Strainul inger
Cu buze nemancate sta asteptand strainul ,
Injunghiat de friguri ,prea pedepsit de ploi !
Mai ieri ,cand se luase la harta cu divinul
Era un inger falnic ce se gandea la noi .
Si pana stropii umezi ,acum ii sunt dusmani
Ii ard lovindu-i locul ,aripi au fost odata
Degeaba-i este timpul prea incarcat de ani
Ca muritor nu stie ,ca viata-i condensata.
Candva clipa ca anii ,acum ca anii clipa
Putea cu de-amanuntul sa coase vesnicia ,
Acum traieste-ti anii sa nu le vezi risipa
Iar sufetu-ti si mintea gaseasca-si armonia.
E prea uitat de Unul ce-si zice Dumnezeu ,
Ca vrut-a sa patrunda mariri si cunostiinta !
Azi va gusta pamantul si va muri ateu ,
Si va gusta durerea ,plangand a sa fiinta.
Sta inchircit la coltul unei straini cetati ,
Cersindu-si omenia la prea grabiti isterici ,
Dar nu-i bagat in seama acum ca alte dati ,
Ei spala constiinta de-a valma in biserici.
Te incalzeai , mai ieri , in manti de nemurire
Stapan te-ai vrut pe taina setoasei cunostinti
Ai vrut sa dai la oameni mai mult decat iubire
Azi stai cersind putere , uitat si scos din minti .
Ei trec pe langa tine , nu stiu ca cine-ai fost !
Ai vrut sa afli taine pentru pamant nevrednic ,
Ieri te-ai gandit la ei sa afle-al lumii rost
Te calca in picioare ,grabiti cu pas sulednic .
Ia te ridica dara ,in lume prinde rand !
Invata printre oameni sa construiesti taceri
Sa stii ca suferinta ni-e data si nevrand
ne-ncalta-n graba vietii cu-eternele dureri.
Invata sa iubesti nu ani , ci doar o clipa !
Invata cunostinta incet ,fila cu fila
Caci viata fulger trece si greu se infiripa
Peste destin amarnic ,vointa-i apostila.
Invata sa vaslesti fiind un simplu om
In suflet ratiunea croieste bland destin
Dar chiar si-atunci cu dansii cand vei intra in dom
Ai fost odata inger ,acum le esti STRAIN .
Catalin M.
Sfada cu Divinul
Intre stalpii lumii doua porti
Sau doua sorti ?
E-a caldarii lumii toarta
Invartita si prea moarta !
Heruvimi cu aripi rupte ,
Imi opresc mie intrarea
Or avea curaj sa lupte
Cand eu imi urmez cararea ?
M-or imbata cu tristeti ,
Insa eu ? nu le fac jocul !
C-oi da cu ei de pereti ,
Si-or cam incurcat norocul !
Dumnezeu de dimineata ,
Sa ma iau cu el de piept !
Ca mi-o da o alta viata ,
Ca e El mai intelept !
Insa eu cu Legea-n mana ,
Ii zic de liber arbitru
Eu cu inima stapana ,
El statea in ceruri chitru .
Ce sa-i faci ? Mi-e drag Pamantul!
Nu mi-e teama de infrangeri
Ca sa implinesc Cuvantul
Nu am nevoie de ingeri .
Ca mi-e draga omenirea ,
Ce-a lasata-n voia sortii !
Eu nu mi-am gasit menirea
Speriat de coasa mortii !
Cand prea popi iti fac lacase
Oameni cati , stau morti de foame ?
Cu sutanele prea lase
Si cu strigat de ,,Vai Doamne !"
Nu-i vorba de mana dreapta ,
Intre-a lumilor fiinte !
Nu sunt iaduri ,orice fapta
Ne aduce consecinte .
De cum eu imi fac norocul
Nu ai merit ,dar nici vina !
Nu-mi schimba viata proorocul
Nici vointa ti-i haina !
Si atunci unde-i destinul ?
Ba haos ,ba intimplare !
De-l prepar , eu beau pelinul
Nimeni toarna in pahare !
Si atunci tu Doamne lasa ,
Nu vreau ingerii cei fameni !
Ca prefer sa stau la masa
Cu acei ce sunt doar OAMENI !
Nu ma speria cu focul !
Nici in cer cu haine albe !
Imi place sa-mi beau norocul ,
Si femeile cu salbe.
La judecata prea drept
Nu ma bati c-un vesnic somn !
Pentr-o inima in piept
Si ca sunt atat : DOAR OM !
Catalin M.
HAOS ... EU FLUIER SI FLUIER
Clipe ,spirale prafuite
Colturi ,doar colturi tainuite
Ce taie rani vii sangerande
Respirari plapande.
Azi ? E haos ,limite reci
Speriati pe tavan lilieci.
O umbra priveste incruntata
Lugubra ,speriata.
Ganduri uscate , pironite
In cuie de fier ruginite
Stele mituite sa cada
Prapastii in frumoasa livada.
Petale plumbuite zgaraie ,
Lupii flamanzi ce ma maraie .
Moare inghetul infiernului cer
Imi moare pamantul tacut ,efemer.
Biciul maniei iubit de Olimp
Loveste prea gura nebunului timp.
Pe unghii mi-e sange,vederea sub pleoapa
E searbada ,scuipa batrana si stearpa.
Mucegaiul topit se prinde de soapte,
Torturand zile-ntregi ,eterna mea noapte.
Imi zboara fiinta in vanturi si suier
Eu stau nemiscat si fluier si fluier.
M-auda nebunii din alte saloane ,
Sapunul mananca scuipandu-l baloane
Taranci pricajite se-ntampla baroane ,
Eu strig la pereti doar : mi-e foame . mi-e foame !
Cu undite trestii prind nisipul desert
Mi-e sufletul singur in oala la fiert .
Prea oamenii falsi sclipesc pe perete
Eu strig din infierne : mi-e sete ,mi-e sete !
Papucii desculti chiorasi ca si ochii ,
Stau dracii micuti sub poalele popii.
Ecoul de mana , betiv ma petrec
Si strig la multimi: am sa plec ,am sa plec.
M-am dus cu norocul si sortile moarte ,
Mai trag cate-o fila din viata mea carte,
Imi strig la mormantul sapat si pustiu
Ca eu plec departe ,nu viu si nu viu !
M-am dus pe-un perete ma trag de siret ,
S-a-mpiedic eu timpul analfabet
Orgie de ganduri pe suflet adun
Si-mi zic ignorantii ca eu sunt nebun .
Sunt clipe spirale ce suier si suier ,
Pe tavan liliecii , eu fluier si fluier
La carne mea tip : mi-e foame ,mi-e foame
Si suiera bice Oh Doamne ! Vai Doamne!
Si azi ?Acum ? Dar maine ?
HAOS !
Si mintea BIG BANG pe-o paine
Iar HAOS
Univers intr-un picur de ploaie
Si Haos noroaie
Unde e HAOS ?
Catalin M.
Un duh
Piersicii infloresc......
- Care piersici mai baiete ?
Ca e toamna si e frig !
- Lasa-ma duhule-n pace !
De nu scriu incep sa strig.
Pe copaci sta sfanta roua............
- Pai e frig si inghetat
Iar visezi frunze copile ?
- Duhule, eu am plecat !
Pe un strai de iarba fina.....
- Mai e iarna , crivat greu !
Ce tot vezi matasuri fine ?
- Lasa-ma cu Dumnezeu !
Iarna sfanta de clestar......
- Pai e primavara acum
Tot invers le vezi pe toate
- Aoleo imi vad de drum !
Eu in ochii ei plecat-am..........
- Da ce ai nebunule
Te-au luat iubiri de toamna ?
- Pleaca naibii duhule.
Ca eu scriu precum mi-e versul
De e iarna-n suflet vara ,
De anapoda mi-i mersul
Tot te bagi in minte iara !
Nu privesc ce e afara !
Scriu ce simt in al meu suflet !
Si-oi goli o calimara ,
Doar cu strambul vietii umblet.
Nu mi-e bai ca este iarna ,
In curtea bisericii !
Azi in inima orfana
Infloresc si piersicii !
Catalin M.
Joc cu moartea
Azi as muri de mii de ori ,
Sa curga viata printre spasme
Ma deslipesc de trup in nori
Sa fiu franturi de basme.
Am obosit ,eu chiar am obosit !
Mi-e sangele prea greu !
E glasul trist si amortit
Si moare pasul meu .
Mi-s umerii prea sfasiati ,
Genunchii prea zdrobiti
Cu suflul greu sa ma lasa-ti
Nu-s ochii odihniti.
Mi-e plansul sange prea suvoi
Lasati-ma sa mor
De mine voi uita , de noi
Am fost liber cocor.
Splendori si suflete nu sunt
E totul stramb si rece !
Ce-oi cauta pe-acest pamant
Cand viata-mi singur trece ?
