa isi tina respiratia , sa simta raceata incaperii , frigul ii inghetate venele ..incepu sa isi cresteze cu cutitul incet o linie peste o vena .. nu se intampla nimic , caldura sangelui tasni incet .. simti cum o napadeste caldura sangelui .. mai cresta o linie mai puternica de data asta .. sangele ii incepu sa tasneasca cu o viteza mai mare , podeaua se transforma din alba in rosie ..incepu sa planga , sa strige inlantrul ei dupa Claire , dupa Gerard si dupa familia ei ..sangele o napadi cu totul .. Marie incepu sa-si piarda spiritul din ea , viata ei se oprise intr-o toaleta dintr-un spital parizian .. Cristalul ei ce fusese o data stralucitor , acum incepu sa se sfarame , sa fie in mii de bucati pe podeaua rosie .. spiritul ei era acum cu Claire , Claire era acum cu ea si ii zambea , o tinea in brate , si ii arata universul pierdut in Bois de Boulogne ..

The End !

Impressum

Tag der Veröffentlichung: 08.03.2010

Alle Rechte vorbehalten