Nu ma revolt ,nici nu mai strig !
Mi-e gura de pamant
E umbra mortii tainic frig
Sunt nopti de necuvant.
Imi vine noapte-n dimineti
Si negura mi-e zi
Sa fiu amurg a mele-i vieti
Lovit si mort voi fi !
Lasati-ma in crud mormant
Caci am o socoteala
Cu moartea sufletului sfant
Cu viata prea domoala.
Or plange salcii prin vazduh ?
Si-or aminti de mine ?
Voi fi eternul strasnic duh
Si cine sa-l aline ?
Prea rece ,dezvelit si mort
Anclat in cimitire
O lacrima macar sa port
Doar una de iubire.
Dar cin s-o verse pe obraz
Pe albul fetei mele ?
Privesc nu-i nimeni insa treaz
M-am aruncat in stele.
Pustiu mi- gandul ,cenusiu
Ecouri stau la sfat ,
Eu poate plec , sau poate viu
Prea trist eu am umblat.
M-aude moartea si asteapta
Urata si vadana
Dar nu-i isteata ,nici desteapa
Caci eu i-am pus capcana.
De m-a vazut cazut ,lovit
A zis : acum e timpul !
O iau de piept si am traznit
Din colt in colt Olimpul .
La tine moarte-am vrut sa vin
Ca sa te iau de piept
Sa nu mai dai vietii pelin
Cu chipul tau nedrept !
Cand m-ai vazut zdrobit si plans
Tu tot mi-ai dat tarcoale .
Te iau de gat cu pumnul strans
In hau te-arunc la vale!
Te-ai bucurat ca am sa viu ?
Aicea sunt si nu e
Capacul pus peste sicriu
Nici e batut in cuie .
Chiar ai crezut acum pe veci
Pe mine ca m-ai prins ?
Cand vrei sa vii ,mai bine pleci
EU SUNT CEL NEINVINS !
Catalin M. Pavliceanu
Clopote trecute
Din clopote trecute batai
Mi-au daramat pe suflet scrumul !
Si de-am umblat pe-atatea cai
Mi-au sangerat si inchis drumul.
Cu spada-n mana am ucis
Dusmanii ce-mi stateau in cale
In odaita ,vreau un vis
De soapte blande si agale .
Si am o forta de balaur ,
Si muntii lumii rele-i trec,
Dar inima adanc mi-e aur
In timpul casei cand petrec.
Vrea liniste si pace-acasa
Afara-s multe batalii
Mi-e draga painea de pe masa
Si glasul dulce de copii .
Cu moarte-am dantuit in hora ,
Din clontul ager m-am desprins
Din viata n-am sa pierd o ora !
Caci timpul ? Trece neinvins.
Iar clopote mereu vor bate
Sau caini ma vor calca pe suflet
Ea sa se-ascunda in palate ,
Continui al meu singur umblet !
Catalin M.
Tron de liniste
E liniste si pace ,
E cerul pe pamant .
In inimi prea sarace ,
Eu voi sadi cuvant !
Ma uit , de ce stai Doamne
Acolo pe pereti ?
Cand mor copii de foame ,
Prea necajiti drumeti !
Pe tronul linistirii ,
M-am asezat tacut .
S-observ jertfa iubirii ,
Si oameni ce-au zacut .
Genunchii lor se-apleaca ,
Dar sufletul ?Pustiu !
Si lacrimi isi ineaca ,
Ceva ce eu nu stiu .
Caci eu genunchi nu plec
Ca sabia sa taie !
Cu tine ma petrec ,
La mine in odaie .
Afara lumea rece
Cu firea ei nebuna
Aici genunchi s-aplece ,
Dar cui ii dau arvuna ?
Uimirea mea priveste
La ruga lor de-o clipa.
Dar or iesi afara
Si-or face iar risipa !
Dar ma apasa insa
O liniste prea mare.
In pumn mi-e viata stransa
Si stau tot in picoare !
Aici li-i sfanta viata
Se-nchina la icoane !
Dar seara ? Dimineata ?
Vor sti de tine ,Doamne ?
Catalin M.
Ganduri razlete
Prea multe stele la un loc ,
Au imbatat al meu soroc
Cu un blestem se ia la hora
O mare jale-i este sora !
E iarasi toamna ,iarasi tu ?
Mereu acelasi deja vu !
Ca ma astepti timida-n gara
Dar pleaca gandul pribeag ,iara.
Pe frunze poleite-n soapte ,
Te caut pierdut noapte de noapte
Ma fac prea mic,ma bate vantul
Iar tu ? Te-a inghitit pamantul !
In pat ma-nvart ca-ntr-o tortura
Stau vise vechi jos pe-o bordura .
Nu-i gand ,nici timp ,nici viata nu-i
Si-mi bantui sufletul hai hui .
Nici chip nu ai in mintea mea
In suflet ? Nu e loc de ea !
Deci ma intorc din visul meu
Cazut ,nebun si prea ateu.
Prea mute stele intr-o noapte ,
Au despartit a noastre soapte .
Nu ai stiut sa fii iubita ,
Azi ? Esti doar frunza poleita !
De intr-o zi imi bati in poarta
Eu nu-s acas am alta soarta .
Mi-am pus cu soarta trasita-n bat
De tine-n veci sa ma dezvat.
................................
Plecat in lume e poetul ,
Imbata-n versuri cabaretul
Si de e toamna si -i racoare
S-a invelit cu domnisoare.
In viata crunta poezie
El a ales una din mie
Si azi cand te-a uitat desigur
El are o mie dar e singur.
Pe scurt ,adio cu amorul !
Sa bea amarul cu ulciorul ,
Doar cate-o toamna pe-nserat
Mai scrie c-a iubit odat
Sorucule cu-a ta betie
Ce sa fac eu cu stele-o mie ?
Nu e durere ,nici tristete
Sunt doar atat :
Ganduri razlete !
Catalin M.
Copil de saga
Pe-a vietii mele coviltire ,
Stau lilieci avizi de noapte ,
Sa-njunghie a mea privire
Sa-mi fure suflet,ganduri ,soapte.
Insa eu minte isteata
Iau calul de la caruta
Si-am pornit singur in viata
Cu un manz si-o desaguta.
Si-au ramas ei liliecii ,
Cu un chef sa ma-ncalceasca
Eu dau lumina potecii
Si te-alung minte draceasca !
Si in lume vor o mie ,
Sa impiedice-al meu mers
Eu mai scriu o poezie ,
Ma mai sprijin de un vers.
Nu am suflet de vanzare !
Sunt cioplit dintr-o bucata !
Mai ma-mbata pe carare
Cate-o draguta poeata.
Iara eu copil de saga ,
Nu refuz din vinul vietii
Si-i mai dau la cate-o draga
Sa bea roua diminetii.
Si-i arat in vers amorul .
Ea ? Timida , dar dibace !
Dara stai cu binisorul
Ba ma lasi ,ba nu-mi dai pace ?!
Si cu inima boema ,
Cu fiori ii mangai trupul
Si ii las pe veci o tema :
Stai colea ca vine lupul !
Mi-am luat calul si-am plecat
Lilieci ? Pe coviltire !
Ea ? In drumul rezemat
A ramas cu-a ei uimire.
- Cine esti si cand mai treci ?
Eu tacut ii fac din mana
- Sunt poet pe largi poteci
N-oi avea pe veci stapana !
Ca mi-i versul atipit ,
Cu iubirile de-o clipa
M-am dezvatat de iubit
Nici sa fac la timp risipa !
Oi mai veni pe poteca
Sa asmut vreun liliac
Eu din lumea mea azteca
Nu-s copil acestui veac !
Stiu ca mainile dibace
Scriu pe trup fior si vers
Pe-o carare nu imi place
Si ma pierd in univers !
Eu sunt acel
Eu sunt acel ce am ucis ,
Iubirea si-am deschis abis
Printre carari intortocheate
Si rupt-am flori de colt uitate.
Eu sunt acel ce-am inecat ocean
Cand tu stateai ca florile in geam ,
Eu iti eram o sfanta roua
Tu-ai sters pe veci cuvantul noua.
Eu sunt acel, ce portile-am inchis
Distrus-am viitor si al tau vis
L-am facut pierdut , negru taciune
Iar sufletu-mi topit carbune.
Eu sun acel ce lacrimi a pierdut
Te-am aruncat ,nu te-am tinut
In suflet ca sa nu ma frangi
Ieri m-ai avut si azi sa plangi !
Eu sunt acel ce-a reinviat uitare
Desculta , parasita pe carare
Degeaba strigi , degeaba chemi
N-ai pretuit a mele vremi !
Eu sunt acel ce-a ars iubitul chip
Am ars taceri am ars si timp
Odata c-un adio sfant
Te-am ingropat ,te-am preschimbat mormant.
Eu sunt acel ce flori la capatai
Nu-ti pun , si nici cerut-am sa ramai
Cand ai plecat sfasietor
Atunci eu am decis sa mor.
Eu sunt acel ce bantui azi.
Eu sunt acel ce-i vant in brazi.
Eu sunt acel ce te-a uitat,
Tu ,esti acea care-a plecat !
Catalin M.
Un gand
Un gand sta trantit pe podea ,
Cu aschii de-amintiri sangerand ,
E crunta privirea si grea ,
La cap taceri suspinand .
Si ce sa-i spun si cum sa-l strig ?
Lovit , rebel , sinucigas .
De-a lui durere talpi ma frig
El fostul gand liber , pungas.
Al tau si pentru tine a fost ,
Dar l-ai ucis cu nepasare ,
Facuse rugi tinuse post ,
In van i-ai fost tu cautare !
Iar amininri , crude surori ,
S-au repezit prin manastiri .
Deci taci tu gandul meu si mori !
Sa ard cu tine vechi iubiri.
Pe veci voi construi mormant ,
Sa stiu cat tu m-ai framantat odata
Si putrezind vei inflori cuvant
Te va pazi un susur de salcie aplecata.
Iar peste ani alta odaie ,
Si alte ganduri pe podea
Si alte amintiri si alte straie
Vor mistui iubirea mea.
Iar eu pierdut ca de-obicei ,
Ma voi nega sa fiu actor ,
Si voi renaste din condei
Alt personaj si alt decor !
Catalin M.
Sa nu ....
Sa nu-mi calcati gandul mormant ,
Nici ma treziti din pustiire ,
Eu mor ca sa reinviu cuvant
Pierzare sunt si ratacire.
Sa nu-mi taiati ramuri din suflet !
Chiar de e toamna a mea fiinta .
Sa-mpleticesc cu al meu umblet
Pribeag ,batran, fara putinta.
In codru des langa cascada ,
M-am impietrit pe veci statuie .
Si vin vazduhuri sa ma vada
Dar gandul mi-e plecat si nu e !
Cu timpul suferinti m-or macina
La nemurire maine bat la usa
Si focurile vieti azi m-or framanta
Si ieri m-oi tranforma cenusa .
Lasati-ma sa fug pe undeva ,
Sa ma ascund de viata mea ,de mine !
Caci univers imi este haina grea
Si-am sa topesc eternele rutine.
Chiar de mormantul mi-i setos ,
Candva , m-or imbata cu roua .
Vazduhul sunt ,pamant am fost
Si norul sunt cand sta sa ploua.
Sa nu ma cautati in somnul lung
Nu ma gasiti in pamantesti morminte
De ma deschideti vesinc am s-ajung
Un inger negru ce-a plasmuit cuvinte.
Caci ieri infrigurat am stat
Strigand plapand sub ale lumii paturi
Azi stau cu ingerii la sfat
Impleticind lumini ,neanturi.
Si de candva la vechi mormant
Cu lacrimi calde voi mi-l veti uda
Va inflori din nou al meu cuvant
Va fi copac eternitatea mea .
Catalin M.
Balada academicilor
Azi m-am proptit in poarta lumii ,poate
Din purgatoriu iese Dante
Si Freud ce-i prizonierul lunii ,
Sa ma ajute cu nebunii !
Tatuca Eminescu-n poarta
Statea si ma-ntreba de soarta.
Ironic ma privea Socrate
La academici cere moarte.
Sa-i duca colo-n Babilon ,
Chiar insusi marele Platon.
Vezi , Dumnezeu e mort , imi zice
Prea filozoful moral Nietzche.
- La ce ne vizitezi copile ,
Si ganditor si prins de sile ?
- Ma-chin umil ai mei stapani
E jale mare la romani !
Cand este vorba de cultura ,
Cate-o mimoza da din gura .
La arta-i zice geografie ,
I-a casunat pe poezie !
Si toti sunt astazi academici ,
Ce intra numai in polemici
Dar sunt straini ,flamanzi si goi
Cu minte rea ,suflet strigoi .
- Eu ,Eminescu-n viata mea ,
Mai slefuiam cate o stea ,
Si indrumam cate-un poet ,
Cu vinu-n mana la banchet .
Dar indrumand cu vorba buna ,
Cand lautar canta din struna .
Prieteneste , cu glas bland
Ii aratam sa-si scrie gand.
- O zice Platon dragul meu
La academici dumnezeu
le sunt ,si-ti spun
Tot mai gasesti cate-un nebun.
Cand crtica e inteleapta ,
Ajuta ,creste si indreapta ,
Dar azi se cred prea plini de sine
Sa le vorbesti atunci de mine.
- Cand am trait in timpul meu ,
Mi-au zis nemernic si ateu !
Dar eu am scris cu libertate
Raman mereu ce-am fost :Socrate
- Sa faci prea bine sa--i aduni ,
Sa-i duci la casa de nebuni !
Si-am sa ma joc cu mintea lor
Imi zice Freud zambind usor .
- Mie sa-i dai sa-i fac arsice !
Imi zice la misto , el Nietche .
Si care se cred Dumnezei ,
Am sa vorbesc chiar eu cu ei .
- Eu tatii mei am obosit ,
De-atata prost cotcodacit
In primul rand eu cred ca arta
Nu-i sinonim nicicand cu cearta.
Si -ntai acel ce suflet scrie
Si a compus o poezie
Nu-i peste el nimeni edilul
Ce vine ca sa-i schimbe stilul .
- Imi zice Dante ,stai asa !
Nu sta si te mai complica
Cand vin pervers , declamatoriu
SA MI-I TRIMITI IN PURGATORIU !
Catalin M.
Povestea mea de suflet
Am sa va spun cu ochi inchisi ,
Povestea mea de suflet ,
In anii mei cei nedescrisi
Purtat-au al meu umblet.
Copil pribeag si nevoias
Plecand amar din tara ,
Dormeam pe camp ,strain oras
Nu-s stele sa rasara !
Si-n nopti de ploi ,udat si plans
Pamantul era perna !
Stomacul gol si poate strans
De foamea ce-a eterna.
Si Doamne, eu eram copil !
Uitat de frati si mama !
Imi cautam noroc ,umil
Destoinic , fara teama.
Trecut-au luni dormind sub cer
Si invelit cu stele !
Nu ma privea vreun efemer
Strainul vietii mele .
Si vine luna lui august ,
E chiar de ziua mea !
Flamand pe-o banca ,prea ingust
Priveam incet o stea.
Plangeam caci nimenea in jur
Si prea flamand trei zile ,
Si nimeni cu vreun bun augur
Sau ,, La multi ani copile !"
Si ma gandeam, anii mei scurti
Prea multe or trait !
Cand altii mangaie pe burti
Eram eu surghiunit.
Fosnet de pasi tarati ascult
si vad o silueta
ghicesc prin lacrimi si tumult
batrana menueta.
E garbova de-atata veac
Si-i fata numai riduri !
- Ce plangi copile fara leac ,
La negre si reci ziduri ?
-Dar lasa-ma cu Dumnezeu !
Caci tu imi esti straina !
De viata mea ti-oi spune eu
Si soarta mea haina ?
- Eu mi-s saraca si-am pierdut
Pe sot si-ai mei copii
Si stiu ce-i sufletul cazut
Si cu blestem cand vii !
Prea ravasit cu glasul stins
Raspund suflare-ai grea
- Flamand si sortii m-or invins
Chiar azi de ziua mea !
Si la picioare-mi lacrimi cad
Imi zice prin suspine
- Sarac caminul meu ,dar cald
Hai sa mananci la mine.
Saraca supa eu ti-oi da
Putina cum ti-s anii
In drum ceva oi cumpara
Caci prea putini mi-s banii.
Ea pleaca-ncet si garbovit
Eu trist fara crezare
Caci o straina mi-a vorbit
Sau inger pe carare ?
In casa mica am intrat
Saraca la privire
- Pe maini fugi dara la spalat !
Imi zise cu iubire .
Eu ii vedeam raze de cer
Pe fata ei domoala
Cu polonic nergu de fier
Cata supa prin oala.
Si de trei zile nemancat ,
Eu degustam ospete !
Si casa ei parea palat ,
De prea cinstite fete.
Ma mangaia incet mocnit
Si-mi tot zicea - Copile ,
ce patimi tu ai ratacit
ce cauti cu-a tale zile ?
- Imi caut de sorti si viitor
Sa nu umbresc pamantul !
Sa fiu un om ,iubit odor
Sa-mi pretuie cuvantul.
Din sufletul enorm de mare
Umil privea cu jena
Si a aprins o lumanare
Pe-o mica magdalena.
- Sa-ti cant copile ziua ta
Sa iti alung tumult
Din toata saracia mea
Si stiu ca nu-i prea mult !
Sa-ti fie ochii fericiti
Si sa-ti gasesti cararea
Si anii tai mai necajiti
Sa-i arda-n veci uitarea !
Mi-s ochii lac ,gandul oprit
Si nu-s mai singur eu
Si parca-mi canta fericit
Chiar insusi Dumnezeu !
Si am plecat in lume iar
Numar de telefon
La piept sa-l am cand oi fi dar
Stapan pe Panteon !
.............................................
Trecut-au ani si eram Domn
Copilul necajit
A transformat uratul somn
In visul aurit.
Si cu amici de ziua mea
Un tort castel de mare
- O magdalena eu as vrea
Si-o simpla luminare !
- Vai Doamne ,noi ne-am cheltuit
Sa-ti mearga-n lume vestea !
Le-am zis cand fost-am surghiunit
De ziua mea povestea.
Tacere-n sala de palat ,
Au inteles pesemne
Cu amintiri ne-am infruptat
Si mii de magdalene !
Si am lasat mii de urari ,
Sunat-am pe batrana
Caci in bogate adunari
Saraca mi-e stapana.
-----------------------------------
Eram in anii mei bogati
Dintr-un spital ma suna
Atatia doctori tulburati
Sa-mi zica de batarana.
Ca dusa este viata ei
Si-amarnicii ei ani
Depinde doar de dumnezei
Si de uratii bani.
Lasat-am tot si am fugit
La patul de spital
Cu medici falnici m-am vorbit
Ca eu le-oi fi aval.
- Eu dau toata averea mea
Pe mica mea batrana
Sa mi-o tratati ca pe o stea
Si s-o mai tin de mana !
Si tot ce este de platit ,
Nu voi lua in seama !
S-aud iar glasul garbovit
Incet, cum ea ma cheama.
La capu-i marii doctori stau
Si i-au gasit salvare
Ii stau la crestet si ii dau
O blanda sarutare.
- Eu mai copile am murit
De ce esti tu aici ?
Aud eu glasul linistit
- Hai sus sa te ridici !
Ii zic toti medicii acum
-Caci viata ta-i scapata
Poti sa continui lungul drum
Caci viata ti-a fost data.
Ea ma priveste ca altadat
- Ce ai facut copile ?
Nu merit eu atat umblat
M-ai fericit cu zile !
E sala plina de doctori
Sunt veseli plini de gluma
Si ma intreaba cu fiori
- Deci ea iti este muma?
- Nu-mi este mama dragu meu
E-un inger pe pamant
Cand singur fara Dumnezeu
Mi- daruit vesmant .
Si-o supa mare si gustoasa
Cand fost-am necajit
Facuse ziua mea frumoasa
Si fara de sfarsit.
- De ce copile am suflare
Si sange cald in vena ?
- BATRANA MEA PE-O LUMANARE
SI-O SIMPLA MAGDALENA !
Catalin M.
DEDICATA UNUI INGER CE ODATA A FOST PE PAMANT
Eu piatra
Pe pietre netezite
Incet de blanda mare ,
Sculptat-am orizontul
Sa-i dau alta culoare.
Privirea mea luceste
Nebanuit mister
Plamanii mei respira
Bucati rupte din cer .
Pe-o piatra ma asez
Si-ating marea cu mana
Si ma transform in crez
Sa-i linistesc furtuna.
Iar val loveste piatra
Si aerul e stropi
Apoi isi pierde soarta
Intre nisip si gropi .
Partas rebel eu sunt
La ai trezirii zori
Si transpirand pamant
S-a ridicat la nori .
Adio, spune luna ,
Din nou eu am murit
Dar iar invie buna
Cu vesnic asfintit .
E valul marii spume
Ce-mi sterge oglindirea ,
Cum vor calai din lume
Sa-mi arda nemurirea.
Nu reusesc pesemne
Sunt aparat de stropi
Si de privirea-mi demna
Ce-a catarat prin gropi .
Acum mi-s zorii linistiti
Si-n fata-i blanda marea
Dar mii de ori am ratacit
Pan-am gasit cararea.
Iar muma mea , m-a pus la san
Si m-a hranit blestem
Dar eu pe soarta sunt stapan
De maine nu ma tem !
In anii mei demult plecati
Cersit-am mangaieri
Dar am fost singur fara frati
Mi-au dat sa beau dureri.
Pribeag in lume si strain
Mi-am cautat catun
Cand lupii vietii haita vin
M-am prefacut nebun.
Azi sunt puternic,dar umil
Doar urma sa ramana !
Mereu m-am ridicat copil
Cu zorile de mana .
Precum e piatra ce strivesc
Si val o netezeste
Asa mi-e suflet cand privesc
Trecut ce se topeste.
Si plansul meu ce am varsat
In cristalin izvor
Azi il privesc cam nepasat
Mi-am ostoit un dor.
Lipsit-am poate prea mult timp
Mi-am parasit fiinta
Dar chiar si zeii din Olimp
Candv-au pierdut credinta.
Pe piatra stau , caci piatra sunt !
Si zari imi iau privirea
Chiar daca marea nu-i pamant
Eu mi-am gasit menirea !
Catalin M.
Nelinisti
Cine sunt eu ,
Sa port mantaua nemuririi ?
Prada Dumnezeu
M-a lasat iubirii.
Cu-eterne neintelesuri ,
m-au lovit !
A lumii mele mersuri ,
Blestem au iscodit.
De ce se-ndoaie cerul ,
Se-amesteca pamant ?
De ce eu efemerul
Nu stiu nicicand ce sunt !?
De mic copil de sorti ,
Eu nu aveam stapani .
Cerseam cuvant la porti
La oamenii batrani.
Vartej de intrebari ,
A zamislit cuvinte
Cu ei la sfat stateam
Si-i ascultam cuminte.
Si-ncet am invatat
Eu sufletu-mi sa-mi scutur
Dintr-un pierdut baiat
M-au transformat in vultur.
Si am facut carare
Din orice ratacire
Durerea ce ma doare
Zideste nemurirre.
Ma-treb printre eresuri
Acelasi de ce eu ,
Si-l iau cu neintelesuri
De piept pe Dumnezeu .
Catalin M.
Doar o frunza
Am poposit pe-o frunza ,
Plangand in toamna ei
Iar vantul calauza
Ii poarta pasii grei.
Copacul a desprins-o ,
Din verde nemurire !
O vara a intins-o
Cu patimi si iubire.
De ea azi se lipseste ,
Si gol e printre crengi
Ca altele-nverzeste
Straine poti s-o negi ?
Si in a ei cadere
E plansul rece roua
Sa-mpaci mai ai putere
Fiintele amandoua ?
Ca sa despinda frunza
Asa-i a lui destin
De-aceea zboara muza
Cand toamnele imi vin.
Cu ea am stat o toamna ,
Fosnitul ei e glas
Alte caderi ma cheama
Sa stam la taifas.
De-aceea draga muza
Iti las al meu cuvant ,
Candva voi fi o frunza
Calcata pe pamant.
Catalin M.
Inger speriat
Ingeri , nu mai bat la porti !
Nici mai privesc la muritori !
Caci pamanteni in suflet morti
Au cautat mereu alte comori.
Nici clopote mai striga-n cer ,
Si nu mai sunt sunet , menire !
Caci printre lutul efemer
De scormonesti nu e iubire.
Vazduhul ?Ura si-amagiri !
In sanul mamelor ? Venin !
Luceferi nu mai vor iubiri
Nu mai sclipesc ,nici nu mai vin.
Demult o data pe pamant
Un inger s-a oprit uimit
Si trup s-a transformat din vant
O fata gingasa a iubit.
..................................
Si parca secole au trecut de cand
Un inger a incercat iubirea ,
La colt de ziduri astazi sta plangand
Si-a lepadat odata nemurirea.
Si-n loc de aripi ,rani de sange !
Iar lacrimi mistuiesc orbita,
Prea nemilos in suflet plange
Prea crunt la-njunghiat iubta.
Sta sangerand in manta sortii
In ceruri ingeri stau la sfat
Vorbeste singur in cimitir cu mortii
L-a parasit si l-a lasat.
Nemernica copila, plamadeala
De neintelesuri si tradari
Caci l-a iubit din plictiseala
Si sa pierdut in alte cautari.
Prieteni ingeri se zvarcolesc de mila
Cersesc la nemurirre o raza
Ca el sa uite de copila
Nici s-o mai caute nici s-o vaza .
De ce te-ai tavalit tu in pacat ?
N-ai inteles ca-i cruda muritoare ?
De ce tu pentru ea-ai uitat
Sa zbori cu ingeri in inalta zare ?
El nu raspunde, e plecat
Prin amintiri de clipe trecatoare
Si e ranit si-i blestemat ,
Iubeste inca copila muritoare.
Dar ea e fara grija-n lume ,
La altu-n brate in murdar catun
E beata si-are chef de glume
Pe seama bietului nebun.
Cu mintea ei pitica si pribeaga
N-a inteles ce-i sacrificiu si iubire
Si-acuma bantuie in lumea-ntreaga
L-a condamnat la cruda nemurire.
..................................
Ieri l-am vazut la colt de zid in cimitir
Parlit de-a lui iubire si de patimi
Statea setos caci l-au furat de mir
I-am dat sa bea din slova si din lacrimi.
Statea speriat ,nebun , ce pot sa-i zic ?
Cum sa-l mai fac sa creada in iubire ?
Caci pe pamant pierdut n-a inteles nimic
Si cum sa-i dau un strop de nemurire ?
M-am asezat zambind ,i-am povestit
Candva de mult cum am iubit o fata
I-am spus soptit cand tinta m-a privit
Caci falnic inger am fost si eu o data.
,,- Din umbra zidului tu iesi la soare
Caci mii de ingeri pierdut-au aripi bietii ! "
Speranta insa pèntru el ca sa mai zboare
Sunt si vor fi mereu eterni : POETII.
Catalin M.
Acelasi deja vu
In parcul tineretilor de mai demult
Cu pasii vestejiti trece un : Om .
Si vantul viscoleste suflete tumult
Iar universul greu e cufundat in somn.
E parul grizonat ,ochii barbari
E toamna de tristeti in plete ,
Sunt ochii seci , de unde lacrimi mari ?
Si amintiri s-au transformat sonete.
Si vantul se implanta-n gabardina
Cusuta cu fir rupt de pribegie ,
A lui chitara plange in surdina
S-asculte viata cruda parodie.
Fidel aproape sta un caine zgribulit
Nici schelalaie, nici latra. Schiopateaza.
Dari inca sta de-a lui stapan lipit
Si maraie la clipe ce urmeaza.
- Dar cine esti ,de ce te vad doar eu ?
De ce-s a tale palme zgariate si zdrobite ?
- Odata l-am luat de piept pe Dumnezeu
Si alte dati m-au ars stele ursite .
Cu pasii demni, incet se departeaza
Si mut privesc la frunzele ce-s umbra.
De el cand se ating pamant ofteaza
Si-i rece amintirea si lugubra .
De-o maneca il prind, ca sa nu plece !
De ce pasesti asa cu sufletul arvuna ?
Dar m-au trantit fiori ,pamantul rece ,
Cand l-am atins aud aceeasi struna.
In tolba lui au ratacit condeie
Si cunoscut mi-e mersul lui si vorba
Il strig uimit dar nu vrea sa mai steie
Dar mi-am recunoscut cantul si slova.
- De ce nu stai?Doar spune-mi, cine esti ?
Mereu cu tine am acelasi deja vu
- O dragul meu atunci cand te trezesti
Ai sa-ntelegi de fapt ca eu : SUNT TU .
Catalin M.
Frunze de ganduri
A venit toamna ,
Alte frunze se desprind
Intr-un icnit usor de vant.
Sub gabardina doamna
Isi tine pruncul privind
pasii pe frunze pamant.
Se inteteste vantul ,
Furios incalcit intre ramuri
Se zgribuleste gandul
Copil ratacit printre neamuri.
-Tu , doamna cine esti ?
Si pruncul ce porti tu in brata ?
- Trista craiasa din povesti .
La piept ? Trecuta dimineata.
Deja e prea devreme seara
Ecoul umbrelor tacute ,
Se cearta pentr-o raza iara
Si-ngana vrute si nevrute.
Si sunt pamant altele frunze,
Iar pasii mei iarasi fosnesc
Iar m-a atins vantul pe buze
Ma ia un frig semn ca traiesc.
In orizont priviri arunc ,
La doamna ascunsa si craiasa
Sub gabardina fraged prunc
Nu vrea ascuns ,ci vrea sa iasa!
M-asez pe banca sub un pom ,
Iar mai incolo sta un caine .
Dar la privire parca-i om
Si-mpart cu el un drob de paine.
Imi ploua frunze galben ,trist
Din pom desprinse cu durere
Privesc in mine cand exist
Covor de frunze mi-e avere.
Copil ratacit intre neamuri
Sunt eu sau gandul zgribulit ?
Ma simt copac, ma tin de ramuri
E toamna.Vantul? A fugit !
Catalin M.
Fiinte stranii
Fiinte stranii bantuiesc in noapte ,
Si dantuiesc pe somnul meu balaur
Si n-am sa tip caci gandul meu e soapte ,
Si nici nu bat la-nalte porti de aur!
Mii de demonii cutremur si ma scutur
Ma vor tacut, pierdut si prea supus !
Si mii de steaguri vanturile flutur
Cand eu doresc sa am ceva de spus !
Si-n intuneric ingerii stapani ,
Se bat pe suflete sa inrobeasca
Si din prea nobili schimba in pagani
Chiar ntelepti doresc sa amageasca.
Si taina noptii e un crunt partas
Si dorm in patul lor atatea minti
Iar eu un treaz mereu voi fi vrajmas
Acelor ganduri, pasive si cuminti.
Cu maretie ma-mbata si ma mint ,
Cu slova mea sunt simplu calator .
Si am topit palate de argint
Si-am inflorit carari cu-al meu picior.
Fiinte stranii eu privesc zambind ,
Nu m-or tentat in colivii de aur !
Si-n iadul lor de frica dantuind
Cand ei sunt draci eu am sa fiu balaur!
Catalin M.
Etern sau vis ?¿
de Catalin Marian la 31 august 2012 la 03:42 ·
Picaturi de cer am pus in plete ,
Vazduh tacut am prins incet de mana ,
Si printre norii negri adunati in cete ,
Am parasit-o mintea cea stapana.
Si m-am trezit cu stele buclucase ,
Si-s soapte sfinte micile sclipiri .
M-am lepadat de ganduri ucigase
Prezentul,ieri sau negre amintiri.
Si nu respir,nici nepatrunsul vad !
O singura simtire aicea sus,
Caci jos la muritori n-a fi prapad
Ca am lipsit o clipa si m-am dus !
Aici tot gol nimic ce sa ating
E-atata pace,si gandul unison
Luceferi vin si stelele se sting
Ma-mping in Soare si ii zic : Pardon !
Cand in sfarsit am renunat la ganduri
Intre luceferi sortile-am ales,
De nu sunt eu,de cine-s aste randuri
Cand m-anghiti intregul univers.
Si chiar de-i rece nu mai e durere
In inima nici lupte nici batai ,
Acum ca zbor de unde asta putere ?
Caci vorbe nu-s ,ci doar ochii vapai.
M-au invelit c-un cant stravechi patern
Iar pleoapele strivesc clipe de roua
Ce-ncet se sparg in vesnicul etern
M-au incalzit in manta de neintelesuri noua.
Ma simt stativ ma vad in orice stea
Si oglindesc tot cerul meu din plete ,
Dar poate dorm si nu e treaba mea
Ca stele-s ametite, poate bete.
Eternul am cuprins in maini incet
Si am cazut in clipa de abis
Incep sa vad la masa un poet
Si ce pacat ca m-au trezit din vis !
Catalin M.
O soapta
Umbland prin bucatarie ,
M-am impiedicat de-o soapta.
Tremuranda si zurlie
Sta pe jos mica ,necoapta.
- Ce-i cu fata asta sumbra
Prea speriata, dar cocheta ?
- Pai m-a tolanit o umbra
Aici jos pe-a ta mocheta .
Am venit de prea departe
Calarind repede vantul ,
Si m-am asezat pe-o parte
Sa cutreier tot pamantul.
- Pai ce te-ai oprit la mine
Si de unde vii nebuna ?
Ca n-am timp o stii prea bine
Sa stau sa iti cant in struna !
- M-a trimis craiasa Luna
Ca te vede la fereasra ,
Dar intorci fata intr-una
Nu vezi cat e de maiastra.
Si cand toata lumea doarme ,
Tu iti bei cupa cu genii
Si se teme of vai Doamne
Ca ai sa le furi milenii.
- Stau smerit le-ascult povata
Si beau ganduri din ulcior
Sa profit ca scurta-i viata
Nu-s falnic nemuritor !
Si-asa domolit-am setea
In cupa intelepciunii
Nu-s in card si-mi pun pecetea
La mese cu toti nebunii.
Si Luna nu ma vrajeste
Cand pe cer atatea stele
Si fiecare tanjeste
Dupa gandurile mele.
- Dara ea e cam geloasa
Si de spirite flamanda
Ea-i regina cea frumoasa
Stralucitoare ,plapanda !
De-i dai sufletul pe data
Acum m-a trimis pe mine
Vesnicia iti arata
Si-ai sa uiti genii suspine !
- Draga soapta fugi si-i spune
Ca mi-i viata calatoare
Chiar de-i durere-a mea lume
Eu sunt fiu de Rege Soare .
Nu caut viata-n vesnicii ,
Sa bantui sa vad cum doare !
Eu o scriu in poezii
Si mi-e soarta muritoare .
Mult sa traiesc ca un zeu
Dar mereu cum vrea nebunul ?
Mai bine doar cum vreau ,
Chiar si-un moment ,numai unul !
Deci oferta o refuz
La mareata Luna sumbra
Fugi ca-ndata ma amuz ,
Cum iar te tranteste umbra.
Catalin M.
O data
O data as vrea scoarta sa fiu ,
De copac .
Si alta piatra sa ma stiu
Intr-un lac.
Padurii soapta sa ascult ,
Gandul meu .
Din lac cu unduiri s-asmut
Pasul greu.
O data as vrea un rau sa fiu ,
Cristalin.
Si alta cupa sa ma stiu ,
Cu pelin .
Ca apa mea sa cada-n marea
Cea sarata .
Sa-mi vars otrava-n zarea
Ce-a uitata.
O data gandul meu as vrea sa fie ,
Soapta
Si alta port cu unduiri o mie ,
Pasii de-alta data.
Sa mangai scoarta fina ,
De copac .
Si-o piatara ce se vede la lumina
Intr-un lac.
O data chiar marea-s vre sa fiu ,
Cea curata .
Si alta lumii otrava sa ma stiu
De indata.
Sa curat raul uitarii patimas
Sau lin .
Sa dau oricarui duh vrajmas
O data cupa de pelin.
Catalin M.
Mintilor betege
Mi-am scoc din mintea adanca ,
Un spin ramas de modestie .
De nu ma cunosti inca ,
Fa rugi la Prea Inaltul asa mereu sa fie !
Nu sunt licoare blanda ,
Gandire excentric vie ,
Prostia e plapanda
Nu-i fac imparatie !
De-ai sa ma-ncurci in vorbe ,
Nu-mi insulta si flerul !
De am rabdare-n tolbe
Eu nu sunt cavalerul !
Nu dau apa la moara ,
Tampitlor pe prund !
Rabdarea de-mi masoara ,
Le dau un sut in fund !
Cinstit sau prea bandit ?
Ce fruct iti face pomu ?
Sa nu ma crezi smerit ,
C-ai sa-mi vorbesti cu : ,,Domnu " !
Nu-mi place nedrepatea aceluia puternic !
Cei ce se cred titani ,cu mintile truncheate,
Ii fac din leii falnici ,pisicul cel mai mic
Iar celui slab sa zica . ,,Iertare Imparate !"
De mintii mele nervul orgolii l-au calcat ,
Sageti de ironie ,cuvantu-mi este arcu
Sa nu imi tulburi timpul si gandul inpacat
Ca ma trezesti prea tare si-ai sa cam dai :
DE DRACU !
CATALIN M.
Candela vie
Candela vie vegheaza morminte ,
Eu sunt calatorul stapan de cuvinte.
Fantome de genii colinda perechi ,
Sunt nopti nedormite , castelele vechi.
Craiese ametite isi varsa ulciorul ,
De voi sunteti patimi ,eu fi-voi feciorul
Ce harpa struneste in jocul nebun
Sirene ce-mbata stapanul Neptun.
Oceane de ganduri acum n-au stapan ,
Si faruri departe ,lumina raman !
Cand valuri de soapte prea reci ma trezesc ,
Eu sunt calatorul ce stele petesc.
Cuvinte sa-mi fie dibaci bisturi ,
La minti prea pierdute in noptile gri.
Feciorul pribeag naluca voi fi ,
Sa schimb vant pe-o struna si noaptea pe-o zi .
De-o candela vie vegeheaza mormant ,
Voi fi calatorul schimbat in pamant ,
Naluca ce-ndruma in mijlocul noptii ,
Fantoma de ganduri in ghearele mortii.
Ecoul sa-mi fie batran si stravechi ,
Aceleasi fantome colinda perechi .
De hoarda uitarii imi calca mormantul
Pe lapizi de piatra ramana : CUVANTUL !
CATALIN M.
Serile de vara
Ma bantui in serile de vara ,
Si ma preumblu in al meu suflet
Si ma intreb privindu-ma-ntr-o doara ,
Ce cioburi de trecut provoaca tunet ?
Si cand adorm cu ochi inchisi ,
Parca inchis-am portile la vise !
Pe drumul stramt cine-s acesti proscrisi ?
In timpul scurt ce vremuri vin proscrise ?
Si de ma zbat in pumni am prins vazduh ,
Si mistuiesc cu fruntea bolti de stele ,
Si de-am sa tip sa nu trezesc vre-un duh ,
Ce sta prea atipit in gandurile mele.
Cu-atat umblat si bantuit
Gasitu-m-am sau tot ma mai caut inca ?
Dar poate sunt pierdut si istovit ,
In pestera de soarte ,pietroasa si adanca.
Cand seara moare naste dimineata !
Lumina ei m-a ridicat de mana ,
Si-o alta zi incepe a mea viata
In lumea zgomotoasa si pagana.
Taceti ! O soapta sa-mi aud .un gand !
Cu-al meu ecou ma-ndrum ,nu ma pierd iara
Taceti !Sa vina toamna cu ploile-i plangand
Si eu sa nu ma bantui in serile de vara .
CATALIN M.
Doar eu
Vointi incadescente topesc
zarurile sortii ,
taceri robite vorbesc
cu umbrele mortii .
Ardem pe jugul vietii
clipe patimase ,
iar serile nasc dimineti
flamande si lase .
Lumini ascunse-n noroaie
pandite mormant .
Lume si zgomot ,puhoaie
pierdut legamant !
Astre marete incearca
lumii destin.
Il bea calatorul si pleaca
in cupe de vin.
Cand luna tace ,priveste
pamantul moare
si striga mocnit nebuneste
prea lasul soare .
Cand lumea o parte-i intuneric
alta lumina
asa-i destinul prea nemernic
cu soarta prea putina.
Si-n zbuciumul tacut al noptii
sta zeu?
E -un simplu observator al sortii
sunt pur si simplu EU .
CATALIN M.
Daca
Daca temple zbat zdrobite ,
De un secol prea talhar,
Stalpii lor fie zenite
Si speranta-ntr-un pahar.
Daca boltile-s topite,
De vre-un soare prea barbar,
Tu sa iei de piept ursite
Si sa le-neci in amar.
Sa nu fii doar calatorul ,
Bantuind cu cap plecat.
Prizonier fa-ti viitorul !
Nu trecutul zbuciumat!
Nu aplauda nevolnic ,
Ca un simplu spectator.
In jocul vietii demonic ,
Fii regizor si actor !
Tu sa fii muntele falnic ,
Vant si ploi de-ti sunt dusmani ,
Sa nu stai privind sagalnic ,
Cum tot fug a vietii ani .
Daca temple zbat zdrobite
Cu a lor stalpi sa faci cetate
La prea potrivnici ursite
Sa le dai o dulce moarte .
Prometeu sau chiar Atlas ,
De la ei sa iei exemplu
Chiar si ultimului ceas
Tu fii stalp ,sa-i fii si templu .
CATALIN M.
Vere vant
Vantul sugubat se duce ,
Atingand frunze suspine,
S-a gandit in noaptea asta,
Sa ma bantuie pe mine.
- Stai colea si stai pe pace !
Stele zvelte privesc mii ,
Freamata poveste ,tace
- Un te duci ,de unde vii ?
-Iaca vin din sfat cu ulmii ,
Cei batrani si intelepti.
Tin pe crengi corola lumii
Iar la radacini cei drepti.
Si mi-au spus cu-a lor tacere
Vremurile de-altadat ,
Cand o stea mi-era avere
Iar eu vant eram baiat.
Mi-era draga pacatoasa ,
Insa eu ? Mereu plecat !
Si se satura craiasa
De-al meu vesnic colindat.
Unde e sa scriu pe lacuri
Pe mici valuri a ei nume ?
Ea s-a dus in prea inalturi,
Eu inca colind prin lume!
Eu zambind priveam tot jocul
Frunzelor ce-a mangaiat,
Si cum si-a mancat norocul
Cu a lui cutreierat.
Prind sugubatul in plete
- De ce vii seara la mine ?
- Din atatea stele bete,
Una este pentru tine.
Tot se balbaie poznasul,
Dupa perdea frumuselu
- Vere vant eu ti-oi fi nasul
De ma duci cu zaharelu !
Catalin M.
Poate patimi
Prastii plesnesc pamantul plapand ,
pasari prin parcuri plangand prea pitite,
prea palide ploi prunduri pasesc
primesc pedepse pripite.
Parca pe poduri pricini pornesc
patimi, perverse puhoaie ,
plange pamantul pe plai parintesc
primind proorocii parasite.
Pana prin parcuri parintii pasesc
pierdu-ti printre pietre poznase
prea pruncile patimi pamantul pornesc
pitice porniri piperate .
Prea pline pahare pasnic pocnesc ,
pelinul pierdut printre poale,
parinte primeste pacatul pasiv ,
pescarul pierdut prin pohoare.
Plugul prigoana proaspat paleste ,
punand pulberi printre pogoane,
primejdii pagane pripasul pandeste
poate-s pierdute-n prigoane.
Plosniti plonjeaza peste pomelnic
Pasind piperate ,pitice
Pravalii pline pierdute prielnic
priviri prinre plopi prea piezise.
Parul prin plete pierdute plesuv ,
ploi prin paduri prea pascute,
petale plapande privind pescuiesc
putine ,platonic pierdute !
CATALIN M.
Esenta
de Catalin Marian la 12 august 2012 la 20:30 ·
Puternic ,privirea mea paseste pe amurg.
Barbia nu-m aplec si n-am stapan !
Putin dar liber sa traiesc fara de jug
Prea tanar sunt in suflet ,la minte prea
Batran.
De linistit ,privesc soarele-n lac,
Nu-mi fiti dusmani, nici cautati pricina !
De ma transform din inger ,aprig drac
Cuvintele otrava-mi sunt ,nu
Medicina.
Si pentru mine-n lume nu e lege ,
Atat aveti norocul : ca-s moral .
Si cine linistirea vrea sa-mi nege
Sunt un tsunami ,nu sunt blandul
Val .
Si cine mi-e amic ,ii sunt armura.
Si vorbele atunci imi sunt un leac .
Nu asmutiti a mea cautatura !
Ca nu gasiti ascunzatoare-n
Veac !
Si poate sunt un bland si chiar sensibil ,
Dar numai celor drepti ce sunt ai mei,
Iar la dusmani le sunt cosmar teribil
Si mari de-or fi sunt un calau de
Zei.
De ma-ntrebati cui port asemanare
Liber si falnic cand lumii ii spun : Gata !
Dar celor blanzi adus-am alinare
A mea esenta-i liber, pribeag poet ca :
Tata .
CATALIN M.
Talangi de flacari
Talangi de flacari m-au lasat descult,
Vazduh de ganduri ,crezul plasmuieste,
Pelticul suflet inghesuit ,micut ,
De stele ascutite se fereste.
Pogoane de idei ,apasa greu ,
Sudori pamantul cere la morminte
Ca l-am luat de piept pe Dumnezeu ,
Statea in cer ascuns si prea cuminte !
Nu ma purta in sesuri de cuvinte,
Ca nu-s peonul adancului mister !
Iubita mea iti mai aduci aminte ,
Cand stele ,ai lovit cu pumnii-n cer?
Nu-ti sunt amant sa ceri vreo socoteala !
Eu sunt etern ,excentric dar plapand .
Cand imi arunci vorbe la nimereala ,
Am prins si-am incoltit ascunsul gand.
Pasuni de ganduri seci iti rumega si vorba,
Udate-n lacrimi tampe si betegi ,
C-ai inacrit cu-a ta splendoare ciorba,
Atatora amanti ,amici pribegi !
Eu sunt vazduh ,nu prafuri de cenusa !
Sa nu ma crezi eternul mormoloc !
Cand ai sa vii ,ai sa astepti la usa
Cand m-am pierdut, m-am regasit pe loc !
Cu nemurirea vrut-ai sa ma-njunghii,
Talangi de flacari m-au lasat descult.
Cand sa ma zgarii te-am tinut de unghii ,
Caci m-ai crezut peltic,pierdut ,micut !
CATALIN M. PAVLICEANU
Tabla de sah
Da-i cu sange in nedrebnci !
Si pumnale de ocara !
Cand se pun la sfatul lumii,
De urechi sa- i dai afara !
Prea vicleni si prea masonici
Joaca sah ,economie
Ooof !de i-ar lovi Prea Sfantul ,
C-o buna dezinterie !
Ochi pitici cu burti imense,
S-au strans in comunitate
Si calugarii si popa
Tot spala a lor pacate !
Chiori de legi si beti de faima
Au sub funduri multe perne
De-ar da Sfantul sa le cada
Nu s-or rdica... de lene!
In banci stau a lor pacate !
Suferinti de lumi intregi !
De s-ar ineca cu oase ,
Sa fie pe veci betegi !
Prea peoni in sahul vietii,
Incercam in sus cu pumnul,
Nu stiu cum in jocul asta
Rege ? E mereu ...NEBUNUL!
CATALIN M. PAVLICEANU
O soapta
Azi am topit o soapta pe tavan ,
Pe veci in seri sa-mi tie umbra !
Pierduta-n buzunar o cautam in van,
Nu stiu de-i galesa sau sumbra.
Stau susurand simple suspine ,
Privind speriata soapta atipind
E mai misto acolo pe tavan la mine
Decat in ruptul buzunar avid.
Ca te-ai ascuns sa stai in sifonier
Ti-a fi osanda atatea seri sau dati
Cand gandul plictisit si efemer
Te va-mbata c-o partida de carti.
Si mii de soapte stau in colt pitite
Sunt veghetoare a prea lungilor nopti
Odata fostau stele amortite
Ce-n buznar venitau de pe bolti.
Si bucuros e gandul cateodata
Cu mii de soapte tavanu-i decorat
Cand somn imi vine soapte-mi sunt prelata
Nu buzunare umplute demodat.
Eu serilor tarzii ii sunt strainul
Batranul vrajitor decapitat
Cand cu o soapta se imbata vinul
Tavanu-i mic si trebuie reformat !
CATALIN M. PAVLICEANU
Poem Luminii
Azi ,m-a strivit maretia ,
Gandului pierdut dar,
Vesnic .
Pulberi de tacere
Au nascut un curcubeu
Mahmureala ,
Dulce maretie ingenuncheata
In fata sangelui facut...
Eter.
Nu ma treziti vreau,
Sa raman plecat ,pierdut !
Praf
Doar un nedrebnic fir
Din maretia platonica
Pierduta !
De ai gasit LUMINITA,
Imbata-te de cuvant.
Tacere !
E mormant gandul,
Simtirea boltilor ?
Pierzare !
De m-ati trezit ieri
Azi uitati-ma.
Liniste !
Tacerea vreau s-aud
Nu lanturi zgomotoase de
Cuvinte.
Lasati-ma sa ating lumina
Stropi de ploaie cuvantate,
Curcubeu.
Azi m-a strivit maretia
Si mi-a orbit tacerea
Luminita !
Dedicatie Luminitei poeziei
CATALIN M. PAVLICEANU
Meteor cu blugii rupti
Doua scumpe ,dragi amice
Tot priveau meteoritul ,
Iti dau stele venetice,
Viitorul sau ursitul ?
Va spun ,va uitati in van !
Hm ! meteor sa-ti dea ursita !
Cand sa vina Superman ,
L-au lovit cu kriptonita !
E bine cu capu-n nori ,
Caci umbli cu fruntea sus ,
Poti visa de mii de ori
Fa ceva ! De nu, s-au dus !
De astepti doar perseide ,
Si numai ploaie de stele,
Ursitele-s cam avide
De dureri dragele mele .
Visul sa mplinesti sa lupti
Mii si-asteapta viitorul
Dar decat cu blugii rupti
E mai bun PREVAZATORUL !
Pentru dragile mele amice visatoare Mihaela , Cristina & Camy
CATALIN M. PAVLICEANU
AZI !!!
In pliscul vantului pierdut ,
Un suflet , unul sta
Patrunzand privirea lumii a durut
Si-i striga-n crunta inima.
Si porti inchise din trecut ,
Eu nu deschid in van !
Caci nu sunt sufletul pierdut,
Ce striga la tavan !
Pe viitor de nu-s stapan ,
Nici la trecut eu sclav nu-i sant !
Si de cu mintea-n bolti raman ,
Am tari picoare pe pamant !
Si nu-i cer sa dau socoteala
Si nu-i adanc sa ma-spaimant
Lumea de-i zgomot ,tropoteala
Sunt si tacere si cuvant !
Prea poate sa mai rup vreo doaga ,
Din vinul timpului ma-nfrupt ,
Si mii de amintiri ma roaga
Trecut ?Nu e .Chiar ieri l-am rupt !
Si de fac supa viitorul
,,Odata " nu-i ingredient
Cilpa de-acuma imi e odorul
Iar de ma-mbat ,e cu prezent !
Cum misca vantul intre brazi ,
De nu-i tacere-n noapte ,
Eu sunt doar numai cel de azi
De ieri pierdute soapte .
Eu nu ma tulbur, nici ma impìedic ,
De clipe ce-n trecut raman
Chiar daca azi e scurt,malefic
Ii sunt si vechi si nou Stapan !
Caci timpul e un vant pierdut ,
Cu suflete in plisc
Ce a fost ieri ,strigat pierdut
AZI esti Stapan si maine-i risc .
CATALIN M. PAVLICEANU
Salbatica libertate
Salbatica si pura !
Inocenta .
Tacere sfanta ?
Decadenta ,
Si zei perduti de-a ta
Prezenta .
Cu ochi inchisi vantul
Saruti.
Si ma tot intreb : Ce
Esti ?
Pierduta , regasita
Libertate !
Fiinta pura din
Povesti
Si ganduri multe
Liberate.
Si cine te saruta
Oare ?
Zeii pierduti sau sfantul
Soare ?
Pe bolta s-a oprit
Incurcat .
A tale plete l-au cam ...
Tulburat !
Si-un sarut sa-ti fure
Vantul
Tare cu nesat ar vrea !
Gandul ,
S-a pierdut aievea doar la
Ea.
Cand deoadata si natura
Timp
S-au oprit se dau de-a dura
Din Olimp.
Si muntii vii intreaba tu ce
Esti ?
Salbatica fiinta liber
Stapanesti .
Si gand si suflu
Cine-i ?
Este dilema-n ceruri.
Grea
Salbatica si pura libertate
EA.
CATALIN M. PAVLICEANU
Printre randuri?Ganduri !
E timpul subred ?Noi batrani ?
Cand suntem tineri si pagani,
Sunt vise multe ,insa ganduri
Prea putine ?Printre randuri !
Si aduni si strangi de toate
Fuge timpul ca nebunul
Cine sa-l opreasca poate ?
Nu e chiar nici unul !!
Te-ai nascut umbland pe coate
Si-ai luptat anii intregi ,
Cine brad sa fie poate ,
S-a si incurcat in cregi !
Strangi ,muncesti ,te zbati intr-una
Si-ai luat viata in piept
Insa viata-i numai una,
Si timpul ?¿ E nedrept !
Tot te-ntrebi : ce-i fericirea ?
De-i pìtita la feresti,
Tu o cauti cu nemurirea
Ea ?Se lafaie-n calesti !
Las-o acolo dragul meu
Sa zbantuie fara ritm
Caci in viata-i doar un zeu
Si el se numeste :TIMP !
Prea putine ?Printre randuri ?
Sunt vise multe ,insa ganduri?
Azi suntem tineri si pagani
Iar maine, subrezi si...BATARANI !!!
CATALN M. PAVLICEANU
ETERN CUVINT
Ii cer CUVINTULUI cuvint
Si UNIVERSULUI ii cer
Sa fiu eter nu tot pamint
Nu lutul efemer.
Ii cer TACERII un cuvint
Cuvintul da tacere
Si lutul pleaca in mormint
Si CARNEA nu-i avere.
Ii cer PAMINTULUI cuvint
Sa-l poarte mereu vintul
Si la tacerea din mormint
Rapunda numai gandul.
Ii cer CUVINTULUI pamint
Si UNIVERSUL tace
Iar GANDUL fuge de cuvint
Dar tot cuvint se face.
Tu UNIVERS iti cer cuvint
Pamint imi dai tacere
Dar ganduri mii se duc in vint
Si asta-i mingaiere.
Pamintului lacas ii cer
ETERNULUI ii cer PAMINT
Si mie unui EFEMER
Mi-au daruit ETERN CUVINT .
CATALIN M. PAVLICEANU
Cei patru arhangheli si Eu
de Catalin Marian la 15 noiembrie 2012 la 18:39 ·
Cazut ,lovit ,ingenuncheat,
Desert de constiinta ,
O clipa sufletul plecat
Eu fara trup , fiinta .
Privesc in jur si nimeni nu-i
Si unde acum sunt oare ?
In care univers hai hui ,
Nu vad acelasi soare !
Cerul e rosu si tacut ,
Aproape , constelatii !
O inchisoare mi-au facut
Cu-a mintii corelatii.
Incerc sa ma ridic usor ,
Dar sunt un duh nedrebnic
Nu mai am trup si parca mor
Pe-un alt pamant vremelnic .
In zari cu pasul apasat ,
Arhangheli patru vin
I-aud incet cand tulburat
Cand prea usor si lin.
Se-apropie si ma ridic
Sa stam fata in fata
Dar vai ! nu pot parca-s nimic
Si suflet fara viata !
Chip de lumina si sfintiri
Cand sunt aproape au
E cald si se topesc iubiri
Sa ma ridic eu vreau !
Naintea mea s-au pus semeti
Si ma privesc cazut
- Suntem ai veacului drumeti
Sa iti vorbim am vrut !
Eu sunt arhangel Mihail
Acel ca Dumnezu !
- Nu cred in ceruri , nici umil
Nu-mi este sfantul Eu !
Deci unde sunt si ce doriti ?
N-am trup si nici putere ,
Incepeti dara sa-mi vorbiti
Sa scap de-ngenunchere !
- Te-am scos din trupul tau de lut ,
Si te-am lasat fiinta ,
De piept ca sa ne iei ai vrut
Tu cu a ta vointa !
- Eu Mihail ostiri indrum
Din mine ai puterea !
Tu te rebeli , o biete scrum
Cand moartea ti-e averea ?
- Eu ingerul vestirii sunt
Gavril sa-mi spui pe nume
Am modelat al tau pamant
Si te-am purtat prin lume .
Mereu cu suflet zbuciumat ,
Cu pumnul tot spre cer !
Ca esti tarana ai uitat ?
Atat de efemer !
- Eu Rafail am vindecat
Si trup si al tau suflet
Si-mi datorezi ca am vegheat
Al vietii tale umblet.
Dar ma dobori ,atuncea cand
Lupti singur fara sfat .
Si ma infrunti mereu razand
De Dumnezeu uitat !
-Eu Uriil inger de foc
Te mistui cu lumina
Dar tu alegi al tau noroc
Cu vremea ta putina !
Noi suntem chiar daca nu vrei ,
Cei ce-ti soptim destinul !
Patru arhangeli dumnezei
Cand tu infrunti destinul .
Intre vazduhuri te-am adus
Sa-ti subjugam fiinta
Iar trupul jos iti sta rapus
Sa-ngenuchem vointa.
Inconjurat de ochi de foc ,
Cu sufletul lovit ,
M-am ridicat atunci pe loc
Privindu-i indracit !
Va multumesc mereu de-un sfat ,
De vesnica veghere !
Dar sunt stapan pe-al meu umblat
Sau pe a mea tacere.
Intre vazduhuri prea ceresti
N-am trup dar mai am sange
Dar ce , stiti voi carari lumesti ?
De sufletul ce-mi plange ?
O clipa doar eu stau cazut
Si trag a mea suflare
Dar ma ridic asa pierdut
Cu cerul in spinare .
Voi imi tot dati aspru cuvant ,
Ma pierdeti in prelegeri
Cum este viata pe pamant?
E plina de alegeri !
Nu ajutati nici pedepsiti
Din vesnicul pupitru
Eu parca stiu c-am fost ursiti
Cu liberul arbitru !
Acolo-n muritor pamant
Tot ratacesc fiinte
Ce nu grijesc a lor cuvant
Nu stiu de consecinte !
Voi credeti ca va preamaresc
Ca voi sunrteti Lumina !
Ei constiinta linistesc
Pe Dumnezeu dand vina !
Fiinta geaba mi-ati adus ,
In asta inchisoare !
Ingenucheat dar , nu rapus
Al meu suflet nu moare !
Un brad de vreti sa doborati
Va veti zgaria in cetini
Deci dragi arhangeli amarati
Sa-mi fiti atat ,prieteni.
Eu n-am stapan ,nu am nici jug ,
Si nu cunosc cainta !
Si trupul de mi-e ars pe rug,
Raman-a mea VOINTA.
CATALIN MARIAN PAVLICEANU
Impressum
Texte: ,, MISIUNEA MEA ESTE SA IMI OMOR TIMPUL , A LUI - SA MA OMOARE PE MINE.NE INTELEGEM BINE ,CA INTRE ASASINI " - EMIL CIORAN ,,Cuvinetele ne fac sa bantuim ,ca niste stafii,printre destine.,, Costel Zagan CATALIN M. PAVLICEANU
Bildmaterialien: Catalin Marian P.- CATALIN MARIAN P.
Lektorat: Catalin Marian P.- CATALIN MARIAN P.
Tag der Veröffentlichung: 07.11.2012
Alle Rechte vorbehalten
Widmung:
Acest volum il dedic vietii ,voua tuturor .Eu sunt un inger cazut ,cu aripi rupte ce ma agat de cer cu unghiile poeziei . Aici este sufetul meu ,trairile mele ,gandurile mele scrise pe nerasuflate ,nu academic ,ci din suflet.EU SUNT CEL CE SUNT !
Am invatat sa iubesc ,m-au fortat sa urasc , am invatat sa iert , m-au obligat sa ma razbun ,am invatat sa rad si m-au facut sa plang , vreau sa traiesc dar vor sa ma ucida .De ce ?
Eu sunt cel ce sunt - Inger cazut !
CATALIN MARIAN PAVLICEANU